Tainele Casei Lipizer, cea mai veche reședință de arhitect din București. Clădirea neogotică, ruptă parcă din “Urzeala Tronurilor”, a fost scanată 3D și va fi restaurată

În vechiul Cartier Evreiesc al Bucureștilor, Casa Lipizer sau Casa Breslelor te vrăjește de la prima privire. Toată alcătuirea și arta ei romantică, cu statuete misterioase înfățișând, pe fațadă, tineri meșteșugari din evul mediu, te duce cu gândul la castele, turnuri și abații medievale. Cine a locuit aici și a avut orgoliul să clădească o clădire în stil neogotic, anacronic și străin, totuși, de felul în care se construia în Bucureștiul secolului al secolului al XIX-lea, franțuzit, La Belle Epoque, Art Nouveau? Poate că dacă imobilul apărea undeva în medievala Transilvanie, își avea rostul, dar aici, pentru cine înfrumusețări de catedrală, rozete, ferestre în ogivă, acoperiș cu creneluri de turn și nișe care adăpostesc statui caracteristice stilului gotic religios medieval?

Casa Breslelor nu a adăpostit niciodată meșteșugarii unor bresle, ci a fost doar reședința arhitectului dalmat Luigi Ludovic Lipizer, proiectată pentru familia sa

Ne întoarcem în trecut, la mijlocul secolului al XIX-lea, să descoperim una din cele mai spectaculoase clădiri neogotice din București, unică prin ineditul și frumusețea sa fără vârstă. Casa Breslelor de pe strada Stelea Spătarul-10 (ridicată în perioada 1862-1864), în străvechea mahala a lui Stelea, nu a fost niciodată sediul unor bresle, nici castelul vreunui cavaler care se întrecea la turnir, ci doar reședința unui arhitect cu viziune europeană: Luigi Ludovic Lipizer (1825-1864), decedat la numai 39 de ani, în plină ascensiune creatoare. Alături de Casa în care a locuit arh. Ion Mincu (str. Pictor Verona no. 19), cumpărată de la arh. Gaetano Burelli pentru a fi transformată după propriul său stil, clădirea Lipizer reprezintă una dintre cele mai vechi case de arhitecți din București.

Monumentul istoric, martor reprezentativ pentru arhitectura Bucureștiului secolului al XIX-lea, intră în secolul al XXI-lea. Clădirea a fost scanată 3D și va fi restaurată

„Cu aparatură și programe de ultimă generație, firma de topografie inginerească și proiectare Graphein a realizat scanarea 3D pentru Casa Breslelor, ce urmează a fi restaurată. Scopul scanării a fost obținerea rapidă a releveului arhitectural, în urma căruia se pot observa absolut toate detaliile fațadei. “Imobilul este alcătuit din demisol, parter, etaj 1 și pod și are o suprafață de 508 mp. Fațadele prezintă un grad de detaliere ridicat, iar planurile și secțiunile un grad de detaliere mediu. Au fost scanate: exteriorul clădirii, spațiile interioare, releveu 2D fațade în format Autocard. Rezultatul măsurătorilor topografice a constat într-un releveu 2D care a cuprins: 5 planuri (demisol, parter, etaj 1, șarpantă, învelitoare), 4 fațade și planuri (2 longitudinale și 4 transversale”, anunță Graphein.

Negustoreasa Roșoaia Caliope, soacra lui Lipizer, i-a dat loc de casă arhitectului în Mahalaua Stelea Spătarul

Venit (sau chemat?) din Imperiul Austriac -Kaiserthum Osterreich-, din Dalmația, coasta Marii Adriatice, să construiască un nou București, arhitectul Luigi Ludovic Lipizer ajunge în oraș către sfârșitul domniei lui Barbu D. Știrbey (1849-1856). Se însoară cu fata negustoresei Roșoaia Caliope din Cartierul Evreiesc și începe să ridice un cămin pentru familia sa. Locul de casă i-a fost dat de Roșoaia, soacra sa, restul fiind talent, știință și creativitate.

