În anul 2018, Proiectul pentru restaurarea și reamenjarea sediului Filialei București a Ordinului Arhitecților din România a concurat pentru prestigiosul Premiu al Uniunii Europene pentru Arhitectură Contemporană Mies Van Der Rohe și fost selectat pe lista scurtă a celor mai valoroase 40 de lucrări din Europa. Lucrarea de restaurare îi aparține arhitectei Iulia Stanciu, profesor dr. la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București și asociat al biroului STARH. Astăzi, la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat patrimoniului orașului, vă invit să vă convingeți cu ochii voștri că arhitecții chiar pot să facă minuni. Pot să transforme Vechiul în Nou, fără să arunce nimic din ceea ce era Vechi.
Chiar lângă Liceul Miguel de Cervantes, de pe Calea Plevnei din București, exista, până nu demult, o casă veche de tip vagon, construită în anul 1927 sub semnătura unuia dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului neo-românesc, arhitectul Florea Stănculescu.
Un fragment neatins din Bucureștiul interbelic, o casă nici prea mare, nici prea mică, cu grădină cu flori, plină de farmec. Casa există și astăzi, tot de tip vagon a rămas, doar că a devenit mai încăpătoare, fără ca trecătorul care o privește să simtă acest fapt. Clădirea a devenit sediul reprezentativ al Ordinului Arhitecților din România, Filiala București. Cum s-a întâmplat remodelarea?
Transformarea excepțională îi aparține arhitectului Iulia Stanciu, profesor dr. la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București. Cu un buget strâns, Iulia Stanciu trebuia să transforme o locuință unifamilială în Casa arhitecților bucureșteni, cu birouri, bibliotecă, spații de întâlniri și ateliere de lucru. Complicat.
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Am încercat să nu intervenim vizibil, imobilul având, la scara redusă, calitățile stilului în care a fost construit; prin urmare, proiectul a vizat găsirea justei măsuri prin care gestul de intervenție poate rămâne neobservat. Am speculat această locație „pivot” între funcțiile educaționale și rezidențiale pentru a crea o legătură exterioară cu Liceul Miguel de Cervantes, facilitând chiar un parteneriat curricular, precum și o legătură directă de la subsol spre strada publică. Înțelegerea contextului a contribuit la generarea unei infuzii publice și a unei conexiuni cu cartierul în același timp”.
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Am vrut să păstrăm elementele existente ca artefacte în construcția remodelată și să folosim aproape tot ceea ce a fost recuperabil. Să desfacem casa veche într-un nou implant: cărămizile sparte și sticla amestecate în noul mozaic turnat la subsol, cahlele de teracotă ca difuzoare de căldură în locul unor radiatoare noi, ușile de sobă ca trape de ventilație naturală în subsol, căpriorii decorați din zona vechiului pod pentru a sprijini rafturile bibliotecii, sau vechile grinzi de lemn pentru pavarea nișelor din subsol. Am încercat transpunerea materialelor uzuale de construcție ale casei (de exemplu lemnul de brad) în situații neobișnuite (ușile armonice ale „cortinei” de depozitare a pereților) pentru a sublinia Noul. Neobișnuite sunt perforațiile în noile planșee, din tuburi metalice, care deschid legături diagonal între etaje”.
B365.ro: Care este filosofia din spatele acestei case-vagon, transformată în sediu al O.A.R-B, un proiect statement?
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Filosofia este simplă și cu ea cred că am reușit să câștigăm concursul de soluții. La început am avut o dilemă. Eu nu am fost de acord să achiziționăm acest sediu, nici eu, nici domnul arhitect Șerban Sturdza, care a devenit ulterior președintele OAR București și mersul lucrurilor a făcut să avem amândoi de împlinit acest proiect de mandat. Paradoxul a făcut ca, după ce am gândit aceasta și casa a fost achiziționată, să-mi spun: Cum adică? Eu, ca arhitect, mă confrunt tot timpul cu probleme și rolul meu este să le găsesc soluții. Așa că am participat la concurs”.
B365. ro: V-ați fi dorit o casă reprezentativă pentru sediul Ordinului Arhitecților Filiala București?
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “În primul rând, mi-aș fi dorit să fie mai mare. Sincer, îmi imaginam că ar trebui să fie un spațiu în care să se poată aduna arhitecții din București. Ei sunt 4000, să zicem că s-ar putea aduna la un eveniment vreo mie. Dar până la urmă am intrat în proiect așa cum a fost. Casa este una specifică Bucureștiului clasei de nivel mediu, o casă-vagon, cu curte, care pe deasupra poartă semnătura unui arhitect important pentru acest tip de casă, Florea Stănculescu. Este adevărat că se află foarte bine plasată, este într-un punct care poate să canalizeze multe energii, în sensul că are o curte care nu este a ei, dar este a Liceului Cervantes”.
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Casa are o teșitură în față, ați văzut că este un triunghi lipsă la aliniament, pentru că atunci când a fost primită autorizația de construire i s-a impus arhitectului această retragere pentru un bulevard care trebuia trasat, dar nu s-a mai realizat niciodată. De aceea, în fața casei noastre este un loc în care lumea se adună și, pentru că am observat că acolo se adună copiii de la Liceul Cervantes, poarta noastră ocazional se poate deschide larg. Mi-am spus că evenimentele se pot deschide către stradă, către trotuar, aveam la un moment dat intenția să luăm și bucata de teren care este acum în fața casei, parcarea de azi. Demersurile s-au oprit, poate chiar ar trebui să le reluăm și să amplasăm acolo o statuie frumoasă. Sculptorul Virgil Scripcariu chiar a făcut un Don Quijote gândindu-se la această poziționare a casei, lângă Liceul Cervantes. Medalionul care stă pe casă este realizat de Virgil Scripcariu”.
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Vedeți că în bibliotecă apare o zidărie, acolo a fost o fereastră pe care am astupat-o. Sunt fel de fel de puncte care te atrag vizual. De exemplu, grinzile de lemn aparțin plafonului vechi al casei și restul a venit pe deasupra, am creat o parte nouă, cu materiale noi și destul de șocante, materialele vin în ordinea forței lor. Am făcut o spărtură între două niveluri, pentru că mi s-a părut important ca spațiile să comunice pe verticală. Scara este din metal. O să vedeți între subsol și parter, între etajul 1 și mansardă, sunt niște goluri lăsate în placă prin care intră lumina. Astfel poți să-ți arunci privirea în mai multe locuri, chestiune care mi s-a părut importantă pentru o clădire cu funcțiune publică”.
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Am încercat să nu risipim nimic. Dacă s-au desfăcut anumite lucruri, materialele au fost refolosite. În bibliotecă, în jurul golului, sunt niște elemente verticale, anume stâlpii bibliotecii care au o sculptură. De fapt, sunt foștii căpriori ai casei care stăteau la un nivel mai jos și ieșeau în afară cu decorația respectivă. Este foarte interesant că au fost exact în numărul de care am avut nevoie, s-au potrivit perfect. Ușile sunt cele vechi, dar restaurate, unele dintre ele stau pe altă poziție decât cea inițială. Ești în București, locul este foarte plăcut, casa este închisă dar și deschisă către oraș. Noi n-am vrut să o facem grandioasă sau opulentă, pentru că are o anumită delicatețe, o siluetă frumoasă. Chiar dacă am înălțat acoperișul, faptul este aproape insesizabil de afară. În interior am făcut o înălțare minimă care însă a contat foarte mult, pentru că astfel am putut să facem sala de ședințe mai mare”.
B365.ro: În baie am văzut o sobă foarte frumoasă, făcută din cahle vechi. Le-ați găsit în casă?
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Casa a avut câteva sobe, dar nu erau valoroase. Am drămuit spațiul cu parcimonie, arhitecții au avut nevoie de multe dulapuri pentru documente și nu mai aveam loc de sobe. Prin urmare le-am desfăcut, iar bucăți din ele s-au dus în mozaicul din subsol. Acolo am făcut un mozaic puțin curbat, care are în el amestecuri de cărămidă, de resturi de cahle, bucăți de sticlă, tot ce am desfăcut în casă. Soba de care spuneți, cea albastră, e recuperată din altă parte, am adus-o aici și funcționează ca perete radiant în grupul sanitar, decorează foarte frumos baia. Am încercat să marchez etapele clădirii, adică să se vadă ce este vechi, să poată să fie distins cu ușurință. Să simți vibrația casei”.
