Tânărul bătrânel știrb din troleibuz care străbate Bucureștiul cu STB-ul după cafea bună și alți oameni preferați

16 iun. 2022
17094 Afișari
Tânărul bătrânel știrb din troleibuz care străbate Bucureștiul cu STB-ul după cafea bună și alți oameni preferați
Diana Popescu: Tânărul bătrânel știrb din troleibuz care străbate Bucureștiul cu STB-ul după cafea bună și alți oameni preferați

Toți avem preferații noștri. Fie că-i vorba de scriitori, cântăreți, actori ori chiar rubedenii. Din motive perfect obiective ori subiective din cale-afară, ne plac mai mult decât ceilalți. Și-am petrece oricând timp cu ei.

Dintre miile de pământeni cu care am făcut drumuri prin București, am – firește – favoriții mei. Fiecare, memorabil prin ceva doar al lui. Mi-ar plăcea să-i revăd, știu că i-aș recunoaște. Dar, chiar și dacă n-o să ne mai intersectăm pe aventuroasele trasee STB, le port o tandră amintire.

„Vintilica” din București

Lângă mine, o doamnă răspunde la telefon. Șoptește: „Știu că nu mă auzi bine, dar sunt în autobuz și nu pot vorbi tare. Te sun când cobor”. 

Mi-am revenit cu greu: Oamenii ăștia chiar există! Îți mulțumesc, Sfinte Hristofor, ocrotitorul călătorilor! 

În 226, o femeie pe la 50 de ani, cu tricou roz și părul prins în agrafe cu fluturi, îi trage un bobârnac unui bărbat care stă pe scaun. Omul se întoarce contrariat și dă de zâmbetul ei larg:

– N-ai simțit, bre, sânge de Dumitrana prin preajmă? Ce faci, că nu te-am mai văzut de mult?

– Ia uite cine era! Ce Dumitrana, că tu nu ești de-acolo! 

– Hai, bre, acu’ începi ca alde Gogu, care mă făcea vintilică? 

– Venetică. 

– Așa, așa, că mereu uit! Și zi, ce faci, ai ieșit la pensie? Că, de îmbătrânit, văd c-ai îmbătrânit.

– Sunt mai verde ca niciodată! Bătrână ești tu! 

– I-auzi la el, io-s neschimbată! Bine, golanii ăia mici mă enervează: întâi îmi ziceau Banana, după aia tanti Banana, acu’ îmi spun mamaie Banana. Da’ contează ce e în sufletu’ omului! Și nici nu m-am îngrășat! 

Bărbatul prinde o pauză și apucă să-ntrebe:

– Unde mai lucrezi? 

– Am fost 17 ani la Radisson, acum sunt la Kaufland, da’ mă muncesc și mă stresează ăștia rău, îți zic! Mă gândesc să iau o muncă pe bani mai puțini, da’ și mai puțin stres. 

– Și unde vrei să te-angajezi? 

– Nu știu, bre, ce-o să fac, că nu m-am gândit. Oi vedea. Nu știi niciodată când te-ntâlnești cu viața. 

– Apropo, se bucură bărbatul, m-am întâlnit zilele trecute cu Suzana. Pe-aici, prin oraș, că pe la țară n-a mai dat de mult… 

– Păi dacă-i vintilică și ea!

Tânărul bătrânel știrb din STB

În troleu, pe unul dintre scaunele rezervate, un bătrân.

Cu un aer resemnat, horcăie discret, printre dinții lipsă. Mâinile îi tremură pe sacoșa străveche din pânză. Până și clipitul pare un efort considerabil. S-a urcat în Drumul Taberei și se apropie de Universitate.

Îi sună telefonul. Răspunde. Șoptește ceva, n-aude ce i se spune de la capătul celălalt. Închide, descumpănit. Un tablou trist și apăsător. 

Telefonul sună din nou. Omul răspunde și, de data asta, reușește să poarte un dialog. Peltic, cu voce mică, dă raportul: „Ce să fac? Am plecat să iau cafea. Uite, îți iau și ție 200 de grame, din aia bună! Dacă vrei, treci pe la noi, s-o iei. Sau, și mai bine, o bem împreună! Da, sunt în regulă, n-am de ce să mă plâng!”. Închide, zâmbind.

Un om care părea vai de lume se bucură de soare și traversează orașul ca să-și facă o mică plăcere. Ba mai are și chef s-o-mpartă cu alții. Dintr-odată, nu mai pare nici știrb, nici suferind. Nici măcar atât de bătrân.

Nota B365.ro: Arhiva „Diana, spy hard in STB” se adună aici:

Omul-Câine, cetățeanul care latră în stația STB din Drumul Taberei, cartierul în care și locuiește

Ce pățești și ce-ntâlnești când mergi cu STB-u’ prin București. Un tip simpatic în 226 și ceva ciudățel la scara lui 168

Situație cu fum și scrum în stație la STB

 

Cookies