MAKE BUCHAREST GREAT AGAIN | 18.11.2024
I se spune Casa cu Sfinx, se află lângă Spitalul Colțea, pe strada Slănic, și uimește prin compoziție și cupola sa monumentală, încununată de un grup statuar irepetabil, extrem de
În centrul Bucureștiului se află un spectaculos palat, care între pereții săi superbi ascunde un spital. De 320 de ani încoace. Este vorba despre Spitalul Colțea, prima și cea mai spectaculoasă unitate medicală din România și nu numai. Născută din ordinele spătarului Cantacuzino, minunata clădire are în spate o poveste unică, pe care o vom prezenta în rândurile ce urmează.
Este primul spital din țară, este cel mai frumos și se află în mijlocul Capitalei. Spitalul Colțea este o clădire de-a dreptul unică în peisajul bucureștean, cu o poveste pe măsură. Ce-i drept, povestea spitalului se împletește cu povestea Bucureștilor, care au crescut și s-au dezvoltat în jurul acestei clădiri unice de pe Bulevardul I.C. Brătianu, de la numărul 1.
Spitalul Colțea este creația spătarului Mihail Cantacuzino, om de cultură, care a contribuit la creșterea și dezvoltarea Bucureștiului. Nu e de mirare că în curtea spitalului, chiar în fața unității, se află statuia spătarului, realizată din marmură de Carrara. Acestea fiind spuse – de ce spitalul nu se numește Cantacuzino, ci Colțea? Explicația este simplă: terenul pe care a fost ridicat spitalul de către Mihail Cantacuzino a fost donat de Vornicul Colțea. În semn de mulțumire pentru acest efort, spătarul a decis ca spitalul să se numească Spitalul Colțea, potrivit infoanunt.ro.
Trebuie să menționăm înainte de toate că termenul de spital la 1700 nu însemna același lucru ca în ziua de azi. Pe atunci, spitalul reprezenta o unitate socială, menită să îi vindece și să îi ajute pe cei nevoiași. Aceștia primeau mâncare și haine, și spitalul ajuta fetele tinere cu o situație precară să se pregătească de căsătorie. Mai mult, spitalul contribuia la plata hirotonisirii preoților săraci și răscumpăra prizonierii. Mai precis, spitalul avea scopul de a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși cu ajutorul celor înstăriți, care vedeau în acest ajutor un mod de a-și răscumpăra greșelile.
La început, spitalul funcționa în mănăstirea Colțea, după modelul „Santo Lazzaro e Medicanti” din Veneția, spițerie „cu felurite leacuri și felurite buruieni tămăduitoare”. Deși mic, cu doar 24 de paturi, spitalul Colțea era unul dintre cele mai avansate spitale din Europa la momentul inaugurării, în decembrie 1704, alături de „Guy Hospital” din Londra sau „Charite” din Berlin.
Ansamblul de la Colțea includea biserica mare, aflată în centru (care există și astăzi), trei paraclise dispuse simetric pe laturile de est, nord și sud ale bisericii, spitalul Colțea, inaugurat la 14 decembrie 1704, spițeria, farmacia, casa pentru chirurg, casa arhiereului, casa arhiereului străin, chiliile și o serie de anexe.
Din aceste 24 de paturi, 12 erau pentru femei, iar 12 pentru bărbați. Femeile și bărbații erau îngrijiți în corpuri diferite, iar în pavilionul pentru femei lucrau doar infirmiere, respectiv infirmieri în pavilionul unde erau spitalizați bărbații.
Spitalul era gestionat de opt epitropi, patru primari și patru secundari, care erau supravegheați de marele vornic și marele logofăt, aceștia supravegheau, dar nu puteau să intervină, sarcina lor era de a media relația dintre epitropi și domnie. Cei patru epitropi primari țineau evidențele contabile și răspundeau în fața celor secundari o dată pe an, aceștia erau iertați de dările către vistieria regală.
Spitalul din cadrul ansamblului Mănăstirii Colțea a funcționat așa cum a fost ridicat de Mihail Cantacuzino până în anul 1739, când un incendiu mistuiește întreaga clădire. Spitalul a fost reconstruit însă la scurt timp cu ajutorul domnitorului Țării Românești de la acea vreme, Constantin Mavrocordat, care a realizat importanța unei astfel de așezări în București. Această formă a spitalului a fost extinsă de-a lungul anilor, fiind construite corpuri noi, pentru ca spitalul Colțea să beneficieze de cât mai multe secții. Spitalul este reconstruit în 1836 după planurile arhitecților Conrad Schwick și Faiser, clădirea fiind puternic afectată de „Marele Cutremur” din 1802, dar și de delăsarea conducerii din acea perioadă. În 1887, spitalul a fost demolat pentru ultima dată și clădirea a fost înlocuită cu cea pe care o vedem și astăzi în centrul Capitalei.
Evident, de-a lungul anilor, numărul paturilor din spital a crescut. Dacă la început aici erau doar 24 de paturi, în 1848 numărul a crescut până aproape de 100, în 1888 odată cu inaugurarea noii clădiri, erau disponibile 210 paturi, pentru ca în 1980 aici să fie disponibile 502 paturi pentru pacienți.
Un aspect interesant legat de spitalul Colțea este acela că până în 1833, aici au activat exclusiv doctori aduși din străinătate, fapt schimbat odată cu sosirea doctorului Ioan Serafim în unitate. Acest moment a marcat și începutul desăvârșirii multor personalități emblematice din istoria medicinei românești, în frunte cu Nicolae Crețulescu.
Nicolae Crețulescu a înființat în 1842 în cadrul Spitalului Colțea prima școală de învățământ medical din Țara Românească – „școala de mică chirurgie”. Acesta a pus și bazele publicației „Manualul de mică chirurgie”, lansat în 1844. În sălile și laboratoarele spitalului au activat o serie de nume grele din istoria medicinei românești, precum Amza Jianu, Victor Babeș sau Carol Davila, care au căutat pe parcursul activității lor să inoveze practicile medicale, fie să ridice standardele din țară la cele din occident. Spre exemplu, Carol Davila a înființat la „Colțea” prima școală de surori medicale, în 1877.
Statuia fondatorului spitalului, spătarul Mihail Cantacuzino, se găsește astăzi chiar la intrarea în spital și este opera sculptorului Karl Storck, care a realizat-o în anul 1869. Statuia este executată din marmură albă de Carrara de către italianul Ippolito Lepri și poartă cu mândrie titlul de primul monument din București. Lucrarea a costat 82.000 de lei, sumă impresionantă pentru acele vremuri, și a avut în spate un proces care a durat doi ani.
Până în 1888, intrarea în curtea spitalului și a mănăstirii Colțea se făcea pe sub cea mai înaltă construcție din București, și anume Turnul Colții. La ai săi 50 de metri înălțime, turnul se înălța peste celelalte clădiri din oraș și impresiona trecătorii și localnicii deopotrivă de fiecare dată când aceștia treceau pe lângă sau pe sub el. Din păcate, cutremurul din 1802 a făcut ca turnul să se prăbușească parțial, pentru ca în cele din urmă să fie demolat complet în anul 1888.
CITEȘTE ȘI
Proiect de reconstituire a Turnului Colței, din Centrul Capitalei FOTO
