Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU

12 feb. 2024
20668 Afișari
Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
A renăscut Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Stilul fațadei se aseamănă izbitor cu cel realizat de arh. I. Mincu la M-rea Stavropoleos. INTERVIU

Într-o zonă istorică remarcabilă pentru trecutul Bucureștilor, cea a Chirigiilor, vechea vamă pe unde intrau în oraș caravanele cu mărfuri de preț însoțite de chirigii (paznici) călare, casa negustorului Dumitru Vanghele a fost readusă la viață.

Clădirea este monument de arhitectură de categoria B și se află într-un șir de locuințe negustorești (constituite în “rezervație de arhitectură”), dar și de construcții ale fostei vămi din secolul al XIX-lea, aflate azi în paragină.

Fațada casei negustorului Dumitru Vanghele după restaurare.
Fațada casei negustorului Dumitru Vanghele înainte de restaurare.

Renașterea casei negustorului Vanghele a fost selectată la  Bienala Națională de Arhitectură 2023 drept exemplu de bune practici în restaurare

Construită în anul 1915 de arhitectul Cristo Sotiriu, casa s-a bucurat de șansa de a avea azi o familie de proprietari vizionari care a făcut credit la bancă pentru salvarea unui prețios exemplu de arhitectură veche. Lucrarea de restaurare a fost selectată la Bienala Națională de Arhitectură 2023 și reprezintă un exemplu de bune practici de restaurare pentru întreaga zonă Chirigii și pentru patrimoniul Bucureștiului. Mai jos, interviu cu Daniela Ruxandra Tutunea, arhitect specialist M.C, despre o casă cu totul specială, o locuință de tip “han” (des întâlnită în secolele XVIII-XIX), dar care surprinde printr-o fațadă la stradă novatoare, “neobrâncovenească”, de început de secol XX.

Fațada casei negustorului Vanghele după restaurare. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Renașterea casei negustorului Vanghele a fost selectată la  Bienala Națională de Arhitectură 2023 drept exemplu de bune practici în restaurare.
Fațada principală în stil neobrâncovenesc înainte de restaurare.

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Există o legătură fină între ființa mea și București”

B365.ro: Cum ați ajuns arhitect? Știu ca ați avut și câteva expoziții de pictură.

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Sunt născută în București, în familia avocatului Aurelian Costin, a treia generație bucureșteană, și poate de aici se trage legătura fină între ființa mea și București. Interesată de tot ce mă înconjoară și atrasă în mod uimitor de grafică (poate chiar de pictură), m-am îndreptat totuși spre Arhitectură în ultima secundă, datorită îndemnurilor parentale. Am lucrat mulți ani în arhitectura industrială, (I.P.I.U), datorită repartițiilor din epocă, apoi am lucrat în arhitectura civilă (I.S.L.G.C/PRODOMUS).

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea, fotografiată la Casa negustorului Vanghele. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Arh. Daniela Ruxandra Tutunea a lucrat la restaurarea și consolidarea incintei Mănăstirii Stavropoleos (arh. Ion Mincu – 1902)

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Printre lucrările la care țin se numără: Pavilionul Administrativ al Întreprinderii de Tricotaje din Turnu Măgurele (premiul Uniunii Arhitecților, 1989); Pavilionul de recuperare a copiilor cu handicap neuromotor (0-5 ani, Budimex, 1991), lucrare realizată împreună cu ing. Petre Tutunea, soțul meu; Restaurarea și consolidarea hanului Solacolu (1859), Calea Moșilor, monument istoric, prima casă de raport din București, împreună cu ing. Petre Tutunea, în anul 1999, proiect neexecutat până azi când ansamblul cade din picioare; Restaurarea și consolidarea incintei Mănăstirii Stavropoleos (arh. Ion Mincu -1902), împreună cu ing. Petre Tutunea, în anul 1995, și arh. Liana Bilciulescu, ing. Pavelescu); Locuință individuală reabilitată pe str. Dornei, împreună cu ing. I. Ursăchescu, în anul 2014; Restaurarea și reabilitarea casei negustorești din Piața Chirigii (arh. Cristo Sotiriu -1915, monument istoric), împreună cu ing. Cătălin Ștefan și ajutată de arh. Sergiu Andriuță (releveu și redactare), între anii 2018-2020. Am făcut, de asemenea, nenumărate studii privind specificitatea țesutului urban istoric extracarpatic (exemplificat prin București), cu nominalizări la premiile Uniunii Arhitecților, în anii 2000 și 2004. Am desenat mereu iar în ultimul timp am început să trăiesc cu pictura, având și câteva expoziții.

Detaliu vitrina casei Vanghele, arh. Daniela Ruxandra Tutunea. Desen fotografiat de Antoaneta Dohotariu.
Gang casa negustorului Vanghele. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Gang cu geamlâc, casa negustorului Vanghele. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Nefiind în centrul elevat al Bucureștiului, locuința negustorului Dumitru Vanghele se află situată într-o periferie specială”

B365.ro: Daniela Ruxandra Tutunea, prin ce este atât de specială zona Chirigii?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Nefiind în centrul elevat al Bucureștiului, locuința negustorului Dumitru Vanghele se află situată într-o periferie specială, vechea vamă pe unde intrau în oraș, de pe Calea Craiovei, căruțele cu mărfuri, însoțite de gărzi/apărători călare, ,,chirigii’’ (,,existenți în tot arealul Imperiului Otoman’’ – Arh. Gh. Simota). Teritoriul ,,Gura Văii’’, în care se găsea vama, limita moșiile mănăstirilor și ale boierilor din oraș de zona înconjurătoare cu vii. Două artere principale duc din centrul orașului în intersecția Chirigii de azi, Calea Rahovei – vechea Cale a Craiovei (de pe la 1550), și bulevardul George Coșbuc, artera nou trasată în anul 1898 cu denumirea de bulevardul Regina Maria.

Definirea Zonei Chirigii. Imagine: arh. Daniela Ruxandra Tutunea.
Vecina casei negustorului Vanghele. Zona Piața Chirigiu abundă în clădiri de patrimoniu abandonate. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Zona unde este amplasată casa era un fel de stație terminus pentru chirigii. Era poarta de intrare în oraș”

B365.ro: Știm cine a fost Dumitru Vanghele?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Nu știm cine era, dar arh. Cristo Sotiriu era de origine grec sau aromân. Amplasamentul casei este important pentru că la începutul formării orașului pe acolo intrau în oraș căruțele cu marfă.

Caravanele treceau pe atunci prin zone primejdioase, să nu uităm că acolo erau încă bucăți mari din Codrii Vlăsiei. Convoaiele cu mărfuri erau susceptibile de atac și, de aceea, erau însoțite de chirigii, paznici călare care puteau să asigure siguranța unor transporturi prețioase. Era un fel de stație terminus pentru chirigii. Era poarta de intrare în oraș, pe drumul Craiovei (la început Podul Calicilor sau al Caliței în sec XVIII-XIX.

Existau mănăstiri care aveau mână de lucru oameni simpli, țigani sau expropiați, de aceea s-a numit Drumul Calicilor. După Războiul de Independență (1877), Calea Calicilor a primit denumirea de Calea Rahovei. Drumul Craiovei lega Bucureștiul cu vestul Europei.

„Rezervație de arhitectură”, vecina casei negustorului Vanghele. Mult timp la parterul acestei clădiri s-a aflat o faimoasă prăvălie de mirodenii, patronată de un negustor armean. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Fațada casei negustorului Vanghele. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Casa are concepția tradițională de han sau casă negustorească, cu prăvălii și locuință la stradă”

B365.ro: Prin ce se remarcă locuința negustorului Dumitru Vanghele?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Casa are concepția tradițională de han sau casă negustorească, cu prăvălii și locuință proprie la stradă și cu două aripi laterale, cuprinzând camere de închiriat sau pentru ucenici. Dar, surprinzător, stilul fațadei la stradă este novator, ,,neobrâncovenesc’’, izbitor de asemănător cu cel promovat de arh. Ion Mincu tot la începutul sec XX, (exemplificat strălucit la Mănăstirea Stavropoleos, la care el adaugă, în 1902, bisericii de la 1724, o incintă ,,neobrâncovenească’’). Urmărind dialogul între stilul ,,neobrâncovenesc’’ de la incinta mănăstirii, dar și de la casa N. Pătrașcu din P-ța Romană nr. 1 (1907), cu fațada noastră, se remarcă aceleași trăsături: raportul între plin și gol, ritmul și axialitatea, ,,parcimonia decorării doar împrejurul golurilor’’ (istoric de artă, dr. Cezara Mucenic) și punerea unor accente – paftale în câmpuri. Detalii similare sunt șirurile de arcaturi în acoladă sau trilobate sprijinite pe capitele sau coloane, de obicei corintice, frize cu vrejuri împletite și cornișe.

„Surprinzător, stilul fațadei la stradă este novator, ,,neobrâncovenesc’’, izbitor de asemănător cu cel promovat de arh. Ion Mincu tot la începutul sec XX, exemplificat strălucit la Mănăstirea Stavropoleos”. Foto: Antoaneta Dohotariu.
„Casa N. Pătrașcu din P-ța Romană nr. 1 (1907), cu fațada noastră, se remarcă aceleași trăsături: raportul între plin și gol, ritmul și axialitatea, ,,parcimonia decorării doar împrejurul golurilor’’.
Casa N. Pătrașcu din P-ța Romană nr. 1 (1907).
Poarta casei negustorului Vanghele. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Detaliu fațada principală. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Fațadele către curtea interioară, de tip tradițional, cu geamlâcuri la capete, sunt, în mod neobișnuit, ,,sprijinite’’ pe capitele ionice, descoperite în timpul șantierului”

B365.ro: Ați descoperit dosarul de autorizare al construcției în arhiva PMB. Ați avut la ce să vă raportați pentru lucrarea de restaurare. Ce ați descoperit în timpul șantierului, cum au decurs intervențiile speciale?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Chiar dacă construcția realizată diferă de proiectul din Autorizația de Construcție (1915), având laturile laterale mult mai lungi (se ajunge la suprafața construită de 310mp), iar fațada principală folosește detalii puțin diferite de cele din autorizație, continuitatea materială și funcțională a casei, ca și folosirea aceluiași stil, dovedește un concept unitar. Fațadele către curtea interioară, de tip tradițional, cu geamlâcuri la capete, sunt, în mod neobișnuit, ,,sprijinite’’ pe capitele ionice, descoperite în timpul șantierului. S-au relevat și impus nevoi/cerințe speciale și în consecință intervenții speciale, instituindu-se un rol de ,,arhitect – căutător’’.

„Fațadele către curtea interioară, de tip tradițional, cu geamlâcuri la capete, sunt, în mod neobișnuit, ,,sprijinite’’ pe capitele ionice, descoperite în timpul șantierului”. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Geamlâc înainte de restaurare.

 

Capitelurile au fost descoperite în timpul șantierului. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Am observat o asemănare atât de mare, încât aș fi putut jura că fațada a fost făcută de arh. Ion Mincu și nu de arh. Hristo Sotiriu”

B365.ro: Ce este un „arhitect căutător”? Ce înseamnă?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Înseamnă că soluțiile pe care le-am găsit nu sunt standardizate. Am întâmpinat probleme specifice lucrării, situații inedite pentru care a trebuit să mă documentez ca să știu cum să le răspund, fie prin cunoștințele mele anterioare, fie prin asocieri cu exemple asemănătoare de arhitectură. Vorbim, în special, despre stilistica fațadei casei unde, fie au fost lipsuri, fie au dispărut elemente. Și atunci a trebuit să caut modele similare. În cazul acesta, similitudinea a fost cu arhitectul Ion Mincu și cu stilistica lui novatoare de la începutul secolului XX. Totul a început de la coloanele corintice ale logiei casei. Am observat o asemănare atât de mare, încât aș fi putut jura că fațada a fost făcută de arh. Ion Mincu și nu de arh. Hristo Sotiriu. Dacă au fost colegi, dacă erau apropiați, dacă s-au cunoscut sau nu, nu știu. Ideea este că stilistica este identică.

“Am observat o asemănare atât de mare, încât aș fi putut jura că fațada a fost făcută de arh. Ion Mincu și nu de arh. Hristo Sotiriu”.
“Am observat o asemănare atât de mare, încât aș fi putut jura că fațada a fost făcută de arh. Ion Mincu și nu de arh. Hristo Sotiriu”. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Și astfel, pentru porțile de fier forjat de la intrarea în gangul casei, care păreau neterminate, m-am uitat la porțile arh. Ion Mincu de la casa Nicolae Petrașcu din Piața Romană. Acolo am văzut un grilaj relativ similar. Atunci am știut ce trebuie să fac și am intervenit cu modele suprapuse peste grilajul existent, dar inspirate cumva din restul elementelor de pe fațada noastră. Un alt exemplu este cel al vitrinelor pravaliilor. Erau recente și nu aveau nicio legătură nici cu ce o fi fost la început casa, nici cu proiectul de autorizare al construcției.

Detaliu grilaj poartă cu propunere de blazon. Desen de arh. Daniela Ruxandra Tutunea, fotografiat de Antoaneta Dohotariu.
Desen de arh. Daniela Ruxandra Tutunea, fotografiat de Antoaneta Dohotariu.
Curtea interioară a casei negustorului Vanghele. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Vitrinele au fost alcătuite după împărțirea grafică din autorizația de construcție și după asemănarea cu alte vitrine similare, de prin oraș”

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Datorită faptului că în autorizația de construcție am găsit numai o schemă a vitrinelor, a trebuit să mă gândesc la cum vor arăta aceste vitrine în detaliu. Am apelat la punctele de sprijin ale logiei, pe care care le-am transpus în capitelele stâlpilor de la vitrine. Vitrinele au fost alcătuite după împărțirea grafică din autorizația de construcție și după asemănarea cu alte vitrine similare, de prin oraș. De ce? Pentru că pe lângă inexistența detaliilor, pe lângă faptul că acum nu se mai realizează vitrine sau spații vitrate mari din lemn ca altădată, cu stâlpi și grinzi, ci se realizează din module care se asamblează la fața locului, tâmplăria lisă nu mai avea expusă structura cu grinzi și stâlpi. Am realizat aceasta prin măști de lemn cu detalii preluate din fațada casei. Așa s-au alcătuit vitrinele.

Vitrine, proiect de arh. Daniela Ruxandra Tutunea, fotografiat de Antoaneta Dohotariu.
„Gândindu-mă la stâlpii pridvorului de la Stravropoleos dintr-o dată am asemănat toată fațada casei negustorești cu ceea ce a făcut Ion Mincu la incinta mănăstirii”.
Vrejurile de la Stravropoleos au produs primul declic în mintea mea. Semăna foarte bine totul”

B365.ro: Coloanele corintice cu vrejuri torsate pe fus ale logiei casei sunt identice cu cele ale pridvorului Bisericii Stavropoleos?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Coloanele semănau perfect cu cele ale bisericii Stavropoleos. Toată incinta mănăstirii a fost realizată la 1902 de către arh. Ion Mincu. Eu am lucrat la reabilitarea și restaurarea bisericii Stavropoleos și de aceea o cunoșteam foarte bine. Gândindu-mă la stâlpii pridvorului de la Stravropoleos dintr-o dată am asemănat toată fațada casei negustorești cu ceea ce a făcut Ion Mincu la incinta mănăstirii. Biserica este de an 1724 în stil “postbrâncovenesc” iar restul incintei a fost realizată de arh. Ion Mincu. Vrejurile de la Stravropoleos au produs primul declic în mintea mea. Semăna foarte bine totul. Pentru porțile de fier forjat ale casei, iarăși nu am avut un model. Știam că trebuie să pun un blazon, o pafta, în mijlocul fiecărei porți. Știam aceasta de la porțile casei Pătrașcu, dar nu știam cum să o fac. Pe fațadă existau niște “paftale”. Și așa am făcut și eu “paftalele” de la ușile metalice, am preluat motivul “paftalelor” din ipsos.

„Pe fațadă existau niște “paftale”. Și așa am făcut și eu “paftalele” de la ușile metalice, am preluat motivul “paftalelor” din ipsos”.

B365.ro: Mai există meșteri care să știu să realize astfel de lucrări?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Am găsit. Am avut noroc că beneficiarii lucrării au ținut mult la calitate. Proprietarii știau că trebuie să facem ornamente de fier forjat pe porți. În plus au dorit niște grilaje de fier forjat pe ușile de la vitrine. Acelea sunt noi nouțe și le-am realizat după modelul porților gangului. Meșterii au decupat imaginea noilor grilaje din porțile gangului, și le-au realizat cu toate detaliile.

Foto: Antoaneta Dohotariu.

Geamlâc, proiect fotografiat de Antoaneta Dohotariu.
Casa negustorului Vanghele cu geamlâc. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Clădirea a fost naționalizată și subînchiriată la nenumărate familii care, de bine de rău, au cam păstrat tot ce au găsit”

B365.ro: Ce elemente originale ați găsit la casa negustorului Vanghele?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Având și avantajul descoperirii autorizației de construire din anul 1915, am realizat că s-a păstrat integrat construcția. Cred că a avantajat-o calibrul ei, felul în care a fost construită și tehnicile de construcție, întrucât nu a suferit de pe urma cutremurelor absolut deloc. N-am găsit niciun fel de fisură de zidărie, au fost numai fisuri superficiale de tencuială. Clădirea a fost naționalizată și după aceea, așa cum se proceda în regimul comunism, a fost subînchiriată la nenumărate familii care, de bine de rău, au cam păstrat tot ce au găsit. Am găsit până și 3 sobe de teracotă păstrate impecabil. Am găsit pardoseala realizată dintr-un parchet excepțional. A putut fi rașchetat și păstrat în continuare. De la conformația clădirii până la împărțire (sigur că au fost mici intervenții, câte un zid sau un grup sanitar adăugate), am respectat toată ideea construcției.

Grilaj ușa de intrare și gang. Desen proiect, arh. Daniela Ruxandra Tutunea.
Element fațadă, casa negustorului Vanghele.
„Am găsit până și 3 sobe de teracotă păstrate impecabil. Am găsit pardoseala realizată dintr-un parchet excepțional”.
Casa negustorului Vanghele.

 

Este o casă absolut specială. Poate că mai sunt și alte case similare în București, dar aici se îmbină o arhitectură tradițională cu una total novatoare”

B365.ro: Casa negustorului Vanghele reprezintă pentru întreaga zonă, pentru București, un model de ansamblu de arhitectură și de restaurare. Un model de bune practici în cunoașterea și conservarea patrimoniului național de arhitectură.

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Eu așa aș zice, având în vedere conformația specială a casei. Are două aripi laterale, cu un corp central către stradă (corpul nobil cu spații mari unde probabil a locuit primul proprietar), și cu părțile laterale cu camere mai mici. Am mai descoperit ceva suprinzător. Deși fațada casei este de început de secol XX (de un “neobrâncovenesc” de mare calitate), toată arhitectura este de factură tradițională, cu geamlâcuri de tip oriental ca ale vechilor hanuri bucureștene. De aceea spun că această clădire este absolut specială. Nu știu, poate că mai sunt și alte case similare, dar aici se îmbină o arhitectură tradițională cu una total novatoare. Geamlâcurile se aflau într-o stare proastă, le-am refăcut identic și am adăugat și acolo (pentru că se punea aceeași problemă a unei tâmplării netede) măștile de lemn, care să-i dea aspectul de structură solidă din stâlpi și grinzi. Am folosit și acolo măștile de lemn de pin din fațadă. Este de adăugat faptul că tot restul tâmplăriei a fost refăcut, deoarece era mâncată de carii. Toate detaliile tâmplariei inițiale au fost preluate în tâmplăria refăcută.

Detaliu geamlâc, proiect arh. Daniela Ruxandra Tutunea.
Geamlâcul casei negustorului Vanghele. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Curtea interioară. Foto: Antoaneta Dohotariu.

B365.ro: Este remarcabil faptul că beneficiarii sunt printre puținii proprietari ai unor clădiri monument istoric care apelează la cei care se pricep pentru o lucrare de restaurare profesionistă.

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Într-adevăr sunt printre cei puțini, pentru că de obicei, astfel de restaurari implică volens nolens interese pecuniare. Sunt mulți care vor încă un etaj, încă o anexă, în așa fel încât investiția să devină profitabilă. În acest caz nu s-a pus nicio clipă problema aceasta, ceea ce pe mine m-a uimit. În plus, au realizat întreagă lucrare cu împrumuturi la bancă, pentru că a costat enorm. Singura lor șansă pentru un mic profit ar fi închirierea pravăliilor. În rest, nu mi s-a cerut nicio supraetajare, am rămas exact pe suprafețele vechi, mai puțin ridicarea acoperișului către curtea interioară. Am obținut astfel un spațiu relativ locuibil în pod, care se va transformă cândva, în timp, într-o mansardă.

Mansarda casei negustorului Vanghele. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Decorațiune șemineu.
Detaliu, sobă.
Casa negustorului Vanghele. Fatada principală. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Noi de aici ne tragem, aceștia suntem în lume și prin aceste clădiri istorice putem fi catalogați, nu cu altceva. Nu cu mașini de lux, nu cu zgâriie nori”

B365.ro: Toată zona Chirigii are astfel de case, poate nu identice, dar importante, locuințe negustorești aflate azi în decădere și ruină. Le vedeți vreun viitor?

Arh. Daniela Ruxandra Tutunea: Este foarte trist că se pierd aceste lucruri. Este trist că nu li se dă importanță, deși este trecutul nostru, este ceea ce avem noi specific. Poate că n-o fi mult, poate că n-or fi palatele de pe Valea Loirei, dar sunt ale noastre, noi de aici ne tragem, aceștia suntem în lume și prin aceste clădiri istorice putem fi catalogați, nu cu altceva, Nu cu mașini de lux, nu cu zgâriie nori. Multe dintre aceste case negustorești s-au pierdut sau au rămas plombe pe ici pe colo prin oraș. Casa noastră negustorească este situată într-un șir de vreo trei case, toate sunt monumente istorice, și alcătuiesc un ansamblu istoric. Mai există clădirea fostei vămi de la intrarea în oraș. Ele în sine sunt protejate, este un ansamblu de arhitectură istoric, care de asemenea are o valoare specială. Chiar nu se mai poate dărâma nimic pentru că sunt catalogate, În plus, în zonă, există construcțiile publice din cărămidă ale fostelor piețe existente în zonă, care iarăși sunt niște capodopere, lăsate și acelea de izbeliște, doar una a fost refăcută pentru Ivan Pațaichin. Toate au fost abandonate.

Fațada casei de lângă cladirire Vanghele in prezent. Foto: Antoaneta Dohotariu.
„Sunt niște capodopere lăsate de izbeliște. Toate au fost abandonate”.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies