Strigă suferința tăcută a clădirii din str. Traian, o bijuterie arhitecturală distrusă. Bucureștiul caselor arse, cum dispare memoria construită a orașului
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian, o bijuterie arhitecturală distrusă. Bucureștiul caselor arse, cum dispare memoria construită a orașului. Foto: arh. Yvonne Toader.
Nu e lună din an în care să nu aflăm că în București a mai ars o casă de patrimoniu, au mai fost mistuiți de flăcări copacii bătrâni ai vreunui parc sau a mai fost demolat un imobil valoros, toate având aceeași uriașă miza imobiliară.
Invariabil, niciodată, dar niciodată, nimeni nu răspunde pentru nimic. A ars încă o casă veche sau a fost arsă de către cine? Întrebare profană, fără răspuns din partea autorităților.
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea. În imagine casa înainte de incendiere.Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Bucureștiul arde casă cu casă. Și nu e război, nici nu a venit, din nou, Marele Foc care-a mistuit cândva orașul din temelii
Ard clădirile din Lista Monumentelor Istorice în văzul tuturor, în mijlocul Bucureștiului, în Zone Construite Protejate, care ar trebui să fie protejate cu adevărat, și dispariția lor subită devine fapt divers, infracțiune cu autor necunoscut, întotdeauna.
Poliția constată și anunță subtil că suspecți ar fi tot “oamenii străzii” și cam atât. Arhitecții, OAR-B, U.A.R, 112patrimoniu și toți cei care iubesc arhitectura orașului vin cu informații, vorbesc deschis și trag semnale de alarmă pentru pierderile ireversibile. Fără niciun rezultat.
Distrugerea caselor din vechiul București devine subiect de știre incendiară la televizor, în prime time de o seară, cu audiență maximă.
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Trecem mereu pe lângă ceea ce a fost odată o reședință cu arhitectură spectaculoasă și ne uităm la ea ca la o casă arsă
Numai în ultimul timp au ars două clădiri vechi, monumente istorice, de pe Calea Moșilor 69 și o clădire monument istoric aflată la intersecția Lascăr Catargiu cu Visarion, proiectată de arh. Ion D. Berindei.
A dispărut în flăcări casa renumitului chimist Costin Nenițescu de pe strada Școalei 8. Școala Evreiască de Meserii “Ciocanul” de pe Calea Dudești, ansamblu de patrimoniu, a avut parte de incendieri repetate, iar acum câteva luni a ars casa Principesei Elisabeta, fostul restaurant “Mărul de Aur”, monument istoric de pe Calea Victoriei, “axa sentimentală a Bucureștilor”.
Casa din strada Traian 54, google maps.Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Casa din strada Traian 54 a fost afectată de un incendiu puternic, care a distrus o parte semnificativă a acoperișului. Imobilul a aparținut doamnei Staicovici Spiridon Irina, a fost naționalizat, iar acum este “alungat din sufletul orașului”
Arh. Yvonne Toader: Cazul nu este singular. Este, din păcate, emblematic pentru o realitate mai largă a Bucureștiului: orașul își pierde, constant, segmente esențiale din propria memorie construită. Clădiri valoroase, încă funcționale sau perfect restaurabile, sunt lăsate în paragină până când devin irecuperabile. Ulterior, dispar discret, sub pretextul degradării ireversibile – degradare provocată adesea tocmai de lipsa unei intervenții minime.
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Marius Tudor, preluată de pe pagina de facebook „Lecția de Istorie”.Casa din strada Traian. Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.
“O casă ca aceasta nu poate fi înlocuită. Nu poate fi reprodusă decât ca o posibilă imitație”
Arh. Yvonne Toader: Nu poate fi reconstruită „în același stil” fără a pierde autenticitatea, istoria și caracterul care îi conferă valoare. Clădiri cu asemenea proporții, detalii și materiale – multe lucrate manual – nu se mai construiesc astăzi.
Tocmai de aceea, ele trebuie păstrate. În cele din urmă, nu este vorba doar despre o casă. Este vorba despre o piesă dintr-un puzzle istoric, urban, cultural. Despre o formă de memorie colectivă care se exprimă prin ziduri, feronerie, volumetrie și proporții. Prin urme ale vieții de altădată.
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Ruina impunătoare din strada Traian 54 a aparținut soților Irina și Ioan D. Staicovici. La naționalizare au fost confiscate 11 apartamente
Cristiana Trică, autoare a volumului “Povești din Bellu”, ed. Vremea, 2022: La colțul străzilor bucureștene Traian cu Vulturilor este o ruină, dar o ruină impunătoare, care mai păstrează încă semnele frumuseții ce s-a dus. Nu e monument istoric, nu i se dă atenție, doar semeția și încăpățânarea par s-o mai țină.
Casa această a cunoscut și timpuri bune. Proprietari au fost Irina și Ioan D. Staicovici, descendenți ai unor familii importante cândva. Ioan D. Staicovici era frate cu Nicolae D. Staicovici, “oculistul distins și medic șef al capitalei”, al cărui nume îl poartă azi o stradă din Cotroceni. Tatăl lor, Dumitru Staicovici, “ponderat, cinstit, conștiincios, serios” a fost “prototipul marelui negustor cu greutate”, creatorul primei fabrici românești de conserve, după cum notează Constantin Bacalbașa.
Ioan D. Staicovici s-a căsătorit cu Irina Colintineanu Ștefănescu, urmașa a polcovnicului Gheoghe Colintineanu. Despre el, Nicolae Vatamanu ne spune că îngrijise cu cinste moșia Colentina și se bucura de atâta încredere din partea proprietarului încât acesta, devenit domnitorul Grigore Vodă Ghica, i-a dat voie să ia numele de Colintineanul.
Căsătoria Irinei Colintineanu cu Ioan D. Staicovici, în 1907, a fost un eveniment monden și “a reunit societatea cea mai aleasă”, scriu ziarele vremii. Cum altfel, de vreme ce se înrudeau de aproape cu familiile Procopiu Dumitrescu, Hamangiu sau Nanu Muscel.
Ioan D. Staicovici a fost director general în Ministerul de Finanțe și din ianuarie 1920 consilier al Înaltei Curți de Conturi și a trecut la cele veșnice în 1947 în această casă.
Îi mulțumim doamnei Cristina Tenea pentru imaginile clădirii realizate în ultimii ani și pentru pasiunea cu care documentează casele cu soartă tristă ale orașului.
Casa Staicovici în anul 2008, Google maps.Casa Staicovici în anul 2018, google maps.
Mai jos, arhitecta Yvonne Toader ne spune istoria Casei din strada Traian 54, pe care a urmărit-o, a studiat-o si a fotografiat-o de-a lungul timpului. Arh. Yvonne Toader ne oferă o frumoasă și amară pledoarie în numele unei Case fără apărare.
Yvonne Toader a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” și a urmat cursuri la Universitatea din Amsterdam. Deține un master în Urbanism, iar din 2023 este doctorandă la Școala Doctorală de Arhitectură.
Între 1997 și 2003, arh. Yvonne Toader a locuit și a profesat în Barcelona, unde și-a continuat formarea profesională și s-a dedicat înțelegerii stilurilor de viață și locuire din diverse culturi.
În 2021, arh. Yvonne Toader a fost co-autoare a volumului “Spații Sigure 2(m)-2020”, un proiect multidisciplinar realizat împreună cu arhitecți și urbaniști din România, Israel și Singapore.
Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.1.02. 2023. Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Clădirea arsă ascunde povestea unei familii “care a fost alungată din casă, apoi casa a fost alungată din sufletul orașului”
Arh. Yvonne Toader: La intersecția străzilor Nerva Traian și Vulturilor, în inima Bucureștiului, o clădire odinioară impunătoare își trăiește tăcut sfârșitul. Ascunsă acum în umbra a două panouri publicitare, imobilul pare uitat de timp. Pe unul dintre panouri, în iulie 2025, trona ironic mesajul: „Acasă, la fel de bine ca în natură.” Și totuși, natura, sinceră și puternică, nu a așteptat invitația. A pătruns nestingherită în ziduri, în camere, în fisurile istoriei.
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Imobilul situat pe Strada Traian nr. 54, în Sectorul 3, este o fostă reședință burgheză, naționalizată în 1950 prin Decretul 92 și confiscată de la doamna Staicovici Spiridon Irina, conform poziției 6879 din lista expropriaților. Acest Decret este explicit de la bun început:
Se naţionalizează imobilele prevăzute în listele anexe, înregistrate la Cancelaria Consiliului de Miniştri sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integrantă din prezentul decret şi la a căror alcătuire s-a ţinut seama de următoarele criterii:
Imobilele clădite care aparţin foştilor industriași, foştilor moșieri, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii.
