Duck me, feed me, never leave me. Also, mi-a șoptit cineva că nici ramenul de la Papila nu e de lepădat.
Salut. Am mâncat pentru tine, la Papila.
Am așa un sentiment că pe “lumea ailaltă” nu există supă thai, sandviș cu rață sau creme brulee cu ceai negru, nici mici, nici întristare, nici suspin. De-aia zic să ne bucurăm cât mai tare și mai apăsat de tot ce-i cu adevărat gustos pe lumea asta. Uite, cum e, spre exemplu, mâncarea de la Papila.
Preparatul care mi-a făcut poftă, care m-a convins să comand de la ei, a fost o brie coaptă cu nucă și pere infuzate în merlot, apoi caramelizate. În poza de pe Insta arăta foarte bine. Evident, n-am mai găsit. Ghinion. Mai pățești.
În fine, și cum rămăsesem ultimul mohican din bula mea care nu mâncase la Papila…
*praf de zână*
Am ajuns. Papila e deschisă. Se păstrează distanța între livratori. Nice.
Supă Thai
Duck me – sandviș cu rață confiată, brie, măr tras în unt și muștar Pickles
Crème brûlée cu ceai negru.
Supă Thai – cu carne de pui, lapte de cocos, ghimbir, noodles de orez, ardei iute, ceapă verde, lime, coriandru, susan negru și alb
Supa Thai de la Papila mi-a dat peste cap așteptările, tre’ să recunosc, destul de micuțe, pe care le aveam de la ea. Big mistakeo I have madeo.
Perfect balansată, bucățile de pui se topesc în gură. O supă fresh, revigorantă, lăptoasă și atât de gustoasă încât n-am putut s-o las din mână. Vine la pachet cu puțin lime. Perfect combo. Păzea! Clam chowderul de la Pickles are concurență. Mi-a șoptit cineva că nici ramenul de la Papila nu e de lepădat. Abia aștept.
So far, so good.
* praf de zână *
Duck Me – sandviș cu pulpă de rață confiată în casă, măr tras în unt, brie, muștar Pickles și pită integrală, servită cu frunze de tot felul
Duck me, cât de bun e! Urmașul lui Duck Norris, Duck me e, înainte de toate, con-sis-tent. Ai rață confiată, ai brie fină, ai măr TRAS ÎN UNT și puțin muștar, cât să te piște ușor pe vârful limbii. Gust, culori și texturi mișto într-o pită integrală. Ducke me, Lord!
Mă bucur din suflet să văd că afacerile locale se ajută și se promovează între ele. E fain să vezi muștarul Pickles într-un preparat de la Papila. Repet: muștarul de la Pickles e viață și pariez că ar vinde foarte bine (și) în hipermarketuri. Dac-ar fi să fie. Zic și eu.
Salata de frunze e o salată de frunze.
Un desert delicat, fin, care încă nu a apărut oficial în meniu (din câte am înțeles). Culmea, nu foarte dulce, ceea ce m-a încântat foarte mult. Aroma oferită de ceaiul negru e foarte plăcută. N-am idee ce fel de ceai negru s-a folosit, eu am simțit levănțică și m-a dus cu gândul la vară. Misiune îndeplinită, cum s-ar zice.
Foarte bun. Eu l-aș păstra în meniu.
Se mănâncă bine la Papila. Mi-ar fi plăcut să pot lua masa în sufrageria lor instagramabilă. Pentru moment, mă mulțumesc și cu mâncarea. Poate altă dată la interior.
Total: 73 de lei
Mult, puțin?
Aș mai mânca de la Papila? Da. Pentru simplul motiv că mâncarea lor e gustoasă și corectă.
Ca de obicei, mare plus pentru recipientele prietenoase cu natura.
Îi găsești pe Boltfood, Foodpanda sau Tazz.
Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.