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Foarte mult am stat pe gânduri: ce facem cu intrarea, ce facem cu grădina? Și cum acoperim intrarea? Era nevoie de o copertină care se sprijină puțin de casă dar care, de fapt, se ține pe o structură pe care se ridică vegetația. Am mizat pe felul în care trece timpul peste materiale, cum se schimbă casa în timp. Imaginea casei acum s-a schimbat, începe să fie îmbrăcată de vegetație și locul de intrare este foarte plăcut, cu vechile plante ale Bucureștiului, o combinație între caprifoi și trandafiri”.
B365.ro: Am văzut că ați folosit foarte mult lemnul, un material cald. Mai există meșteri în București care să păstreze vechile meșteșuguri?
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Am avut o echipă de excepție, a inginerului Viorel Iordan (firma Cella Cosimex), și un șef de șantier dedicat: Marius Burilă. Mai există meșteri extraordinari, puțini ce-i drept, iar patronii de firme de constructii știu cât de greu se țin meșterii, cât de greu îi găsesc. Dar există. Există firme specializate, meșterii care lucrează în restaurare au o formație aparte, o atenție și o mândrie a meșteșugului, ceea ce se întâlnește mai rar.. Este vorba nu numai de calificare ci și de mândria meseriei lor. Tâmplari, cei care fac stucaturi, zidari care tencuiesc, parchetari. La proiect a lucrat și sculptorul Ștefan Neașcu, el a realizat restaurarea plafoanelor”. Despre Ștefan Neacșu am mai scris aici.
B365.ro: Ce au spus arhitecții când ați terminat proiectul? Le-a plăcut noul sediu al OAR-B?
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Reacțiile au fost mixte. De altfel, când lucrezi pentru arhitecți te aștepți să nu le placă tuturor. M-am tot gândit cum să fac să fie pe placul lor, fără să renunț la principiile mele. Apoi m-am gândit că până la urmă m-a validat un concurs, eu am câștigat lucrarea printr-un concurs de soluții, așa am mers înainte. Nu am văzut reacții de mijloc, a fost Love or Hate. Cred că multora a început să le placă noua casă în special după ce a fost premiată în afara țării. Cea mai mare distincție pe care l-a luat proiectul a fost că a ajuns pe lista scurtă a celor 40 de lucrări, cele mai bune din Europa, la concursul Uniunii Europene pentru Arhitectură Contemporană Mies Van Der Rohe. A câștigat și Trienala Națională de Restaurare, a avut premiul special al juriului Anualei de Arhitectură pentru restaurare și tot așa mai departe”.
B365.ro: Am scris despre 112recuperare, noua platforma on line a Ordinului Arhitecților din România Filiala București. Ideea de a nu arunca elemente de arhitectură a avut feedback?
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Mă bucur că lumea a vibrat la această idee de 112recuperare.ro. La noi se aruncă enorm, nu numai că se aruncă ornamente, ferestre, se aruncă totul. Treceți pe stradă și vedeți cum dispare o tâmplărie veche ca să apară una din PVC și astfel fața orașului se schimbă. Cred că dacă arătăm ce se poate face cu aceste elemente vechi, lumea va înțelege că lucrurile pot fi recuperate și restaurate frumos. În fapt, mi se pare că lipsește această educație pentru patrimoniu. Anii care au trecut peste București în care gesturile urbane au fost cele de distrugere, nu au lăsat în memoria cetățenilor gândul acesta al recuperării. Cred că ceva s-a impregnat în mentalitatea bucureștenilor pentru că orașul s-a schimbat, dar nu în bine”.
B365.ro: Ce vă place dumneavoastră la noua casă a OAR București?
Prof. dr. Arh. Iulia Stanciu: “Cred că partea specială este subsolul, dar și grădina îmi place mult. Cred că reușește să surprindă ceva din grădinile bucureștene, avem chiar și un bar pentru petreceri. Noul sediu al arhitecților rămâne o casă bucureșteană cu grădină, cu plante, cu pomul care înflorește în fiecare primăvară”.
Ei sunt cei care au semnat proiectul final al sediului OAR-B
Autori: STARH A.C.D. – Iulia Stanciu, Florian Stanciu. Colaboratori arhitectură: Cosmin Gălățianu, Cosmin Valentin Georgescu, Cristian Alexandru Beșliu, Horia Constantin Munteanu, Octavian Bîrsan. Mobilier: Cristian Zielinski. Construcție: CELLA COSIMEX .Structură: MIRO GROUP. Instalații: VDB INSTAL. Decorații: Ștefan Neacșu, Virgil Scripcariu.
