Taraful Haiducilor – hipsterii şi lăutarii

Dar mai întâi să facem prezentările. Taraful Haiducilor este traducerea din franceză a numelui cu care s-au căpătuit în ţara în care au avut cel mai mare succes: “Taraf de Haidouks”. Aceştia vin din comuna Clejani, care este  pentru lăutari ce este Dăbuleniul pentru pepeni. Dacă esti de acolo, esti bun. Iar Taraful Haiducilor a ajuns unul din cele mai cunoscute tarafuri din România, cu deja o istorie de peste 20 de ani. Haiducii s-au plimbat prin străinătate, au fost pe mai toate scenele lumii. Muzica lor a ajuns şi pe coloane sonore ale unor filme cum sunt “Latcho Drom” şi „Gadjo Dilo” de Tony Gatlif şi “The Man Who Cried” de Saly Potter, iar unul din membrii trupei, Caliu, a jucat în “Le concert”, filmul lui  Radu Mihaileanu.

Cu locaţia e mai simplu: pe malul Dâmboviţei, la numarul 160 pe Splaiul Unirii, se află o fostă clădire industrială, în care o hală a fost lejer modificată şi intitulată Atelierul de Productie. Intrarea este foarte discretă. Dacă nu ştii exact unde să te uiţi, dai ocol de mai multe ori până o vezi. De la întrare până în hală, scara arată exact pe vremea când muncitorii treceau pe aici în drum spre locurile de muncă de unde clădeau epoca de aur şi duceau comunismul pe cele mai înalte culmi ale progresului. O adevărată calatorie în timp.

Și acum să ne întoarcem la concert. În spatele scenei improvizate, pe fundal, a tronat o carpetă care înfăţişa o femeie goală, cu mâna între picioare şi cu un prezervativ folosit pe masa de lângă ea. Lurcarea este semnată de Paul Hitter şi este în stilul expresionismului balcanic, stil al cărui unic reprezentant este Hitter. Oricât de cunoscuţi şi de ieşiţi în lume sunt, Taraful Haiducilor cântă muzică lăutarească. Aşa că nu pare verosimil ca publicul să fie format în exclusivitate din studenţi, hipsteri din agenţii de publicitate şi multinaţionale. Și totuşi asa a fost. Unde te întorceai – te agăţai în pierce-uri şi vedeai dreaduri. Cam 200 de persoane. Și le-a plăcut. Deşi in hală a fost foarte frig, atmosfera a fost incendiară.

Pe scenă, Caliu a cântat la vioară în cele mai ciudate poziţii. Vezi foto.  Nici ceilalţi membrii ai trupei nu s-au lăsat mai prejos.  Că tot am ajuns la ei, să îi prezint: Caliu – vioară, Robert – vioară, Păşelan – voce şi vioara, Fălcaru – fluier, Ionică – ţambal, Marius – acordeon, Sile – contrabas, Dinu – voce. Atmosfera pe scenă a fost foarte relaxată. Membrii trupei au fumat în timp ce cântau, la un moment dat au luat şi o pauză de pahar. Iar la final, în stilul caracteristic, unii dintre membrii trupei au coborât de pe scenă, i-au căutat pe cei pe care i-au remarcat în faţa scenei că s-au bucurat excesiv şi au cerut bani. Și au primit. Evident le-a lipsit momentul in care publicul urca extaziat pe scenă şi aruncă bani, fără număr… fără număr.