“Socialistele orașului” ies la agățat în București. Mașinile care-au purtat comunismul pe roate opresc la Casa Poporului, la MNAC, în week-end

Spectaculos. Comunismul a ajuns să fie retro. De joi, 30 septembrie și până duminică, “Socialistele” Bucureștiului ne dau întâlnire la Casa Poporului, la MNAC. Se adună ca să ne aducă aminte cum, când și pentru cine se învârtea volanul/covrigul în comunism. Expoziția eveniment organizată de Retromobil Club România ne oferă o poveste în trei acte despre oameni și mașinile lor din Bucureștiul perioadei socialiste: Privilegiații, Statul și Cetățenii Republicii. Vin și mașinile Miliției, nino, nino, e de neratat momentul.

Retromobil: “Socialistele Orașului” propune o selecție de modele de autovehicule reprezentative pentru perioada 1961-1989, atât din punct de vedere tehnic, cât și istorico-politic. Expoziția urmărește prezentarea fenomenului automobilistic în epoca comunistă, inaugurată cu venirea tancurilor sovietice în 1944 (și plecate în 1958), așa cum s-a desfășurat, cronologic, în trei perioade distincte și cu particularitățile fiecăreia: Stalinismul (1947-1965), Destalinizarea- democratizarea automobilului (1965-1980), Național Comunismul Ceaușist (1980-1989)”.

“Nomenclatura se putea mișca în voie și avea și cu ce”

MNAC: “Ce te-ar face să te simți supernorocos? În România de dinainte de 1990, răspunsul era simplu: faptul că, după ani de așteptare, te alegeai cu o Dacie. Într-o epocă în care în weekenduri se circula în funcție de numărul de înmatriculare (o săptămână numerele pare, o săptămână numerele impare), nomenclatura se putea mișca în voie. Și nu doar că nu se supunea restricțiilor destinate mulțimii, dar avea și cu ce”.

În comunism, banii un contau și așteptai cu anii să-ți vină rândul la o Dacie

Până în 1989, să ai o Dacie era un lux. Mașina poporului se obținea cu aprobare de la PCR, oricâți bani ai fi avut, banii un contau. Te puneai pe o listă de așteptare, plăteai 90% din valoarea mașinii avans și după vreo 3-4 ani, te alegeai cu automobilul mult iubit și mult stimat. O Dacie standard costa 70.000 de lei (în 1986) și avea trei variante de echipare: Standard, Super și Super Lux.

Mașinile Miliției, Stapânele Asfaltului; le vedeai și fugeai

După așteptare venea mașina, dar asta nu însemna că puteai să circuli când și cum doreai tu. Daciile circulau alternativ duminica, o duminică mașinile cu soț, una cele fără soț. Doar cele cu numere galbene de TC și CD ( Corp Diplomatic și Transport Consular) circulau liber. De departe, cele cu număr format din trei cifre (PCR) erau Stapânele asfaltului. Nomenclaturistii aveau parte de privilegiul suprem: se dădeau prin București cu Volkswagen broscuță sau cu Renault R16, automobil de lux cu suspensii și interior spațios.

Ceaușescu se dădea cu “Tovarășa”

Mașina preferată a soților Ceaușescu era “ Tovarășa”, o Dacie 2000 care avea aer condiționat și închidere centralizată. Pe tarla, în vizitele de lucru se duceau cu Aro 304, fabricat în anul 1977, o mașină construită special pentru Ceaușescu. Patru portiere, piele de culoare maro coniac care îmbrăca întreg habitaclul-bord, fete de uși, scaune, banchete și strapontine montale pe laterale portbagajului pentru securișții care-i păzeau.

O călătorie în dictatura asfaltului, poftiți în garajele PCR la MNAC

MNAC: “SOCIALISTELE ORAȘULUI | Privilegiații, Statul și Cetățenii Republicii este un eveniment #RETROMOBIL cu autovehicule de colecție și efecte de călătorie din socialism. Muzeul Național de Artă Contemporană marchează finisajul expoziției cu lucrări omagiale din colecția muzeului – Catalog 2019. Deschis pentru inventar – prin găzduirea, timp de patru zile, a unui eveniment cu autovehicule de colecție, organizat de RETROMOBIL Club România. Expoziția Socialistele Orașului intră în culisele și garajele regimului roșu. Autovehicule reprezentative pentru perioada 1947-1989; invenții și inovații menite să-i servească pe răsfățații sorții și numeroase obiecte de colecție spun o poveste în 3 acte: Privilegiații, Statul și Cetățenii. De la tancurile sovietice venite în 1947 și până la mașinile de producție neaoșă, care au alimentat fiorul patriotic, comunismul a mers că pe roate”.

MNAC: “Selecția de autovehicule va putea fi vizitată în parcarea muzeului, dar va avea și inserții surpriză în interiorul muzeului, în cadrul unor expoziții din cadrul sezonului actual. În weekendul 2-3 octombrie se vor organiza tururi ghidate ce vor fi anunțate pe pagină de FB a muzeului, precum și pe cea a organizatorului RETROMOBIL CLUB ROMÂNIA. Editura MNAC are în colecție o publicație „reper” pentru istoria vizualității contemporane din România, marcând astfel borna istorică a 30 de ani de la evenimentele lui decembrie 1989. Albumul 2019 este un „inventar” de artă omagială cu reproduceri de lucrări din colecția muzeului, colecție moștenită în mare parte pe cale instituțională, de la vechile structuri comuniste de propagandă culturală”.

Expoziție cu lucrările unor artiști consacrați în perioada comunistă și cu cadourile primite de Ceaușescu

MNAC: “Expoziția de la Supanta muzeului, care mai poate fi vizitată doar până duminică 3 octombrie, prezintă o selecție de lucrări omagiale din colecția muzeului, realizate atât de către artișți consacrați din perioada comunistă sau de către artișți amatori anonimi. De asemenea sunt incluse și diverse cadouri făcute cu ocazia aniversării zilelor de naștere ale cuplului Ceaușescu, sau oferite cu ocazia vizitelor acestora în țară din partea colectivelor de muncă, a cluburilor sindicale, întreprinderilor, ministerelor și căminelor culturale”.

Albumul 2019 poate fi consultat la magazinul MNAC sau la Biblioteca muzeului.

MNAC: “ Albumul 2019 este un premiu pentru cei care ne caută în mod constant: 6 vizite la muzeu = un exemplar gratuit din albumul 2019, drept cadou de fidelitate. Pentru detalii, adresați-vă colegei noastre de la Magazinul MNAC. 2019 nu poate fi scos la vânzare, deoarece o mare parte dintre lucrările reproduse în volum au fost achiziționate într-o perioadă când contractele nu acopereau și drepturile de reproducere. Cu această situație nu se confruntă doar MNAC, ci toate instituțiile deținătoare de artă din țară”.