Spectaculoasa renaștere a stațiunii Borsec – ce poți face iarna sau vara în paradisul cu ape minerale. Fermecătorul orășel are până și P.U.G, nu ca Bucureștiul

Încă din timpul Imperiului Austro-Ungar, așezarea Borsec era căutată și vestită pentru apele sale carbogazoase, fiind comparată cu faimoasele stațiuni balneare cu renume european, Bad Gastein (Austria) sau Karlovy Vary (azi, Republica Cehă).

Un Eden pentru odihnă, terapie și loisir, cu munți și codri adânci, cu aer pur, bogat în ozon, și izvoare cu ape minerale la tot pasul, unele considerate a fi tămăduitoare.

Un fapt documentat istoric este acela că Principele Transilvaniei, Sigismund Bathory (1572-1613), cerea “să i se aducă apă în butoaie închise” pentru ca să facă baie în „borvizul” miraculos și astfel “să se curețe de boli”. Se întâmpla demult, demult, în secolul al XVI-lea.

Minunea de la Borsec. Locul de unde izvorăște “regina apelor minerale”, denumire atribuită împăratului Franz Joseph, s-a întors la viață

Cu un patrimoniu construit valoros (64 de vile ridicate în perioada interbelică, multe din ele în picioare și azi) și unul natural de o rară frumusețe, Borsecul are în prezent un Complex de schi (Speranța), pistă de bob de vară, un amfiteatru natural antropic al structurilor de travertin, cu spectaculoase puncte de belvedere, și Băi cu apă minerală (Fontana Balneo&Spa).

După perioada de declin a anilor 2000, stațiunea Borsec se află în plin proces de regenerare, fiind considerată un “exemplu-școală” de dezvoltare și bune practici 

Dacă la început, apa minerală carbogazoasă era îmbuteliată în ulcioare de lut, încă din anul 1806 la Borsec se construiește o fabrică de sticlă și de îmbuteliere, se extinde și se modernizează infrastructura turistică-balneară, se construiesc vile, clădiri de băi publice, o bază de tratament precum și unele fabrici.

Decăderea stațiunii istorice Borsec a început în anii ’80, prin diminuarea investițiilor socialiste, și s-a agravat în perioada de tranziție din anii ’90

În 1972 a fost restructurată zona centrală din Borsecul de Jos, prin construirea ansamblului de locuințe colective.

Etapele dezvoltării stațiunii Borsec, decăderea și revitalizarea sa sunt temele abordate de arhitecții urbaniști Eugen Pănescu și Endre Vanyolos în studiul “Borsec, Stațiunea la poarta drumului apelor minerale”, publicat în noul număr al Revistei Arhitectura (3-4/2025), “Salutări de la băi”.

Mai jos, interviu cu Eugen Pănescu, arhitectul urbanist care a realizat un ghid pentru conservarea patrimoniului stațiunii Borsec, dar și noul Plan Urbanistic General al micului oraș, semnat împreună cu arhitectul urbanist Vanyolos Endre.

Multe din imaginile publicate aici sunt semnate de Szigeti Vajk Istvan și au participat la Bienala Națională de Arhitectură 2025, categoria Fotografie de arhitectură.

Salutări de la Borsec, istoria unui loc magic, binecuvântat cu ape vindecătoare. “Orașul țintește la o renaștere demult dorită” și are un Plan Urbanistic General, menit să susțină și să ghideze dezvoltarea stațiunii în următorii ani

„Salutări de la băi” este un număr special al revistei Arhitectura, construit în jurul unui patrimoniu fragil și esențial: stațiunile balneare ale României, multe din ele fiind încă în așteptarea unor intervenții salvatoare.

“Primăria Borsec a comandat printre primele ghiduri de patrimoniu din țară ca să împiedice alterarea specificului local, ghid pe care am avut plăcerea să-l elaborăm”

Arh. Eugen Pănescu: Ghidul de protecție pentru Borsec a fost o premieră pentru ceea ce acum am numi soft-power, un instrument oficial (a fost dezbătut și aprobat în Consiliul Local), dar și un impuls insistent. Ghidul a ajuns și în atenția Ministerului Turismului.

Ideea arhitectului urbanist de a realiza un ghid de protecție al patrimoniului local a venit după ce în Borsec a apărut o casă roz, cu acoperiș roșu

B365: De ce spuneți că Borsec a devenit un caz fericit, un caz-școală de regenerare a unei stațiuni istorice?

Arh. Eugen Pănescu: Îmi asum această exprimare și multe încep cu dedicarea administrației locale, nu numai a primarului, că nu a fost singur. Mai există și avantajele pe care de multe ori localitățile mici le au față de cele mari, este mai ușor să faci ordine într-o casă mai mică. Grija pentru spațiul public, pentru aspectul orașului și pregătirea investițiilor private și publice prin instrumente de planificare a făcut ca Borsec să devină un caz-școală.

Așa a început totul, de la un gest de îngrijorare al primarului Jozsef Mik atunci când a văzut o casă roz. S-a gândit ce să facă, deoarece nu era bine, nu era normal. Au urmat acțiuni declanșate nu de legi, a fost pur și simplu grija pentru cum arăta localitatea.

Până la urmă ghidul este un set de recomandări, dar primarul l-a trecut prin Consiliul Local, i-a dat o anumită greutate și a reușit să-l impună.

Arh. Eugen Pănescu: La vremea aceea noi nu cunoșteam un alt ghid de specific local, sper să fi fost și altele. Între timp tot teritoriul național este acoperit de ghiduri elaborate de Ordinul Arhitecților, care au completat eforturi ale unor consilii județene – dintre care menționez cu elogiu Alba, Harghita și mai nou Cluj – de cartare și recomandare a caracteristicilor peisajului cultural local.

Băile Govora este un exemplu de lucru, la nivel de ONG, cu comunitatea locală, prin Studiogovora. Despre renașterea acestor locuri vezi și: https://oar.archi/bună-practică/ghiduri-de-arhitectură/ 

“Din fericire, Borsec nu este o localitate abandonată, părăsită. O să descoperiți o stațiune care, în sfârșit, începe să arate ca o stațiune ”

B365: Dacă plecăm mâine din București în vacanță la Borsec, ce putem face acolo?

Arh. Eugen Pănescu: Stațiunea Borsec nu arăta bine acum 15-20 de ani, nu se întâmpla nimic. Borsec este împărțit în două, orașul propriu zis care este mai mult o comună, pe vremea aceea avea 2500 de locuitori, și partea de stațiune unde se află și fabrica de îmbuteliat apă, care e puțin mai sus, în pădure.

Este o zonă foarte frumoasă, însă era în paragină, nu existau clădiri noi, dar toate acestea s-au schimbat. O să găsiți o stațiune cu spații publice îngrijite, o să găsiți cazare, gastronomie locală, peisaj și oferte variate de a face ceva în peisaj, ape minerale și un centru nou de tratament spa.

Borsec: clădiri noi, construite după reguli de urbanism, șantiere, investiții, drumuri bune, festivaluri vibrante, o comunitate care-și respectă trecutul 

B365: Calitatea vieții este mai bună ca în București?

Arh. Eugen Pănescu: Cu siguranță că timpul petrecut de un bucureștean la Borsec va fi unul de loisir. Aparența generală a localității este una de loc care se dezvoltă. Veți vedea șantiere ale micilor investitori (șantiere de parcelă), o să vedeți o densitate de locuri de cazare și gastronomie și o să vă puteți bucura de peisaj, fără să fiți atenți la gropile de pe drumuri și aceasta este o mare realizare, deoarece calitatea drumurilor în secuime nu a fost ceva de la sine înțeles. Acum Borsecul stă bine la capitolul acesta.

B365; Toate s-au făcut cu bani locali sau primiți de la centru?

Arh. Eugen Pănescu: Investițiile mari, pârtia se schi și centrul spa, au fost făcute de Ministerul Turismului, iar Borsec s-a bătut pentru aceste investiții cu localități mult mai mari și mai puternice. Un alt mare avantaj este că poți merge la Borsec în orice anotimp, aceasta a fost o ambiție și o dedicare a primarului. A avut mai multe mandate și a fost foarte precis și hotărât, s-a dus des la București să se lupte pentru Borsec.

Noua bază de tratament balnear, finalizată în 2022, după mulți ani de șantier și cu finanțare și din resurse centrale și județene, reprezintă cea mai importantă investiție în stațiunea istorică în perioada de după 1989, fiind deopotrivă piesa principală a turismului medical și parte a infrastructurii de agrement.

B365: Se construiește după un regulament strict?

Arh. Eugen Pănescu: Cu siguranță da, deoarece P.U.G este un document obligatoriu de a fi respectat și Primăria este atentă la felul în care se construiește, chiar dacă vorbim de proiecte mici.

Ceea ce am făcut însă prin Planul de patrimoniu a fost să evidențiem caracterul fiecărei zone a orașului, a zonelor neconstruite încă și a potențialului orașului. Aceasta a însemnat și conservarea patrimoniului, recomandări de protecție a peisajului și de renovare a fondului construit istoric.

“Ghidul de patrimoniu a ajuns în atenția Ministerului Turismului, cu aprecierea rolului său și ca model la nivel național”

Amintesc însă că și orașe au pornit elaborarea unor ghiduri proprii pentru restaurare și reparații – Turda de exemplu. Mai nou, documentațiile de urbanism includ de multe ori asemenea ghiduri de specific și reparații conforme acestuia, în documentații de urbanism pentru zonele protejate.

“Conform unor studii de marketing, Borsec continuă să fie printre cele mai cunoscute și puternice branduri românești”

Mai jos, puțină istorie regăsită în studiul “Borsec, Stațiunea la poartă drumului apelor minerale”, pentru că din Borsec chiar începe un drum prin păduri al izvoarelor cunoscute, folosite și amenajate de localnici, cu ape de mai multe feluri și cu variate proprietăți.

Astfel, poziția privilegiată pe care Borsec o ocupă (fiind o componentă autohtonă a unor rețele tradiționale de stațiuni montane din această parte a Europei, laolaltă cu Băile Herculane, Băile Govora, Vatra Dornei sau Bad Ischl, Karlovy Vary, îi asigura o rezervă constantă de atractivitate, mai ales în ultimii 15 ani, de activă repunere pe picioare a unui loc ajuns amintirea unui nume.

Etimologia cuvântului “borsec”, “bor” înseamnă “vin” în limba maghiară

Etimologia oferă și cheia citirii orașului. Borsec (Borszek-în maghiară, Bad Borseck-în germană) este un orașel situat în județul Harghita. Denumirea localității provine din “Borseg”, “bor” însemnând “vin” în limba maghiară și fiind folosit la denumirea “apei minerale carbogazoase” (“borviz”) în secuime, un regionalism, iar “szeg” este termenul utilizat la deumirea unei părți dintr-o localitate (“colț” în limba maghiară, care ulterior a fost înlocuit cu “szek”, care ar însemna zonă umedă.

Istoria zonei nu este foarte veche, s-a populat destul de târziu din cauza codrilor denși, a climei mai puțin prielnice și accesibilității reduse.

Nașterea unei stațiuni vestită în Imperiul Austro-Ungar. Antal Zimmethausen, un geolog din Viena, părintele stațiunii Borsec

Stațiunea turistică, aflată la cca. 4 km distanță de Borsecul de Jos, a apărut probabil în secolul al XVIII-lea, dar a început să se dezvolte semnificativ numai în secolul al XIX-lea, datorită lucrărilor geologului Zimmethausen Antal, din Viena.

Apariția și evoluția orașului Borsec este strâns legată de descoperirea, de prezența, apei minerale.

Efectele terapeutice ale apei minerale sunt cunoscute încă din secolul al XVI-lea. În 1594, contele Bethlen Farkas, în lucrarea sa intitulată “Historia”, amintește de cererea lui Bucella, medic italian al principelui Transilvaniei, Sigismund de Bathory: “să se aducă apă în butoaie închise”, pentru ca domnitorul să poată face baie în apă adusă și astfel “să se curețe” de boli.

“În 1725, se ridică prima construcție de baie publică, așa cum reiese dintr-un document de judecată din 1745, aparținând familiei contelui Lazăr”

În această perioadă, mai multe construcții cu funcțiunea de baie publică și anexe, capele au fost ridicate la Borsec de către locuitorii scaunului Gheorgheni, locul fiind considerat “adăpostul bolnavilor fără speranța”.

În 1770 se începe îmbutelierea apei minerale, a cărei compoziție se va analiza în 1764: izvoarele diferă între ele, dar toate au un conținut ridicat de acid carbogazos. În 1777, Heinrich Johann Kranz, analizând apele minerale din Imperiul Habsburgic, considera apă minerală din Borsec una de o calitate foarte bună.

Aprecierile științifice atrag atenția, interesul medicilor, dar și al unor negustori armeni care care încep captarea și vânzarea apei minerale în diferite scopuri

În monografia Borsecului (cu titlul “Borsec, frumoasa stațiune a Transilvaniei”), apărut la Brașov în 1844, autorul, Anton Kurz, menționează că, în 1776, guvernatorul Ardealului, Banffy Deneș, și generalul austriac Bukow au efectuat o vizită la Borsec pentru a se trata cu apă minerală.

“Vizita și stabilirea, în 1804, la Borsec a geologului Antal Zimmethausen a însemnat momentul decisiv în istoria localității, în special în privința apelor minerale și evoluția turismului balnear”

Zimmethausen Antal a fost cel care, la îndemnul prietenului sau Gunther Balint (care s-a vindecat cu ajutorul apelor minerale din Borsec de o boală considerată de nevindecat) a analizat chimic apa din Borsec în laboratoare din Sibiu, Pest-Buda și Viena, pentru ca ulterior să încheie un contract de închiriere, de concesiune pe 28 de ani a întregii suprafețe a rezervei de apă minerală, contract încheiat în comunele Lazărea și Ditrău.

În 1832 se termină contractul de concesionare și de la această dată se succed, din 6 în 6 ani, noi contracte de concesionare până la naționalizarea din 1948.

“Apa minerală îmbuteliată își păstra proprietățile și după transport. Ca urmare, Antal Zimmethausen a încheiat contracte cu comercianți ruși, italieni, turci, și din Moldova învecinată, apa minerală fiind transportată inițial în ulcioare de lut”

În 1806 se construiește Fabrica de Sticlă, ce va duce la creșterea semnificativă a populației permanent stabilite și va asigura, până în anul 1916, necesarul de sticle pentru îmbuteliere. Ulterior se deschide mina de lignit, din 1819 începe exploatarea travertinului, iar cea a cărbunelui din 1878.

Următorul moment important din evoluția Borsecului este construcția Băii Lazăr în 1823, când este angajat primul medic terapeut un stațiune, dr. Scheint Daniel.

Drumul pavat a fost realizat între 1882-1887 și a reprezentat prima legătură permanentă între Borsec și Toplița. Începând cu anul 1845 se construiesc hotelurile Melik, Speranța și alte vile istorice din Borsec, primul lăcaș de cult permanent fiind capela romano-catolică, construită din lemn în 1847.

“Deceniile dualismului austro-ungar reprezintă perioada de înflorire a stațiunii, Borsecul de atunci fiind comparat, în cadrul imperiului, cu stațiuni cu renume european, că Bad Gastein sau Karlovy-Vary”

Printre vizitatorii stațiunii Borsec s-au numărat personalități de marcă ale vremii: Blaha Lujza, Mihai Eminescu sau Vasile Alecsandri. În această perioada se construiesc cele 4 băi reci: Lobogo, Lazar, Șaroșul Vechi (1863) și Șaroșul Nou (1871), precum și baza de tratament cu apă rece (baia cu duș).

Se mai construiește și baia caldă de lângă izvorul Lobogo (între 1853-1869). Pe rând, se captează apele izvoarelor: izvorul Prințului Iosif în 1859, izvorul din pădure în 1860, izvorul Baltasar sau Madona în 1879, izvorul Păstorului în 1881, izvorul Petofi în 1884, izvorul Arany Janos sau izvorul Pierre Curie.

Pentru îmbuteliere se folosesc mai ales apele izvorului Kossuth și Pădurii. În 1885 se realizează o hală de îmbuteliere încălzită, cu o alee acoperită, iar în 1894 se construiește uzina electrică, care va fi modernizată și extinsă în 1898.

1948, naționalizarea stațiunii Borsec și construirea unei noi linii de îmbuteliere

În 1949 s-a demarat construirea Pavilionului Central iar în 1953 s-a construit o linie de îmbuteliere nouă, modernă și s-a introdus în Borsec linia de cale ferată îngustă, care se termina atunci la Capu Corbului.

“La scurt timp după aceea s-a ridicat viaductul, care traversează Valea Borsecului de Mijloc, în timp acesta devenind un simbol, reper arhitectural al orașului”

Investițiile de după cel de-al Doilea Război Mondial au dat rezultate: la începutul anilor ’60, stațiunea Borsec avea o capacitate de primire a 3.800 de turiști, iar numărul celor care au venit în vacanță anual a fost de aproximativ 14.000.

“Renumele stațiunii s-a conservat și a funcționat ca atracție simbolică, susținută de toate celelalte beneficii locale”

Arh. Eugen Pănescu: Strategia de dezvoltare a stațiunii Borsec este deja un document recurent și are Planul Urbanistic drept instrument de aplicare. Tot orașul este un proiect de regenerare, și din fericire unul deja în curs de mai bine de 10 ani. Potențialul este încă mare și include viitoare obiective de investiții (sper cu profil cultural accentuat) cum ar fi fosta carieră de travertin, care a rămas ca un amfiteatru.

Dezvoltarea Borsecului de când am început noi să lucrăm acolo și până azi este deja o dovadă că orașul a luat curbă bună, că își trăiește o etapă nouă cu optimism și clientelă fidelă.

B365: Care sunt principalele obiective propuse de PUG?

Arh. Eugen Pănescu: Borsecul a reușit să dea încredere investițiilor private mici dar și să atragă investiții publice majore (pârtia de ski și centrul spa).

Însă proiectul cheie al Borsecului este de a își păstra și îngriji caracterul cultural, reprezentat de peisaj și de fondul construit, alături de apele minerale.

“Fondarea stațiunii a oferit ca moștenire clădiri remarcabile, în stil specific de vilegiatură și tratament”

Arh. Eugen Pănescu: Starea fizică precară și distrugerea acestora, parțială dar și ireversibilă, a făcut să se atingă deopotrivă lipsa de mijloace de presiune și acțiune (marea majortiate a clădirilor istorice sunt în proprietate privată) cu nostalgia și speranță. La Borsec, din fericire, acest mix a fost de partea ambiției și acțiunii, ceea ce a scos orașul din decădere.

Cazul cel mai fericit pentru Borsec este să scape de percepția și funcționarea doar ca localitate pentru turiști. Acesta necesită în continuare investiții în educație, cultură și sănătate și sport, cele patru domenii constant defavorizate în toată România.

“Grija pentru rezidenți nu doar pentru turiști este ceea ce face ca Borsec să fie un orășel bun pentru trăit”

B365: Îmbutelierea apelor minerale ajută în vreun fel stațiunea să renască din punct de vedere economic?

Arh. Eugen Pănescu: Acum 15 ani majoritatea persoanelor active din Borsec erau angajate la fabrica de apă. Aceasta vorbește nu doar despre importanța acestei industrii locale, dar și despre continuitatea apelor minerale ca marcă a locului. De altfel, varietatea tipurilor de apă minerală e egalată și de accesibilitatea la ele.

Doar o parte dintre rezervele de apă sunt captate și îmbuteliate, multe sunt accesibile gratuit, public și cu indicații medicale în pavilioane deschise din stațiune, similar cu toate stațiunile balneare sau localitățile din țară care au șansa apelor minerale.

Am întâlnit aceste izvoare în Secuime și amenajarea lor s-a făcut prin grija comunităților locale, a clăcii, a designului modest, cumpătat și uneori cu o forță a mijloacelor simple.

La Borsec poți descoperi Drumul apelor minerale, izvoarele sunt legate și prin trasee care leagă regiunea. Stațiunea poate fi inclusă în proiectul „Harghita, regiune gastronomică europeană”

B365: Borsec are un trecut un trecut impresionant. Cum vedeți viitorul stațiunii?

Arh. Eugen Pănescu: Borsec este pe una dintre puținele trecători peste Carpații Orientali și îndrăznesc să spun că e cea mai spectaculoasă ca peisaj. Poziția aceasta îl face un loc atractiv și relativ ușor de atins și pentru Transilvania și pentru Moldova, de ambele părți ale Prutului, în toate anotimpurile.

Capacitatea de cazare era pe când lucrăm în Borsec deja solicitată, acum nu am îndoială că este și mai mult așa. De asemenea sunt sigur că pregătirea, desfășurarea și mai ales prestigiul județului Harghita de regiune gastronomică europeană în 2027 vor include și Borsecul.