Din nefericire, arhitectul Luigi Lipizer nu a apucat să trăiască mult în casa lui unică. A murit în 1864, anul finalizării construcției, la vârsta de numai 39 de ani, nu știm din ce cauză

“Din “Biletul” (cererea de autorizație) din 26 martie 1862 către Municipalitatea Capitalei, “pentru îngrădirea cu scânduri locul de față ce-l posedez în Mahalaua Stelea no. 8, de coloare neagră, pe termen de un an”, se poate deduce că acest imobil a fost construit până în 1864 când Lipizer a murit” (Sursa: Rodica Stăncioiu, “Locuința arhitectului L. L. Lipizer în București”, Revista Muzeelor și a Monumentelor, nr.1/1984, pp 78-80)

Într-un alt “Bilet” către Primărie, din 1859, Lipizer revine: “Supt iscălitul voescu a clădi din nou o binea (bină este un termen care desemna o construcție în lucru, n.n) pe proprietatea mea în Mahalaua Stelea no.8 coloare neagră întocmai după alăturatele planuri și după alinierea făcută în trecut”, Sursa SMBAN, fond PMB General, dosar 97/1859, fotografiate în anul 2015 de Oana Marinache în cadrul proiectului Arhiva de Arhitectură.

Luigi Ludovic Lipzer a mai proiectat faimoasa Casă Librecht-Filipescu și Casa Bosianu din Parcul Carol, în același inconfundabil stil neogotic

Oana Marinache, istoric de artă, a studiat în arhive activitatea arhitectului Luigi Ludovic Lipizer și a publicat rezultatele în Arhiva de Arhitectură, arhivadearhitectura.ro.

Oana Marinache, istoric de artă: Se presupune că arhitectul de origine dalmată, Luigi Ludovic Lipzer, sosește din spațiul Imperiului Austriac către sfârșitul domniei lui Barbu D. Știrbey (1849-1856), activitatea sa fiind documentată pe perioada 1856-1862. În București, lui Lipizer îi sunt atribuite, cu certitudine, două imobile neogotice, existente și astăzi, precum Casa sa din strada Stelea Spătarul-10 (1859-1862) și Casa Librecht-Filipescu (1860-1865) de pe str. Dionisie Lupu-46. Prin comparații stilistice cu acestea, s-a inclus și Casa Bosianu, actualul Observator Astronomic din Parcul Carol.

În numai câțiva ani, arh. Lipizer a proiectat numeroase case în București și a murit în plină ascensiune creatoare

Oana Marinache, istoric de artă: Cercetarea de arhivă a scos la lumină informații inedite legate de alte imobile pentru care arh. L. L. Lipizer a realizat proiectele și a solicitat autorizațiile de contructie: I. Lazăr din mahalaua Olteni (1856), arhitect diriginte al lucrărilor la Casele Meitani pe când acolo era Școala Militară (1859), grajd și șopron și împrejmuirea grădinii, schimbarea stâlpilor porții proprietății Ghiță D. Zisu din mahalaua Sf. Ioan-5 (1859-1860), Casele Vasile Popp din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, Casa Mihail Macca din mahalaua Șerban Vodă (1860), Casa Anastase Psalida din mahalaua Mihai Vodă (1861), Mișa Atanastavieci din str. Bărcănescu (1862), Casa Lambru Vasilescu din str. Radu Vodă (1862). În 1861 îl găsim la pavarea curții Spitalului Filantropia, supervizat de arh. Petre Tabai. În 1881 mai trăia în casa sa din str. Stelea Spătarul, Caliopi Lipițeru, probabil văduva sa, căci pe soacra sa o chema Roșoaia Caliopi.

Arhitectura Bucureștiului din vremea arh. Lipizer se schimbă spectaculos prin importul de mari arhitecți și ingineri, grupuri de profesioniști străini

A doua jumătate a secolului al XIX-lea pentru arhitectura Bucureștiului este marcată de racordarea la civilizația continentală și de asimilarea unor elemente ale culturii din Europa apuseană. Importăm profesioniști străini, până când apar primele generații de arhitecți români, întâi formați la școlile din marile capitale europene, apoi la Școala de Arhitectură din București. “În prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt chemați nenumărați ingineri, arhitecți și horticultori