Imobilele clădite care sunt deţinute de exploatatorii de locuinţe.
Hotelurile cu întreg inventarul lor.
Imobilele în construcţie, clădite în scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum şi materialele de construcţie aferente oriunde s-ar afla depozitate.
Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a războiului, clădite în scop de exploatare şi ai căror proprietari nu s-au îngrijit de repararea sau reconstrucția lor.
Articolul 8. Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnică şi cu confiscarea averii, cei care vor vătăma, distruge sau înstrăina, prin orice mijloace, bunuri sau instalațiuni supuse naţionalizarii, precum şi cei care vor zădărnici sau vor încerca să zădărnicească naţionalizarea prevăzută de prezentul decret. (Decretul 92/1950).
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Arh. Yvonne Toader: Pe fațadă, o plăcuță ruginită, abia zărită printre crăpăturile timpului, poartă numărul IAL 41347. Nu e doar un număr – e pecetea unei înstrăinări. După naționalizare, imobilul, ca atâtea altele, a primit această plăcuță cu număr unic de identificare și care a rămas încă pe multe imobile naționalizate să destăinuie o poveste de pierdere.
Astăzi, asemenea semne tăcute stau pe ziduri ca niște epitafuri, martori discreți ai unei epoci în care omul a fost îndepărtat din casa sa, iar casa, treptat, din sufletul orașului.
Foto credit: arh. Yvonne Toader, 07.07.2024.Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Arh. Yvonne Toader: Amplasată într-o piațetă de intersecție, în imediata vecinătate a fostului Spital Caritas, casa beneficiază de o vizibilitate aparte și de o deschidere urbană remarcabilă, fiind una dintre construcțiile definitorii ale zonei.
Ridicată într-o perioadă în care estetica, simetria și proporția erau criterii esențiale ale arhitecturii rezidențiale valoroase, clădirea de la nr. 54 este proiectată pe o compoziție axială clară, cu o organizare simetrică în oglindă.
Harta ANCPI, 1995.Foto: arh. Yvonne Toader, imagine realizată în data de 07.07. 2025.
Frumusețe și eleganță academicistă înghițite de degradare contemporană
Arh. Yvonne Toader: Imobilul păstrează o serie de elemente arhitecturale remarcabile: o fațadă simetrică, compusă cu grijă și ritm, în care colțurile, ancadramentele, brâiele, arcadele, pilaștrii și montanții sunt atent finisate cu mortar amestecat cu praf de piatră — detaliu ce adaugă textură și un rafinament subtil. Aceste accente subliniază verticalitatea și claritatea compoziției, conferindu-i o eleganță reținută, dar prezentă.
Balconul central, impunător, cu balustradă sprijinită pe montanți solizi, se descarcă structural la parter prin coloane cu capiteluri și arcade în plin cintru, susținând nu doar masa superioară, ci și ideea unei ierarhii compoziționale și statice bine definite. Astfel, axul de simetrie devine nu doar un element formal, ci o coloană vertebrală vizuală și structurală.
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Ferestrele ample, puse în valoare de ancadramente din piatră, păstrează tâmplăria originală din lemn, multicasetată, alegere care oferă nu doar eleganță estetică, ci și posibilitatea tehnică de a vitra suprafețe generoase. Acoperișul înalt, cu pantă accentuată, țigle și lucarne, completează silueta clădirii, exprimând rafinamentul și funcționalitatea tipice arhitecturii de valoare. Sistemele de protecție împotriva căderilor de zăpadă, încă prezente, trădează o grijă pentru detaliu caracteristică acestor construcții emblematice, o preocupare justificată într-un climat ce odinioară aducea ierni geroase și ninsori abundente.
Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025. Detaliu de brâu sub cornișă și sistem anti zăpadă la acoperiș.1.02.23. Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
Arh. Yvonne Toader: Brâurile decorative, discret reliefate sub cornișă, conferă coerență estetică întregului ansamblu. Chiar și în starea avansată de degradare actuală, multe dintre aceste detalii au supraviețuit, ca o dovadă a calității materialelor și a măiestriei execuției de altădată, dar și a unei valori estetice pe care Bucureștiul o pierde treptat, în lipsa unei viziuni comune si coerente.
Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.
Arh. Yvonne Toader: Din punct de vedere arhitectural, clădirea se prezintă ca un ansamblu unitar. Această simetrie accentuează echilibrul și claritatea volumetriei, contribuind la impresia de stabilitate și monumentalitate caracteristică reședințelor urbane valoroase, specifice sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.
Detaliu de capitel. Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.
Un puzzle cadastral în oglindă
Arh. Yvonne Toader: Conform datelor publice furnizate de ANCPI prin extrasele de Carte Funciară, se relevă un veritabil hățiș de evenimente și schimbări de proprietate, prin care aceast edificiu a fost nevoit să treacă. Conform datelor publice furnizate de ANCPI, imobilul este alcătuit din două corpuri aproape identice: o aripă stângă și una dreaptă, fiecare având o suprafață construită la sol de aproximativ 250 mp, dezvoltate în regim P+E+M (parter, etaj, mansardă). Terenul aferent părții stângi măsoară, conform actelor, 720 mp, iar cel aferent părții drepte, 729 mp, însumând un total de 1449 mp de teren.
Detaliu de capitel. Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.
Din punct de vedere juridic, proprietatea (suma celor două părții simetrice) este împărțită între persoane fizice: trei proprietari dețin partea stângă, în timp ce partea dreaptă aparține la două persoane care dețin totodată cote și în corpul din stânga.
Incendiu, neglijență și intenția de demolare
Arh. Yvonne Toader: Pe 7 ianuarie 2020, la solicitarea unuia dintre proprietari, Primăria Sectorului 3 a emis o autorizație de desființare pentru Corpul C1 – partea stângă a clădirii – cu termen de valabilitate de 12 luni. Câteva luni mai târziu, pe 15 iunie 2020, această aripă a fost afectată de un incendiu puternic, care a distrus o parte semnificativă a acoperișului. Deși exista documentație legală pentru demolare, aceasta nu a fost pusă în aplicare.
Între timp, degradarea s-a accentuat, iar semnele abandonului sunt tot mai evidente.
Suferința tăcută a clădirii din str. Traian 54, o bijuterie arhitecturală distrusă. Foto credit: Cristina Tenea.
În iulie 2025, porțile părții drepte pot fi observate a fi lăsate deschise, poate forțate find de către persoane necunoscute, iar curtea a început să fie utilizată ca spațiu informal de depozitare a diverselor deșeuri.
Gardul de odinioară, cu o frumoasă lucrătură în feronerie, riscă să fie demontat bucată cu bucată și transformat în fier vechi. Lipsa pazei și absența oricărei măsuri minime de conservare indică un proces lent, dar sigur, de abandon – într-un oraș în care valoarea terenului depășește adesea valoarea patrimonială, iar presiunile dezvoltării imobiliare nu lasă loc răgazului necesar evaluărilor istorice și arhitecturale.
Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.
O moștenire ignorată. “Orașul nu se construiește doar cu blocuri noi, clădiri înalte și drumuri lărgite, ci și cu respect pentru ceea ce a fost, pentru ceea ce încă există și ar putea, cu voință, să rămână”
Arh. Yvonne Toader: În ciuda valorii arhitecturale evidente și a poziționării privilegiate, clădirea de pe Strada Traian nr. 54 nu este clasată ca monument istoric. Totuși, strada este inclusă, la poziția 188 (B-II-s-B-17910, Sit I), pe lista străzilor protejate, fapt care ar trebui să îi confere un anumit grad de protecție urbanistică. În realitate însă, această situație o lasă expusă hazardului decizional și carențelor administrative, protecția nefiind una dedicată. Soarta ei – asemenea altor zeci de clădiri valoroase, dar neclasate – pare să depindă mai degrabă de întâmplare decât de politici coerente de conservare.
Strada Traian nr. 54 este una dintre aceste relicve valoroase, aflate la granița dintre supraviețuire și dispariție. Salvarea ei nu ține de nostalgie, ci de responsabilitate. Iar această responsabilitate revine, în cele din urmă, nu doar instituțiilor, ci nouă tuturor.
Foto: arh. Yvonne Toader, imagine obținută din spațiul public în data de 06.07.2025.
„Suferința tăcută a Casei Staicovici” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici: