Splendoarea care domină două nobile străzi din București. Proprietarul clădirii superbe, faimos marinar, a sfârșit pe uscat, în cea mai cumplită catastrofă feroviară din istoria țării
Splendoarea care domină două nobile străzi bucureștene. Proprietarul vilei, strălucit marinar, a sfârșit pe uscat, în cea mai cumplită catastrofă feroviară din istoria țării. Foto: Regatta Imobiliare.
Una din cele mai frumoase case din parcelarea Ioanid, reședința comandorului Alexandru Cătuneanu, a fost proiectată de arhitectul Paul Smărăndescu și înnobilează două străzi istorice: bd. Dacia și str. Aurel Vlaicu.
Puțini din cei care admiră vila, cu turn pe colț și detalii arhitecturale de o mare frumusețe, cunosc destinul tragic al proprietarului său.
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
Ironia sorții. Alexandru Cătuneanu, primul cartograf al coastei Mării Negre, marinarul care știa totul despre pericolele apelor, a murit în “naufragiul” terestru al unui tren supraîncărcat cu refugiați
Alexandru Cătuneanu a trăit toată viață pe mare și prea puțin în vila sa de pe bd. Dacia 83, imobil proiectat în stil neoromânesc, cu 31 de camere și încăperi înalte de 5 metri.
La doar doi ani după definitivarea construcției, în 1916, comandorul care a supraviețuit tuturor furtunilor, a navigat pe rute nesigure și a cartografiat pericolele Marii Negre, își găsea sfârșitul strivit de vagoanele în flăcări ale unui tren care mergea pe linia Bârlad – Iași.
Comandorul Alexandru Cătuneanu. Sursa imaginii: Direcția Hidrografică Maritimă Constanța.
Se întâmpla în anul 1916, Bucureștiul era sub ocupație germană, familia regală se refugiase la Iași, lumea fugea din calea ocupanților.
Martorii au spus atunci că Alexandru Cătuneanu a murit încercând să-i salveze pe ceilalți.
Mai jos, imagini cu interioarele vile Alexandru Cătuneanu, oferite de Eduard Uzunov, CEO Regatta Real Estate (regatta.ro), vila aristocrată fiind de vânzare în prezent. Imobilul are 1200 mp utili iar spațiile interioare sunt absolut spectaculoase.
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
Dintre clădirile marcante aflate în zona Parcelării Ioanid, se remarcă în mod deosebit Vila Comandorului Alexandru Cătuneanu
Vila Cătuneanu se înscrie în interpretarea proprie a arhitectului Paul Smărăndescu, ușor de recunoscut datorită amplei frize decorată cu motive florale, transformată în ancadrament pentru ferestre.
Această dantelărie, împreună cu delicatețea ferestrelor trilobate ale etajului, sunt echilibrate de ferestrele cu arc în mâner de coș, cu ancadramente simple.
Soclul se închide cu un brâu minuțios lucrat, ecou al frizei care închide fațada. Atât friza cât și brâul din registrul soclului sunt foarte bine puse în valoare prin intermediul turnului de colț, acoperit cu turela, volum care marchează intersecția.
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
Imobilul se află într-o stare de conservare exemplară și face cinste atât operei arhitectului, cât și arhitecturii din această zonă cizelată a Bucureștiului. (Sursa: paul-smarandescu,blogspot.com apud Regatta Imobiliare).
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
Construcția vilei a fost terminată în vara lui 1915, fiind ușor modificată în timpul ocupației germane și după un incendiu din perioada interbelică
De-a lungul timpului, Vila Cătuneanu s-a păstrat într-o formă foarte bună, înainte de 1989 a adăpostit diferite ambasade, iar ulterior a găzduit instituții publice, precum Banca Mondială.
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
Fațada casei este dominată de o friza dantelată sub cornișă cu funie răsucită, bumbi și motive florale, care se continuă cu un ancadrament delicat al ferestrelor.
La etaj, ferestrele trilobate sunt echilibrate de ferestrele cu ancadramente simple și jardiniere din fier forjat la parter. Soclul vilei este marcat cu un brâu delicat cu simbolul dinților de fierăstrău și cu motive vegetale. Turnul de colț oferă monumentalitate clădirii și îi pune în valoare poziția.
Vila domină, la nivel estetic și arhitectural, intersecția dintre cele două străzi din zona parcelării Ioanid.
În interior s-au păstrat vitraliile, două sobe, tavanul casetat și ornamentele cu stucaturi, ușile cu cristal și glasvand, parchetul și pardoseala de mozaic
Camerele sunt înalte, luminoase și spațioase. Un hol central, uriaș, de formă cvasi-octogonală face distribuția către celelalte camere.
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
Ușile cvadruple cu glasvand amplifică spațialitatea holului. Înălțimea tavanelor (cca. 5m), detaliile originale, stucaturile, tâmplăria din lemn masiv, scările interioare conferă încăperilor un aer de noblețe. (Sursa: Regatta Imobiliare).
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comandorul Alexandru Cătuneanu, părintele hidrografiei române, întocmea prima hartă a Coastei Mării Negre
În cinstea memoriei sale, singura nava Maritimă Hidrografică a Forțelor Navale ale României îi poartă numele: “Căpitan-Comandor Alexandru Cătuneanu”.
Ambarcațiunea poate executa cercetări hidrografice și oceanografice la peste 12 mile marine și la adâncimi de până la 3000 de metri și are ca misiuni principale cercetarea privind morfologia și modificările fundului Marii Negre.
Nava NMH Cătuneanu. Sursa imaginii: Forțele Navale Române, navy.ro.
Nava NMH Cătuneanu are azi un rol activ de apărare defensivă și de sprijin tactic și poate lupta împotriva minelor marine
Nava caută, identifica și ajută la neutralizarea minelor marine care plutesc în derivă sau sunt ancorate și participa constant la misiuni internaționale de apărare colectivă în Marea Neagră, la exerciții NATO.
Nava NMH Cătuneanu. Sursa imaginii: Forțele Navale Române, navy.ro.
La Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi se păstrează Harta Cătuneanu, lucrare premiată cu medalia de aur la Expoziția Universală de Paris din anul 1900
Măsurătorile magnetometrice, coordonate de comandorul Alexandru Cătuneanu, au fost efectuate în perioada 1897-1899, la bordul Crucișătorului Elisabeta și a Bricului Mircea. Datele strânse au ajutat și la stabilirea poziției ideale pentru construirea Farului de la Tuzla.
Crucișătorul Elisabeta, 10 mai 1902. Sursa imaginii: Albumul Armatei Române, 1902, p.230, editura Librăriei Socec&Co.
Harta a fost întocmită la scara de 1/250.000 și cuprindea țărmul dintre Ilanlîc și Gura Stari Stambul (gura de vărsare a brațului Chilia în Marea Neagră), executându-se sondaje până la distanță de 10 km de coastă.
Harta a fost tipărită în cadrul Institutului de Hidrografie a Marinei Franceze, fiind apreciată drept cea mai exactă lucrare de hidrografie care s-a efectuat vreodată.
Documentul hidrografic a fost gravat pe o placă de aramă de către un cunoscut gravor francez, Etienne Delaune. (Sursa: Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi).
Alexandru Cătuneanu, ofițer cu studii speciale de astronomie și geodezie în Franța. Harta Cătuneanu a fost apreciată pentru precizia sa remarcabilă, fiind folosită timp de aproape jumătate de secol
După patru ani de muncă intensă, echipa coordonată de Alexandru Cătuneanu a realizat această capodoperă, bazându-se pe datele obținute de la bordul Navei Școală Bricul Mircea și al Șalupei Rahova. (Sursa: Vasile Chirilă,“Cătuneanu, părintele hidrografiei române”).
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
Lecția de istorie prezentată de profesorul Viorel Guțu: Revelion, 31 Decembrie 1916, catastrofa de la Ciurea în care și-a pierdut viața comandorul Cătuneanu
Lecția de istorie: „Catastrofa de la Ciurea” este numele accidentului feroviar din data de 31 decembrie 1916, în care au murit aproximativ 1000 de peroane, civili și militari, accident ce a avut loc în gara Ciurea de pe linia de cale ferată Bârlad – Iași.
Odată cu contraofensivă armatei germane, începută în septembrie 1916 şi ocuparea ulterioară a Bucureștiului, a avut loc un exod masiv al populaţiei către Moldova, iar în acest context, un convoi militar constituit dintr-o garnitură de 26 de vagoane a plecat pe data de 31 decembrie din oraşul Galaţi, îndreptându-se spre Iaşi.
Vagoanele erau neîncăpătoare pentru numărul mare de persoane ce călătoreau inclusiv pe acoperișurile vagoanelor, pe scări sau pe tampoanele de legătură.
Tragedia s-a produs în jurul orei 23.00 din seara zilei de 31 decembrie 1916, când trenul remorcat de două locomotive a rămas fără frâne pe o porțiune în pantă a căii ferate dintre gările Bârnova și Ciurea din județul Iași.
Mecanicii de locomotivă au încercat din răsputeri să semnalizeze acustic problema controlorilor din vagoane, însă din cauza aglomerației extreme, aceștia n-au putut ajunge să acționeze frânele de mână cu care erau dotate vagoanele.
Recepționând semnalele lansate de mecanicii locomotivei, angajații căilor ferate din stația Ciurea au activat un macaz, astfel încât trenul să intre pe linia 2 şi să se evite coliziunea cu o garnitură formată din vagoane cu păcură, care staționau pe linia 1.
Din cauza vitezei foarte mari, doar locomotiva din față şi încă un vagon au reușit să treacă pe linia 2, celelalte vagoanele și ultima locomotivă au deraiat și s-au ciocnit de cisternele de combustibil de pe cealaltă linie, declanșând o explozie şi un incendiu enorm.
Trenul a ars ca o torță timp de două ore, foarte puțini din călătorii trenului reușind să scape cu viață
Multe din victimele accidentului nu au mai putut fi identificate, iar din acest motiv, autoritățile au luat decizia de a îngropa trupurile carbonizate într-o groapă comună săpată la o distanță de 500 de metri de clădirea gării din Ciurea.
