Tatuaje din secolul XIX, expuse pe bucăți de piele umană,o expoziție în premieră la MMB GALERIE FOTO

 „Datorită unei colaborări pozitive şi foarte bogate cu Institutul Naţional de Medicină Legală, am reuşit să aducem, din muzeul lor didactic, o colecţie de tatuaje, nu singulară în Europa, dar printre puţinele astfel de colecţii. Ce am adus la Palatul Şuţu pentru prima oară în faţa publicului reprezintă o zonă de frontieră.”, a explicat directorul Muzeului Municipiului Bucureşti, Adrian Majuru.

Click pe imagini pentru mărire

Tatuaj cu simbol memorial, realizat manual cu un ac (o sarma cu varf ascutit). Pigment pe baza de fier, cupru, zinc si sulf. Reprezinta un pompier care salveaza o femeie din fata flacarilor. Sub coroana este trecut anul 1932

Mai multe imagini, în Galeria Foto de mai sus

Expoziția este realizată în parteneriat cu Institutul Medico Legal “Mina Minovici” și va fi deschisă până pe 30 aprilie 2015. Biletul de vizitare costă 6 lei.

♦♦♦

Moda tatuajelor a apărut în România la sfârşitul secolului XIX, importată fiind de străini, după cum a amintit istoricul Adrian Majuru, citând lucrarea medicului legist Nicolae Minovici, „Tatuaje în România”, din 1898.

Conform acestuia, la sfârşitul secolului XIX, cei care stăpâneau arta tatuajului în Bucureşti, erau, în principal, greci (40 de persoane), în timp ce numai 10 erau români.

Potrivit cercetărilor făcute de doctorul Nicolae Minovici, la finalul secolului trecut, în Bucureşti, au fost înregistraţi 52 de români cu tatuaj, şi încă câţiva greci, unguri, germani, macedoneni şi bulgari. Majoritatea erau delincvenţi, adaugă acesta, iar tatuajele lor au oferit noţiuni pretioase medicului, „asupra naturii ideilor morale a tatuaţilor, imagini care le sunt scumpe, suvenirurile lor intime şi chiar proiectele lor de razbunare formate într-un mod cinic„, după cum a explicat acesta în lucrarea citată.

Prostituatele au adus adevarate noutăţi în simbolistica tatuajului. După cum explică medicul, ele au fost tatuate „când erau tinere şi de catre primul lor amant” şi sunt de cele mai multe ori „suveniruri rele şi neşterse ale primei lor greşeli, care se înţelege că trebuie să le jeneze în exerciţiul meseriei lor”.

Cu toate astea, la prostituatele bucureştence de la sfârşitul secolului XIX, tatuajul era foarte puţin raspandit. Astfel, „din 80 de prostituate examinate la dispensarul din Bucuresti, nu am gasit nici unul; iar din 698 de prostituate inregistrate in 1897 nu s-au gasit tatuate decat patru individe, dupa cum ne-a afirmat medicul examinator. Aceste tatuaje reprezentate la prostituatele noastre constau mai mult din alunele ce si le fac mai ales pe obraz si mai cu seama tigancile, in scop de a fi mai frumoase. Aceste alunele raspandite pe fata sunt in numar variat. Astfel, vestita prostituata si recidivista A. avea doua alunele pe obraz; iar o alta prostituata, actualmente servitoare la Ospiciul Marcuta, are doua alunele pe obraz si una intre sprancene”.

O alta categorie de indivizi tatuaţi era reprezentată, atunci, de nebuni, precizează acesta. Mai multe informații despre cum s-au răspândit tatuajele în Bucureşti găsiți AICI.