Speranțe mari și o porchetta cinstită: Am mâncat la Cipollini Ristorante din București

Lungul drum de întoarcere de la Electric Castle spre casă l-am petrecut cu urechea la Radio România Cultural când, deodată, din boxe a răsărit vocea unui bucătar (nu i-am auzit numele), care vorbea ca un om…normal, cu toate țiglele pe casă, despre mâncare, despre forța de muncă, despre calitate și despre vremurile astea de restriște din domeniu.

Am reținut că restaurantul său se numește Cipollini, așa că alaltăieri i-am călcat pragul. Restaurantul? Gol pușcă. Vântul bătea cu succes. Zero mușterii. Și brusc, am un deja vu. Am mai fost aici, în 2023, când, în același loc funcționa un restaurant african, despre care am scris chiar și un articol.

E dezolant să vezi un ditamai restaurantul gol într-o miercuri seară. Realitatea e că se închid locuri pe capete, iar cele care rămân deschise duc o luptă grea. Unii spun că HoReCa e un cal lovit la picior și trebuie dus în spatele șurii. Eu zic că tre’ să-i facem de 1 an deja. Totuși, speranța mea e că orice criză curăță piața și aduce lucrurile unde trebuie: prețuri ancorate în realitate, meniuri scurte, ingrediente corecte și un customer service ca la carte. Nimeni nu cere Luna de pe cer.

Interior – Exterior Restaurant Cipollini
Str. Iancu Căpitanu nr. 40

Un restaurant spațios, curat și aerisit cu o terasă generoasă și umbrită poziționată undeva în spate. Mobilierul pare moștenit de la restaurantul african cu mici îmbunătățiri pe ici, pe colo: niște corpuri de iluminat mai acătării, veselă și sticlărie mai nouă și fețe de masă mai răsărite. Chelnerița (foarte mișto, apropo) a povestit că terasa poate fi închiriată și pentru evenimente (cred că și restaurantul). Toaletele sunt decente, curate.

Meniu Restaurant Cipollini

Meniul Cipollini e destul de stufos, dar înțeleg că urmează a fi restrâns și bine face.

Momentan, e mult prea încărcat pentru un restaurant italian: paste, pizza, burgeri, papanași.

De altfel, dacă mi-aduc bine aminte, proprietarul chiar spunea la radio că vrea să mai taie din ele, pentru că dacă vrei pizza mergi la pizzerie, iar dacă vrei burger te duci la burgerie. Susțin!

Prețurile sunt de nivel mediu spre sus, unele preparate fiind chiar la limita superioară pentru ce oferă farfuria. Meniul complet este disponibil aici.

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine la Cipollini Ristorante

Porchetta & pure di patate con tartufi (250g / 200g) | 75 lei

Ingrediente: piept de porc (250g)*, cartofi (200g), vin roșu (30g), fenicul (20g), usturoi (20g), rozmarin, sare, piper, unt, piure trufe, ulei de măsline, cimbru

Am început masa cu porchetta cu piure de cartofi și trufe. Aici, lucrurile au stat bine spre foarte bine. Porchetta de casă a fost foarte gustoasă, fragedă la interior și cu acel șoric rumenit și crocant așa cum trebuie. Combinația dintre carnea de porc și piureul cu trufe a funcționat surprinzător de bine. Un mare plus pentru modul în care au fost dozate trufele: aroma a fost plăcută și echilibrată, fără gustul acela sintetic de petrol pe care îl găsești uneori la bucătăriile de duzină.

Singurul semn de întrebare rămâne prețul: la 75 de lei farfuria, e puțin cam piperat pentru un piept de porc cu piure, oricât de bine pregătit ar fi.

Una peste alta, o alegere gustoasă, constistentă, și un 8/10 cinstit.

Risotto zafferano (300g) | 40 lei

Ingrediente: orez (120g), parmesan (50g), unt (20g), șofran, ulei de măsline, sare, piper

Risotto doar cu numele. Aspect ok, dar textură de pilaf și gust insipid. Apreciez mult amabilitatea chelneriței, care a fost extrem de atentă și s-a oferit imediat să schimbe preparatul când i-am explicat că ceva nu este în regulă, însă experiența din farfurie a fost o mare dezamăgire. Nu l-am schimbat. De altfel, nu am schimbat niciodată vreun preparat ratat. Nu știu de ce, dacă de rușine sau din alt motiv. În acest caz, foamea era mare și nu mai voiam să aștept încă 20 de minute pentru un alt risotto.

Altminteri, la o sală aproape goală te-ai aștepta la o execuție impecabilă din partea bucătăriei. Din păcate, ce am primit a fost complet departe de ceea ce ar trebui să fie un risotto italian autentic. Textura nu a avut nicio legătură cu ideea de „all’onda” (cum zic italienii), orezul fiind lipicios și compact, ca un bulgăre. Practic, am primit un pilaf greoi în loc de o emulsie cremoasă. Deși vizual avea acel galben ademenitor de șofran, preparatului îi lipsea cu desăvârșire aroma. Nu se simțea deloc parmezanul, nu avea sare sau piper, iar de la șofran a rămas doar culoarea, fără nicio notă florală specifică, simțindu-se doar un gust vag de unt. Estetic? Drăguț, dar cam atât. 5/10.

Tiramisu classico (200g) | 39 lei

Ingrediente: mascarpone (100g), ou (50g), pișcoturi (30g), cafea, amaretto disaronno, cacao

Dacă mă întrebi acum unde se mănâncă un tiramisu bun în București, nu știu să-ți răspund. Un tiramisu ok? Știu! Aici, la Cipollini. O prezentare fastuoasă pentru un desert umil, dar nu neapărat cea mai îndemânoasă. E cumva peste mână să te ridici pentru a vedea unde bagi lingurița, pentru că piciorul paharului este foarte înalt. La capitolul gust, zic așa: multă cremă, puține pișcoturi. Un raport disproporționat între cele două. Mai mult decât atât, mi-ar fi plăcut mai multă aromă de cafea, dar și de Disaronno. Dacă tot îl menționează în rețetă, mi-ar fi plăcut să-l simt mai pregnant. La fel și în cazul cafelei, care a fost mult prea discretă. Deci, mai trebuie puțin echilibru, însă gustul e pe-acolo. Un 7,5/10 aș zice că e meritat.

Total: 145 lei

O să mai mănânc pentru tine aici? Probabil că da, la venirea noului meniu.

Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine