E primăvară în București, au început să înmugurească magnoliile, ghioceii au ieşit cu totul, ba chiar se pregătesc deja să treacă, au ieșit şi zambilele şi urzicile prin pieţe, târgurile de mărţişor sunt aproape gata şi ele (nu am scris despre mărțișoare anul acesta, că nici nu mi-am dat seama cum a trecut vremea, dar dacă aveţi nevoie de o singură idee şi bună, care să nu fie Muzeul Ţăranului Român, atunci încercaţi cu încredere la Alb Alb Shop în Dorobanţi. Rămâne cea mai bună selecţie de obiecte produse în România pe care o ştiu eu)
E primăvară și melodia Erikăi Isac nu a schimbat nimic, femeile tot în nesiguranță sunt, una a fost bătută în mijlocul oraşului, e în stare gravă, la spital, nu se ştie momentan de ce a bătut o şi nici măcar nu contează în realitate, a bătut-o şi gata.
E primăvară și despre melodia Erikăi Isac se ştie în continuare că e vulgară, asta e problema esențială, nu că poate e adevărat ce zice şi că, dacă suntem atât de multe care explicăm de ce dăm locație live, poate ar fi ok să ne credeți, nu să ne spuneți că nu e așa.
E primăvară şi, printre boboci de magnolie, gunoaie, bătăi, agresivitate, praf, ghiocei, zambile şi ciripit de păsărele, undeva în mijlocul orașului se pregăteşte ceva pentru cineva. Și acolo este, de fapt, cea mai frumoasă primăvară. Pentru că, după ce timp de 10 ani ai făcut mai nimic, ei bine, meriți mai mult. Să faci nimic în continuare, în condiții de lux. 7 milioane de euro se investesc zilele acestea în transformarea unui fost sediu de partid într-o locuință unifamilială, scrie Recorder. Adică pentru o singură familie. Pe Aviatorilor.
Ce e drept, e cam aglomerat pe acolo și se circulă greu și probabil e și destul de poluat uneori, posibil chiar des, dar să sperăm că e un compromis acceptabil și tolerabil pentru familia ce se va muta acolo. 1200 de metri pătrați ar putea să fie suficienți, dar nu știm niciodată, poate totuși e prea puțin pentru cineva care e atât de obișnuit cu nimicul încât și un palat poate ajunge să pară nimic, dacă nu îi e suficient.
Ne-am putea întreba, desigur, ce s-ar putea face cu aceste 7 milioane de euro. E o întrebare populistă, evident, dar totuși. Ce campanii de prevenire a violenței și agresivității s-ar putea face. Câte camere de supraveghere stradale s-ar putea pune, ca să mai scăpăm și de aglomerație și de agresivitate. Ce panseluțe, câte panseluțe s-ar putea planta. Câte piste de biciclete. Câte salarii de profesori, să nu mai ajungem să ne punem poalele în cap la fiecare examen sau evaluare când vedem rezultatele. Nu, cele 7 milioane de euro nu ar salva România, dar ar putea fi un început, mic și solid. Doar că noi nu facem asta, ci construim o locuință unifamilială de 1200 de metri pătrați.
Într-un fel nici măcar nu e important pentru cine e, deși putem să bănuim sau să speculăm. Dar, dacă asta e o prioritate, dacă asta e ceva în care se investesc bani, timp, oameni, know how și toate celelalte, în timp ce alte și alte proiecte nu se apropie nici măcar milimetric de marginea sertarului, atunci poate că asta merităm.
Mulțumim pentru locuința unifamilială de 1200 de metri pătrați de pe Aviatorilor!