La Gara de Nord, în față, cu toții am auzit măcar o dată în viață: Nu merg acolo, e prea aproape. Sau: nu e în drumul meu spre casă, mă retrag. Și mai este celebrul: aparatul nu merge. Iar când astea nu merg, e scosă din cuscă faimoasa maimuță.
PMB anunță că Poliția Locală București a verificat toți taximetriștii din zona Gării de Nord.
Șefu’, te duc, dar fără aparat. Numai că acum au ieșit și actele la control
Polițiștii au verificat mașină cu mașină. Acolo unde au găsit probleme, autorizațiile au fost reținute pe loc. Concret, cele mai multe sancțiuni au fost date pentru: efectuarea curselor fără aparat taxi, lipsa ecusoanelor mobile și a casetei TAXI. Lipseau și documentelor, dar nu fumatul la interior. La final, s-au dat amenzi de 22 de mii de lei. Patru autorizații de taxi au fost reținute.
Pentru mulți bucureșteni, experiența taxiului de la Gara de Nord a devenit aproape un sport urban extrem: dacă e prea aproape, nu convine, dacă e prea departe -costă mult, dacă plouă – prețul urcă misterios, iar dacă întrebi de aparat, uneori afli că exact atunci s-a stricat. Între timp, aplicațiile de ride-sharing au crescut fix din motivul ăsta: oamenii vor să știe cât costă și dacă ajung acasă fără negociere de bazar.
Poliția Locală București spune că are un serviciu dedicat acestui tip de control și că verificările vor continua în toate zonele-cheie ale Capitalei. Adică exact acolo unde bucureștenii au învățat să intre în taxi cu aceeași emoție cu care intră într-o conversație pe OLX începută cu; șeful, care e ultimul preț?
Practic, există generații întregi care au învățat că una dintre primele reguli ale supraviețuirii urbane în Capitală este: ai grijă la taxiurile de la gară.
Chiar și așa, Gara de Nord a rămas una dintre zonele unde încă apar frecvent reclamații legate de refuzul curselor, negocieri directe sau lipsa aparatului de taxat. Tocmai din acest motiv, controalele autorităților aici au și o valoare simbolică: este locul unde Bucureștiul încearcă periodic să demonstreze că transportul civilizat nu este doar un concept teoretic.
Iar partea ironică este că, de multe ori, turiștii sau oamenii veniți din alte orașe află foarte repede care sunt ”tradițiile locale”. Uneori chiar înainte să apuce să vadă Centrul Vechi sau Casa Poporului.