Soluția foarte la îndemână care ar putea scoate Bucureștiul din nenorocirea financiară actuală

Doamne, mânca-v-aș Bucureștiul să vi-l mănânc, cât de obosit am fost ieri (N.r. – joi, 30 iulie 2026) nu pot ca să vă explic suficient de explicit. Asta nu mă oprește să încerc, totuși. Îmi sugea pământul energia prin tălpi, mi se târau chakrele pe jos implorându-mă să le calc și să le curm suferința, mă durea mijlocul de ziceai că mă mângâiam cu el de un fierăstrău cu dinții tociți de imposibilitatea pensionării la o vârstă fragedă. Am și stat mult în picioare. Și nu că am stat, am și lucrat, ceea ce mă termină psihic. Nici azi (N.r. – vineri) nu mi-am revenit, după șapte ore de somn. 

Am apelat la această formă de deschidere a articolului de față, pentru că există o legătură. Trebuia să scriu acest text de joi seara, dar am fost răpus de faptul că nu mi s-a întâmplat deocamdată să primesc o moșternire uluitoare de la o rudă de care n-am auzit în viața mea, așa că trebuie să mai și lucrez. Iar pe mine munca mă diminuează, îmi mușcă din aură.

În plus, nu știu ce Dumnezeu se întâmplă, dar este și cam penurie de subiecte în perioada asta. Nici nu mi s-a mai întâmplat ceva prin locurile selecte prin care umblue eu, Lidl, Carrefour, Mega, ca să vă pot povesti. Că e mult mai ușor să scrii ceva atunci când povestești ce ți s-a întâmplat. Bine, și mai ușor e să scrii ficțiune, dar nu e cazul azi. Sau cine știe…

Eram destul de deznădăjduit cu lipsa subiectului, recunosc, dar mare noroc am avut cu apocalipsa corcodușelor, apocalipsă care, însă, să știți că nu se manifestă la fel prin toate cartierele Bucureștiului.

Totul a pornit de la acest articol, scris de colega mea, Lavinia Bucur, din care am aflat, o dată, că în Berceni miroase pe multe alei a borhot din cauza cantității mari de corcodușe care cad, conform gravitației, din pom pe sol, și, altă dată, am mai aflat și că un copil a venit cu superba idee ca aceste corcodușe să fie lăsate în seama unor hoarde de găini care să le consume, curățând astfel capitala.

Fac o mică paranteză aici, că mi-am adus aminte o legendă rurală, în sensul că nu știu dacă e adevărată sau nu. Eu am auzit-o la mine la țară. Unui domn i-au murit toate gâștele. Neștiind de ce au murit, omul le-a jumulit și le-a aruncat undeva. A doua zi gâștele au venit înapoi acasă jumulite, pentru că erau bete în urma consumului de fructe fermentate, nu moarte. Ar fi superb să vedem prin București stoluri întregi de găini care se împleticesc, ținându-se cu o aripă de garduri sau chiar de bordurile din ce în ce mai noi și mai inovatoare din capitală.

Corcoduși avem și noi aici, pe Nordului. Sunt câțiva chiar pe Grigore Gafencu, pe unde îmi plimb eu câinele zilnic. E mare deranj mizeric, nu zic, de asta și trec pe partea cealaltă, dar nu miroase a borhot, deci apocalipsa aceasta fructiferă nu se manifestă la fel prin toate colțurile iubitului nostru municipiu.

Așa, poate, îmi și explic faptul că metrul pătrat aici e de două sau chiar trei ori mai mare decât în Berceni. Adică da, dai un ban, faci un credit pe care îl plătești și portmortem, dar măcar nu se transformă corcodușele în borhot, ele dispar de o manieră diafană, fără să împută pe nimeni. 

Din observațiile făcute de mine personal, cred că cele cărora trebuie să le mulțumim noi, locatarii, nu sunt autoritățile, ci furnicile. E plin de furnici pe trotuarul cu corcodușe, așa că e posibil ca fructele să nu apuce să fermenteze pentru că sunt consumate în mare viteză. Aici nu s-a dat drumul la găini, dar s-a dat drumul la furnici. Adică eu chiar cred că Primăria Sectorului 1 a vrut să elimine pericolul olfactiv și a adus în zonă clanuri de furnici înnebunite după corcodușe. De ce Primăria Sectorului 4 nu face același lucru, e un mister. Probabil sunt interese mari la mijloc.

O soluție deloc simandicoasă, ar fi ca toate primăriile de sector să pună consilier de la consilier, să strângă aceste corcodușe și le transforme în țuică sau palincă după caz, făcând din aceste produse un brand municipal, la o gamă largă de prețuri, în funcție de cartierele de proveniență ale fructului. Țuica de Rahova pentru clasa muncitoare, Palinca Intercontinental pentru hipsteri, Rachiu de Herăstrău maturat 20 de ani pentru cei care se absorb în fițe. S-ar face ceva bani, iar Bucureștiul ar înflori.

Nici măcar mie nu mi-e clar care e concluzia acestui articol, dar mi-e suficient celebrul proverb: Nu face găina ce face furnica. El poate deveni celebru dacă dați un share. Concluzia ar mai putea fi și una optimistă, dacă am fi fost extraordinar de săraci, nu mai cădea nicio corcodușă pe nicăieri, ea era, direct, culeasă. Doamne ajută și Doamne ferește, corcodușa în pom crește. Adișorul Corcodelușorul.

Sursa foto corcodușe: Dreamstime