ARHIVA B365

Statul alocă anual 1 miliard de lei pentru penitenciarele din România

Cu peste 33.400 de deţinuţi la sfârșitul anului trecut (circa 0,16% din populaţia totală şi cam 0,2% din populaţia adultă), România se găseşte, mai degrabă, în rândul statelor cu rate ridicate ale încarcerării, atât pe plan european, cât şi la nivel mondial. Circa 90% din cei aflaţi în cele peste 40 de penitenciare, centre de reeducare şi spitale-penitenciar sunt condamnaţi definitiv, restul fiind în arest preventiv sau condamnaţi, în primă instanţă.

Potrivit revistei Capital, cheltuielile pentru funcţionarea sistemului penitenciar din România se ridică la peste 1 miliard de lei pe an sau 2.500 de lei pe lună pentru fiecare deţinut.

„În prezent, conform normelor în vigoare, în penitenciare se înregistrează un deficit de peste 4.000 de locuri de cazare”, se arată în raportul pe 2013 al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Dacă se iau în calcul standardele impuse de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin care se solicită asigurarea unei suprafeţe minime de patru metri pătraţi pentru fiecare deţinut, deficitul de locuri de cazare este şi mai impresionant: peste 14.000. Cu alte cuvinte, capacitatea închisorilor româneşti este depăşită cu circa 70%.

Problemele legate de suprapopulare pot fi rezolvate, desigur, prin extinderea spaţiilor disponibile. În 2013, ANP a dat în folosinţă 1.421 de locuri de cazare noi, din care circa trei sferturi au fost obţinute prin reamenajarea unor spaţii deja existente în 12 din penitenciare, restul reprezentând extinderea cu 346 de locuri a Penitenciarului Vaslui. Însă, o astfel de strategie presupune alocarea unor sume suplimentare de la buget.

Conform Biroului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC), autorităţile, mai ales cele din statele care se confruntă cu o suprapopulare a penitenciarelor, ar trebui să ia în calcul anumite alternative la pedeapsa cu închisoarea. „Acestea nu pot fi crude, inumane sau degradante. În acelaşi timp, măsurile respective trebuie să fie resimţite de infractori ca fiind punitive”, se arată într-un raport al UNODC.

Astfel, în cazul unor infracţiuni, pedeapsa cu închisoarea poate fi înlocuită cu sentinţe cu suspendare, plasare sub control judiciar sau arest la domiciliu. Avantajul, în acest caz, este că statul scapă de întreţinerea condamnatului, iar acesta, cel puţin teoretic, se va comporta exemplar de teamă să nu ajungă la închisoare. În plus, el poate continua să lucreze (în unele cazuri, chiar şi în situaţia arestului la domiciliu, având în vedere tehnicile moderne de supraveghere) şi, în acest fel, să obţină venituri din care, pe de o parte, să-şi întreţină familia, iar pe de alta, să plătească taxe şi impozite.

Sancţiunile profesionale (de pildă, interdicţia de a mai practica o anumită ocupaţie sau de a ocupa o anumită funcţie) şi cele economice (amenzi, confiscări sau exproprieri, muncă în folosul comunităţii, restituirea bunurilor însuşite pe nedrept sau compensarea victimelor) au un şi mai mare impact asupra bugetelor publice. Nu numai că statul nu consumă nimic, însă poate chiar încasa bani buni de pe urma infractorilor. Se pune, desigur, problema celor care nu au de unde să achite sancţiunile financiare (ori pentru că sunt săraci, ori pentru că şi-au ascuns bine averile). Sunt arhi-răspândite cazurile de români care au pe numele lor amenzi de zeci de mii de lei, dar niciun venit legal. Aceştia ar putea fi obligaţi să muncească pentru stat până la acoperirea sumelor datorate. În plus, Directiva confiscării extinse a averii, adoptată de Parlamentul European, facilitează accesul autorităţilor la bunurile provenite din infracţiuni şi protejate prin înstrăinare. Se mai ridică, de asemenea, chestiunea amenzilor care pot fi covârşitoare pentru săraci, dar o nimica toată pentru bogaţi. În acest caz, UNODC recomandă stabilirea lor în raport cu veniturile şi activele deţinute de infractori.

O altă posibilitate de scădere a cheltuielilor statului cu închisorile o reprezintă utilizarea celor încarceraţi ca forţă de muncă. Conform reprezentanţilor ANP, în 2013 aproape 8.000 de deţinuţi „au fost selecţionaţi să desfăşoare activităţi lucrative şi gospodăreşti”. Dintre aceştia, circa 3.000 au fost remuneraţi pe bază de contracte de prestări servicii, suma obţinută de penitenciare de pe urma muncii lor fiind de aproape 31 de milioane de lei. În general, aceştia au fost contractaţi de firme de construcţii (putând fi întâlniţi mai ales pe şantierele de infrastructură) sau din domeniul agricol.

Însă, sumele obţinute din „închirierea” deţinuţilor acoperă doar 3% din bugetul anual al Administraţiei Penitenciarelor. Dacă ar fi puşi la muncă, în închisori sau în afara lor, cei mai mulţi dintre deţinuţi, evident că suma ar fi semnificativ mai mare. Iar dacă ar fi obligaţi să presteze muncă în folosul comunităţii zecile de mii de români care au amenzi neplătite pe motiv de lipsă de venituri sau miile de concetăţeni care primesc anual sentinţe cu suspendare, impactul financiar ar fi şi mai sesizabil.

Mai mult, pe Capital.ro.


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button