Strategia națională de dezvățat prostii, adevărata reformă de care educația are nevoie

Suntem într-o perioadă în care cu toții căutăm explicații. Criza sanitară ne fură atenția de la cealaltă criză, cu efecte pe termen lung și mai îngrijorătoare: criza educațională. Sistemul e un factor important în schema asta, dar nu singurul implicat. Nu există sisteme ideale. Există, însă, sisteme adaptabile, strategii actualizate, viziuni flexibile, misiuni autentice și oameni virtuoși. Nu se poate spune despre sistemul nostru că are pe bune vreuna dintre trăsăturile de mai sus, dar nici noi nu sclipim la nivel individual. E nevoie de toate aceste elemente pentru a produce un cadru optim pentru educație. E nevoie de comunități sănătoase și de modele. Educație se face de la locul de joacă, la universitate, în familie, pe stradă, în mașină, oriunde individul interacționează cu informație. Nu poți închide un copil într-o școală ideală pentru a-l da mai apoi unei societăți corupte. ”E nevoie de un sat ca să crești un copil” e cel mai bun citat despre educație din câte s-au zis, prin urmare sistemul educațional e doar o felie din marele tort social pe care îl servim copiilor noștri.

Ce e adevărat și ce e fals? Ce e corect și ce e greșit? Toți credem că știm cum stă treaba și ne place să ne impunem felul propriu de a interpreta lumea. Cum spunea Paulo Coelho: ”Sunt și eu ca toți ceilalți oameni. Văd lumea așa cum vreau eu să fie, nu așa cum este”. Dacă acest citat ne ajută să vedem ce se întâmplă, filosoful stoic Seneca ne arată cum ar trebui să abordăm problema ”Multe persoane ar fi putut ajunge la înțelepciune, dacă nu ar fi crezut că au atins-o deja.”

Să crezi că știi totul e genul de gândire limitativă care nu te va ajuta niciodată cu nimic. Am mai vorbit despre asta în articolul despre certitudini, primul menționat în subsolul acestui articol. Noi avem două mari probleme, prima e că le știm pe toate și a doua e că e mereu vina altuia, că nu ”se face”. Sportul național al românilor este gramatica (râsete copioase pe fundal), iar nouă ne place pronumele reflexiv, în acuzativ, la persoana a treia: ”pe sine”, ”se” și ”s-”. Nu se face nimic în țara asta! S-a stricat treaba! Se duce dracului! 

Despre reflexiv? „Las’ că merge și-așa”

Avem o mentalitate foarte înapoiată, în general, ca societate, fapt confirmat de orientarea noastră conservatoare și tradiționalistă validată de numeroase studii. Ce înseamnă conservator? Înseamnă ceva sau cineva care preferă să păstreze lucrurile așa cum sunt (status quo-ul). Să nu schimbe nimic, să lase lucrurile că ”Merge, bă, și așa”!

Mentalitatea se referă la ”adevărurile vieții”. Sunt idei pe care le putem dovedi ca adevărate prin experiențe și exemple, sau, din păcate, uneori, prin bârfe și preconcepții. Aceste adevăruri au fost fie create de tine, fie preluate de la cei din jur.

Când suntem mici ne e foarte greu să construim adevăruri, așa că le preluăm de-a gata pe cele auzite la părinți, bunici sau profesori. O problemă pe care o au ideile este că se demodează și că la un moment dat trebuie să dispară pentru a face loc altora noi, ceea ce nu se întâmplă, pentru că în loc să le tratăm ca pe niște lucruri potențiale, le găsim definitive.

O problemă cu adevărurile pe care le auzim când suntem mici este că sunt fie ideale, fie constrânse de tradiție. Un adevăr ideal este că prințesa se căsătorește cu prințul și că trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți împreună, fapt care produce o tendința de a nu accepta la maturitate cu ușurință faptul că de cele mai multe ori vrăjitoarea cea rea se poate căsători cu prințul blestemat sau prințesa vrea să fie o femeie independentă care n-are nevoie de niciun prinț. Spun asta cu riscul de a strica nu doar ziua, ci chiar întreaga săptămână a idealiștilor romantici de printre noi. 

E mai bine să fii conștient de faptul că lucrurile se află într-o continuă evoluție și că e bine să reducem cât mai mult numărul de așteptări nerealiste pentru a scăpa în definitiv de un noian de dezamăgiri și regrete. Un adevăr constrâns de tradiție era că femeile trebuie să stea la cratiță în timp ce bărbatul aduce bani în casă. Din fericire, acest tip de mentalitate este abandonat în Occident, deși a funcționat timp de mii de ani în întreaga lume, iar la noi încă mai avem de treabă, asta doar uitându-ne un pic la cum stăm la capitolul violență domestică și la popularitatea glumițelor despre cât de des trebuie bătută nevasta. 

Mentalitatea e, practic, virală

Pentru a schimba o mentalitate e nevoie de foarte multe lucruri. O să folosesc o analogie, sper eu, utilă: gândiți-vă că o fotografie e distribuită pe Facebook pe 1000 de pagini individuale. Pentru a scăpa de ea cu totul, e nevoie ca utilizatorii să șteargă postarea de pe cronologiile lor până la ultimul, astfel încât să nu mai poată fi redistribuită de nimeni. Desigur, dacă o șterge autorul, sursa primară adică, ea dispare… Dar doar teoretic, pentru că practic sunt 1000 de screenshots și 1000 de downloads posibile.

Așa este și cu mentalitatea, un anumit adevăr despre viață, pentru a fi neutralizat trebuie șters din mințile majorității oamenilor și transformat din ceva ce poate fi accesat direct, în cel mult ceva ce poate fi reamintit (de exemplu o evocare a cuiva care a văzut imaginea înainte să dispară cu totul).

Mentalitatea poate fi orientată în două direcții. Una pozitivă, constructivă, numită mentalitate de creștere din englezescul growth mindset și una negativă, distructivă, numită mentalitate fixă, din englezescul fixed mindset. Carol Dweck a scris una dintre cele mai citite cărți de dezvoltare personală pornind de la crearea acestor două tipologii de analiză a mentalității și a dovedit cu lux de amănunte care sunt beneficiile uriașe ale unei mentalități flexibile. Dar cum nu e de ajuns să știm ca să și facem, puțini sunt cei care își antrenează zilnic mușchiul flexibilității.

Din fericire, printr-o analiză clară a gândurilor noastre, putem ajunge la a ne conștientiza mentalitatea. Ar trebui în acest sens să vedem care sunt lucrurile pe care le judecăm cel mai tare, cu ce nu suntem de acord, ce nu vrem să acceptăm, ce feedback primim constant de la ceilalți și îl respingem cu înverșunare. E o muncă dificilă să te duci în beci și să faci ordine printre vechituri, însă dacă ai curajul de a scoate la lumină, scuturând praful și curățând mizeria de pe unele dintre convingerile tale, vei fi uimit cât de mult spațiu vei avea la dispoziție pentru lucruri noi. Uneori nici nu e nevoie și nici necesar să renunți la ceva ce ai pentru a accepta ceva nou, trebuie doar să fii conștient că există alternative, soluții și mijloace diferite prin care să faci poate, același lucru.

Orice învăț are dezvăț. Dar dezvățul este grea intreprindere umană

Înainte de a învăța ceva nou, trebuie să DEZVEȚI informațiile expirate și credințele disfuncționale pe care le-ai stocat în mintea ta, implicit în felul tău de a face lucrurile. Nouă, ca nație, ne trebuie O STRATEGIE NAȚIONALĂ DE DEZVĂȚAT PROSTII și abia după aceea o reformă educațională care să refacă din temelii felul în care ne educăm viitoarele generații.

Și ca să râdem un pic, la finalul acestui articol despre mentalitățile și adevărurile pe care le încorporăm în aceste mentalități, despre a fi cinstiți și a ne alege să ne implicăm activ în problemele care ne privesc și indirect, nu doar fățiș, hai să vedem ce a zis un fost primar al Toronto-ului, consumator de cocaină: ”Nu am mințit. Voi nu ați pus întrebările corecte.” Superb modul în care personalitatea politicianului versat se poate înghesui în nouă cuvinte. 

Dă-ți voie să explorezi, acceptă lucrurile care vin spre tine și tratează-le cu bunăvoință și toleranță, asta e singura cale spre evoluție și înțelepciune, iar dacă ai dat-o-n bară, recunoaște că nu ”s-a făcut” beleaua de una singură.

Nota B365.ro: Despre toată gălăgia asta modernă și complicată și despre ce se mai  poate auzi când se lasă (sau „se face” 😉 ori faci) un pic de liniște, Andrei a mai scris:

• Zgomot – o lume în care aproape doar ne dăm cu părerea
• Comportamentul copilului e oglinda sufletului părinților
• Multigenerațional – realitatea pe care încă ne încăpățânăm să nu o înțelegem