Sondaj inedit, cu ultimele date despre alegeri culese prin București. Care e situația cu Nicușor Dan și George Simion

Am ieșit din casă duminica,  cu intenția sinceră de a-mi lua o cafea și, eventual, puțină speranță că România n-o să fie condusă de un băiat care face live-uri din mașină. Nu mi-a reușit cafeaua (am dat peste una cu lapte de migdale fără avertisment. Ceea ce mă face sa mă întreb în ce lume trăim,  totuși. Lapte de migdale, brrrrr), dar în schimb am aflat ce crede lumea de pe stradă despre alegeri. Așa, fără pretenții de CURS, Avangarde sau IRES. 

Pe scurt: românii vor ordine. Dar nu prea multă. Sinceritate. Dar nu tăceri lungi. Emoție. Dar nu din aia care țipă.  În fața unei florării, două doamne comentariu florile și prețurile, dar n-au zis nu la politică. 

– „Pe Nicușor îl văd… cum să zic… nu charismatic, dar muncitor. Nu țipă, nu promite, dar uite, încă e acolo. Și n-a schimbat partidul de zece ori.”
Cealaltă a completat:
– „Și măcar, când tace, tace pe subiect. Nu ca alții care vorbesc și tot nu înțelegi nimic.”

Sondajul de alegeri de la piață și din metrou

Pe la Piața Lahovari, un puști cu un hanorac negru și căști în urechi vorbea cu probabil iubita lui.
– „Simion? Showman. Îl urmăresc pentru entertainment. Ca stand-up-ul de marți seară.
Nicușor e invers. Ca un podcast de istorie. Te adoarme un pic, dar zice lucruri.”

În metrou – și nu pe magistrala Pipera – două studente analizau pliante electorale ca pe niște oracole. Una dintre ele a conchis: 

– „Simion e… simpatic casa și pare șmecher, dar îl mai ții minte pe Bogdan, iubitul ăla al Corinei, a la de întâi a fost simpatic și pe urma îi făcea scandal ca are fusta scurtă, că de ce iese la masa cu baieti, mă rog, ăla de care s-a și despărțit, pentru ca o urmarea peste tot..”

– „Nicușor, în schimb, pare genul ăla de tată divorțat care nu te sună des, dar când o face, îți spune exact ce facturi n-ai plătit.”

Suntem, mi se pare, un popor care a început să aprecieze onestitatea în doze mici, chiar și dacă vine cu rigiditate. Dar ce mi s-a părut și mai interesant și un pic inspaimantator este ca se simte o tensiune, o teama. 

Că discursul radical pare „liberator” pentru unii. Că populismul cu steag nu-i mai doar glumă, e program politic. 

Una peste alta, eu zic că totuși opțiunile sunt destul de clare. Avem de ales între violență și agresivitate și un drum în care nu ne facem singuri dreptate. E de înțeles ca oamenii se simt nereprezentați și nevăzuți, dar problema e ca alternativa care pare acum pentru ei una buna, e de fapt, cum a și zis omul, marketing. 

Și cand ajungem la lucruri reale și la acțiuni, nu va fi așa cum isi imagineaza cei care își pun speranța în ceva diferit. Diferit nu e neapărat bun. Nu e neapărat mai bine.

Ba dimpotriva, poate fi chiar contrariul. Nu exista varianta care sa ne convina 100%, dar dacă ar fi sa punem pe hartie ce avem nevoie, cinstit, poate ne-ar fi mai clar ce nu ni se potrivește deloc. 

Poate vrei să citești și:

• Marea surpriză înainte de turul al doilea pentru Cotroceni. Cursă strânsă între Nicușor Dan și George Simion, arată un nou sondaj AtlasIntel

Sursa foto candidași: Dreamstime