Un bilanț făcut public câțiva ani mai târziu arată că peste 1.000 de oameni și-au pierdut viața în această tragedie.
Alexandru Cătuneanu, o viață de film
Alexandru Cătuneanu s-a născut în 1862 la București, a absolvit Școala de Ofițeri și a fost repartizat în Corpul Flotilei până în 1886, având o specializare în Franța.
În anul 1876, în timpul studiilor din Franța, Alexandru Cătuneanu s-a îmbarcat pe Annamite, o navă de transport trupe, aparținând Escadrilei navale franceze a Extremului Orient. Cătuneanu a participat la supravegherea coastei chineze, ulterior continuându-și studiile la Observatorul Astronomic din Montsouris, sub supravegherea faimosului amiral Ernest Amedee Barthelemy Mounchez, astronom și hidrograf francez.
În 1888, Alexandru Cătuneanu a fost desemnat să facă parte din echipajul care a adus crucișătorul Elisabeta din Anglia (de la Șantierul naval New Castle), la Galați, în același an fiind avansat în grad de căpitan.
Crucișătorul Elisabeta, carte poștală, sursa: Dan Sambra.
În 1891, Cătuneanu a fost numit ofițer secund pe Bricul Mircea iar în anul 1896 a fost căpitan de Port Clasa I, la Constanța.
Bricul Mircea. Sursa imaginii: Wikipedia Commons, Spiridon Manoliu, 2007.
Alexandru Cătuneanu și Ștefan Hepites, fizician, inginer și meteorolog, au realizat pentru prima dată măsurători magnetometrice de-a lungul coastei României. Hepites a fost deschizător de drumuri în cercetarea seismologiei în România.
Nava Bază Constanța. Sursa imaginii: marinarii.ro.
Paul Smărăndescu, maestru al stilului neoromânesc
Albumul ‘”Paul Smărăndescu140”, semnat de istoricul de artă Oana Marinache, a apărut cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea arhitectului și este al șaptelea din Colecția “Arhiva de Arhitectură” a Editurii Istoria Artei. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Biblioteca Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”.
Paul Smărăndescu (1881-1945), Diplomat al Școlii de Arte Frumoase din Paris în noiembrie 1906, Arhitect-șef al Ministerului de Interne și profesor șef de atelier la Academia de Arhitectură București.
Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
Oana Marinache: Paul Smărăndescu s-a născut la 26 iunie 1881 în familia lui Anghel și Agnes, în casa Smărăndescu de pe strada Mântuleasa 38. A urmat cursurile primare la Școala Mântuleasa și a absolvit Liceul Matei Basarab în 1899.
Intră primul din 13 candidați la admiterea în Școala de Arhitectură București, pe care o abandonează însă în mai 1902 pentru a se înscrie la cea pariziană, pe care o termină în numai trei ani (diplomă 1906). După mai multe călătorii de studii, în Italia, revine în țară și colaborează cu Dimitrie Maimarolu la Palatul Camerei Deputaților. În iunie 1909 este angajat arhitect-șef la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, pentru ca, din 1912, să treacă la Ministerul de Interne (activ până în 1939).
„Lucrări de arhitectură 1907-1942 de Paul Smărăndescu, arhitect diplomat al guvernului francez, profesor la Facultatea de Arhitectură”, cu dedicația autorului, București, 1942. Sursa: anticariat-unu.ro.Foto credit: Regatta Real Estate, regatta.ro.
“Programul de arhitectură rezidențială este preponderent în cariera sa, realizând sute de case în stil neoromânesc și unele imobile de apartamente cu elemente de factură tradițională”
Oana Marinache: Pornind atât de la albumul său, cât mai ales de la arhiva sa, am întreprins mai multe vizite pe teren în zonele unde Paul Smărăndescu a creat mai multe locuințe, cercetarea întreprinsă până acum conducându-ne la mai multe atribuiri, pe care le-am inclus în paginile lucrării.
În cursul anului 2018, echipa Asociația Istoria Artei a continuat demersul de recuperare a activității lui Paul Smărăndescu și de valorificare a informațiilor din arhivă personală, lămurind unele atribuiri și completând lista existentă.
„Casa și destinul comandorului Alexandru Cătuneanu” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.
Pe strada Aurel Vlaicu, la numărul 19, puteți admira o casă albă, monumentală, cu un acoperiș abrupt, retrasă de la stradă, proiectată în stil neo-românesc de arh. Petre Antonescu. Este
Când am cunoscut-o pe Oana Marinache, mi-a arătat o stradă mică, mică și veche, pe care am trecut de atâtea ori fără să știu să o privesc cu ochii Oanei Marinache. Strada Cristian Radu,
“Ce scrie pe Baltag, Gheorghiță?” îl întreba Vitoria Lipan pe feciorul ei. “Gheorghiță, mi se pare că pe baltag e scris sânge”. Ce scrie pe casa din București în care a locuit și a