„Survivor la Metrou”, azi în stație la Piața Victoriei. Dimineață cu ditai coada la scările rulante și bucureșteni care se sprijină de vagoane ca să nu-i ia valul de lume

22 ian. 2025
9828 afișări
"Survivor la Metrou", azi în stație la Piața Victoriei. Dimineață cu ditai coada la scările rulante și bucureșteni care se sprijină de vagoane ca să nu-i ia valul de lume. Foto simbol: Inquam Photos - Octav Ganea

Diminețile la metrou devin din ce în ce mai grele și mai obositoare. Aș fi zis că cea mai mare aglomerație e la Dristor, Unirii sau la Victoriei, dar cred că în prima parte a zilei este aglomerat în orice stație de metrou din București.

Însă, la Victoriei, aglomerația a ajuns la alt nivel în această dimineață. Peronul era atât de plin, încât unii călători stăteau lipiți de metroul care trebuia să plece. Plus că se făcuse coadă la scările rulante care nici măcar nu mai mergeau.

Dimineață aglomerată în stația de metrou Piața Victoriei

Deja este cunoscut faptul că diminețile sunt îngrozitoare pentru toți bucureștenii, sau cel puțin pentru cei care nu stau atât de aproape de locul de muncă încât să meargă pe jos sau cu bicicleta.

E aglomerație în trafic, autobuzele, tramvaiele și troleibuzele sunt aglomerate, în stațiile de metrou e aglomerat. Nici nu știi cu ce să mai mergi prin București ca să stai cât de cât confortabil și nici să nu faci 2 ore până unde trebuie să ajungi.

Chiar dacă aglomerație este peste tot, în această dimineață o să vorbim exclusiv despre ce se întâmplă la metrou, în jurul orelor 07:00-08:00.

Astăzi, la ora 07:28 m-am urcat în metrou la Dristor 2. Norocul meu a fost că tocmai venea metroul și am prins loc pe scaun. Însă, sute de alți călători nu au avut același noroc și au stat în picioare. Era atât de aglomerat în vagon încât nu vedeai ecranul care îți arăta ce stație urmează. Oamenii abia mai aveau de ce să se țină și mulți dintre ei se dezechilibrau la frânele bruște.

Se formase coadă la scările rulante

Fast forward (adică derulăm repede înainte, știu că nu vă place când folosesc cuvintele englezești, dar sigur ați întâlnit această expresie în filme sau în videoclipuri), am ajuns la Victoriei. Oamenii s-au ridicat de pe scaune cam de pe la Ștefan cel Mare, să fie siguri că vor coborî printre primii. Am așteptat vreo 2 minute până am reușit să cobor din metrou, însă nu coborâsem chiar complet, eram cumva prinsă între tren și peron, pentru că nu aveam loc.

Peronul era plin, se formase coadă la scările rulante (care erau nefuncționale), iar oamenii așteptau să urce în timp ce eu așteptam să ajung complet pe peron, că pleca Doamne, iartă-mă trenul cu mine așa, prinsă între uși.

Într-un final, am reușit să ajung pe peron, dar era la fel de plin. Câteva persoane se sprijineau de metroul care urma să plece, pentru că nu mai aveau loc pe peron. Coada la scările rulante era de zeci de persoane. Am așteptat vreo 5 minute până am reușit să urc. Și după viața a fost din nou bună.

Te-ar putea interesa și:

Cookies