Știți că în București a existat cel mai mare bazin din Europa? Povestea Ștrandului Kiseleff, locul preferat de bălăceală în perioada interbelică

16 iul. 2022
32764 Afișari
Știți că în București a existat cel mai mare bazin din Europa? Povestea Ștrandului Kiseleff, locul preferat de bălăceală în perioada interbelică
Sursa foto: București Centenar

Acum aproape un secol, în nordul Bucureștiului, se deschidea Ștrandul Kiseleff, cel mai mare bazin public și totodată cea mai mare bază sportivă din Capitală. Construit în perioada interbelică. Ștrandul Kiseleff este considerat una dintre cele mai importante construcții publice de la vremea sa din București, atât din punct de vedere arhitectural, cât și din punct de vedere al importanței pentru populația orașului. Prin urmare, vă prezentăm povestea Ștrandului Kiseleff.

Înainte de Primul Război Mondial, Bucureștiul era cam sărac în ștranduri – exista un singur ștrand – Tirul, unde femeile și bărbații se scăldau separat. Perioada interbelică aduce însă o schimbare de mentalitate, care promovează frumosul și începe să elimine din pudoarea și încorsetarea de dinainte de război, din cauza căreia sufereau mai ales femeile. Mai mult, femeile încep să se bucure de o adevărată emancipare și sporire a drepturilor: de la acces la instituțiile de învățământ la posibilitatea de a se angaja în profesii considerate până atunci doar „pentru bărbați”.

Schimbarea de mentalitate a dus la organizarea în țară a unor concursuri care erau de neconceput cu doar un deceniu înainte, precum Miss România sau Miss Ștrand. Nu doar că ambele sexe se puteau scălda în același bazin, dar niciun costum de baie nu atrăgea (prea multe) priviri supărătoare, după cum se scria în presa vremii:

„Ștrandul și Lido, privite la apariție ca niște institute de perdiție și boicotate de moraliști, sunt astăzi colțurile preferate ale desfășurării vieții sportive și mondene. Nici un costum, nici o atitudine nu șochează. Totul e privit sub prisma sportului și a nouei mentalități, desbărată de prejudecăți și principii învechite.”

Povestea Ștrandului Kiseleff – cel mai mare bazin din Europa fusese construit în 52 de zile

Ștrandul Kiseleff a fost construit, după cum spunea un documentar apărut la acea vreme, în „cea mai frumoasă poziție a Capitalei”, între Școala de Agricultură și Hipodromul Băneasa. Lucrarea a fost realizată de arhitectul avangardist Marcel Iancu, responsabil și pentru casa negustorului de vinuri Jean Fuchs din 1927 (considerată adesea prima casă cubistă din Capitală). Astfel, Ștrandul Kiseleff este unul dintre primele ansambluri de arhitectură modernă din București.

Mai mult, ansamblul a fost realizat în doar 52 de zile, o cifră impresionantă când ne gândim la dimensiunile sale dar și la faptul că aici erau și spații de agrement dar și bază sportivă modernă după standardele vremii. Lucrările au avut loc între mai și iulie 1929, la încheierea acestora Bucureștiul putând să se laude cu cel mai mare bazin din Europa, un adevărat magnet pentru populația orașului. Pe lângă bazinul de mari dimensiuni și 12.000 mp de plajă artificială, aici se mai aflau și piste pentru curse, terenuri de tenis, restaurante, cafenele, magazine, un sediu de poștă, telefoane și parcheturi speciale pentru dans și jazz berlinez. Copiii aveau parte de propriul bazin, care era supravegheat de profesori de înot.

“Ștrand. Minunat loc de recreație pentru bucureștenii condamnați de soartă să rămână pe meleagurile pe care a păstorit Bucur. Instalația din Șoseaua Kiseleff vine să umple un gol demult resimțit. Deși a apărut ca din pământ – construirea lui nu a durat decât 52 zile – ștrandul se prezintă astăzi admirabil din toate punctele de vedere. În primele zile, este adevărat, el a avut lipsurile inerente oricăror începuturi, dar cei puși să conducă monumentala operă și-au înțeles menirea și cu o perseverență rară, au procedat la înlăturarea a tot ceea ce nu corespundea cerințelor (…) Cine nu a văzut ștrandul, nu-și poate da seama de măreția lui, cu atât mai mult cu cât durata construirei lui a fost excesiv de scurtă. Este deci nevoie să te plimbi pe alei și prin atenanse spre a-ți putea face o idee exactă asupra formidabilei întreprinderi. Imaginați-vă un teren imens, în mijlocul căruia se află un bazin de dimensiuni respectabile, înconjurat de o plajă în suprafața de 12000 de metri pătrați! Așa vă veți putea da oarecum seama de impunătoarea instalație.”, se scria în Ilustrațiunea română, an I, nr. 8, 15 august 1929, p. 12 despre cel mai nou ștrand al Bucureștiului.

Ştrandul Kiseleff, minunat loc de recreaţie pentru bucureştenii condamnaţi de soartă, să rămână pe meleagurile pe care a păstorit Bucur”. În 1929, era cel mai mare bazin din Europa | Galerie Foto |

Ștrandul Kiseleff devenea vara unul dintre „furnicarele” Bucureștiului

Spre deosebire de ștrandul Tirul, unde femeile puteau merge doar între orele 10 și 12, bazinul fiind ulterior deschis bărbaților, la Ștrandul Kiseleff acestea puteau să se scalde în voie, de la 8 dimineața până la miezul nopții. Desigur, fiind vorba despre un complex extrem de variat, aici bucureștenii nu veneau doar ca să se scalde – aici puteai să stai cu prietenii la o bere, o limonadă sau o cafea, puteai să mănânci o înghețată sau poate o masă de prânz sau să îți cauți jumătatea pe ringul de dans. Total firește, ștrandul devenea unul dintre cele mai populare locuri din București.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Aici existau și costume de baie de închiriat și doritorii puteau lua lecții de înot de la profesorii de sport care se aflau la ștrand. Mai mult, biletele de acces nu aveau prețuri exorbitante: 50 de lei de persoană, cu acces la baie și cabină proprie, iar după 9 seara costul se reducea la 20 de lei.

Modificările aduse Ștrandului Kiseleff

Primele modificări aduse Ștrandului Kiseleff au avut loc la începutul anilor ’40, atunci fiind amenajate terenurile de tenis amplasate de-a lungul Șoselei Kiseleff și când s-a construit și vestiarul pentru terenurile de tenis dar și o sală de gimnastică.

După instaurarea regimului comunist ștrandul a fost redenumit în Ștrandul Tineretului. În 1953, cu prilejul Festivalului sportiv organizat aici, un pavilion de vestiare a fost transformat în spații de cazare pentru sportivi. De asemenea, în anii ’70 și ’80 aici au avut loc mai multe modificări: s-a construit un turn de apă și mai multe clădiri anexă iar în 1981, cu prilejul Jocurilor Olimpice Universitare, au fost realizate mai multe grupuri sanitare și mai multe pavilioane de vestiare au devenit spații de cazare.

După Revoluție, ștrandul s-a înjumătățit ca întindere, iar lucrările de mentenanță și de modernizare au întârziat să apară. Mai mult, terenul a fost râvnit de la începutul anilor 2000 de „rechinii” imobiliari care au încercat să acapareze această zonă pentru a construi blocuri, deoarece zona este una dintre cele mai bune din oraș. Aici a funcționat și un club – Player, în paralel cu activitatea ștrandului, care era deschis publicului. După mulți ani de procese și conflicte, Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu” (care e proprietarul de drept al bazinului conform unei hotărâri de Guvern din 14 decembrie 1999) a reușit să redevină proprietar. Trebuia ca aici să fie construit un motel pentru sportivi iar ștrandul să fie reabilitat și dat în funcțiune, însă acest lucru nu s-a petrecut până acum – întregul complex zace și în prezent în paragină, fiind „gazda” rațelor care s-au stabilit aici.

Cookies