CONTRIBUTORSNICE TO MEET YOU

Smoking Hot Hala Mahala. Coaste de porc afumate la fum de fag, salată de vinete cu ardei kapia, pateu cu untură de rață și desert japonez mochi cu ciocolată și vișine

"Răbdare șî tutun, Drăgoșelu!" zicea nea Vasile când mă vedea că-mi curg balele la șiragurile de cârnați și la mușchiulețul de porc care atârnau deja de vreo 4h în afumătoarea din spatele blocului. "Mai tre sî steie mult ș' bini. Du' și mai adă lemne." Și mă duceam, ce să fac? Amintiri.

Mâncarea, mai cum seamă acest „comfort food” de care mă tot izbesc în feedul de zi cu zi, tre’ să trezească în tine, în mine, în noi, amintiri de tot felul, că despre asta-i vorba. Mâncarea-i sentiment. E iubire sinceră și neprihănită. Trece prin stomac și se duce la inimă. But maybe that’s just my opinion, habar n-am.

După capul meu, orice preparat poate căpăta un gust mult mai bun dacă-i faci două chestii: fie îl afumi, fie pui pe el o tonă de parmezan. Azi e despre afumătură. 

Sper să nu mă înșele instinctul de fată mare când afirm că tocmai am mâncat (cam târziu) de la cel mai șmecher barbeque & grill loc din București: Hala Mahala.

Donde está Hala Mahala

Hala Mahala – l-am descoperit pe Insta, la recomandarea unui prieten. Am luat bicla, un rucsac și am pornit spre piață Piața Matache, mai exact strada Piața Haralambie Botescu 17A. 

Ajung în locul cu pricina. Nu văd nimic. Nici un semn. Zero. E 12:30 și stomacul meu cântă ca o apă cristalină, de foame. Întreb o tanti de etnie, care abia se mai zărea de după mormanul de pătrunjel:

 – Săru’mâna. Hala Mahala?

Își duce palma sub batic, își aranjează părul după ureche și-mi zice:

– Acolo, băiatu’ meu. Uite, acolo’șa. Între florărie și pescărie.

A avut dreptate. Dacă nu-mi spunea, habar nici nu nimeream. Așa arată intrarea. Doar un sticker micuț lipit pe poartă/ușa îți dă de înțeles că ai ajuns unde trebuie. Hala Mahala – Multicultural Kitchen.

Hala Mahala – Multicultural Kitchen
Hala Mahala – Multicultural Kitchen

S-a găsit la Hala Mahala:

  • O ditamai afumătoare custom made, cât patul meu de mare, cu scripete, frumos. Pun pariu că nici nu scârțâie. Afumărătoarea / Grătaru’.
  • Lemn de fag tăiat la topor în cuantum de o căruță rasă.
  • Terasă exterioară, acoperită, cu mașină de făcut cald automată pe bază de rezistențe electrice.
  • Mese, scaune, tot ce trebe’.
  • Raft exterior cu băutură fină de contrabandă.
  • Un număr de doi băieți (păreau și bucătari și owneri) surprinși că a venit cineva la prânz și nu e poliția (mental note. to be discussed la final de articol)

Am cumpărat așa:

  • Coaste de porc afumate,
  • Salată de vinete Mahala cu ardei kapia,
  • Pateu din ficat afumat de pui, cu untură de rață,
  • Mahala Fries. Sos bbq și sos mayo,
  • Desert japonez – Mochi. De două feluri.

Să intre juriul format din mine și mine

Coaste de porc afumate a la Hala Mahala

Cât am așteptat comanda (eram singurul client la momentul respectiv), adică vreo 15 minute, mi s-a explicat puțin care-i treaba cu coastele astea și cam care-i principiul după care funcționează toată bucătăria. They had me @ „totul e slow cooked și afumat la cald”. De la pui la porc, chiar și vinetele, totul e afumat la cald, cu lemn de fag, într-o mică sau mai mare măsură. Tot ce e porc, cică, stă de la 5 ore în sus la afumat, puiul stă undeva la două ore, iar brisketul vreo 7 ore. Muncă, tată, muncă!

Să ne înțelegem: până acum, etalonul meu în materie de coaste de porc erau coastele de la restaurantul Four Roses din Brașov. Ah, dulce, porcoasă și delicioasă studenție.

În schimb, coastele astea de la Hala Mahala sunt din altă ligă. Cu părere de rău, dacă ar exista un campionat pentru coaste de porc, Four Roses ar juca în Divizia D, pe la Târnăveni, cam așa, iar coastele de la Hard Rock Cafe să mă caute prin liga a 2 a, poate chiar a 3-a, undeva pe la Lehliu Gară sau Cățelu. Nu e o ofensă, Doamne ferește, e doar un grad de comparație.

Cineva să dea drumul imnului Ligii Campionilor la Coaste de porc! Au sosit câștigătorii! Carnea alunecă efectiv de pe oase, e foarte, foarte fragedă, miroase a fum, are gust de fum și de Crăciun de la țară. Mi-e și un pic așa, nu știu cum să spun, mi-e frică să spun mai multe despre ele. De frică….de frică de oameni cu bani. Știi ce zic? Genul ĂLA de oameni cu bani.

Bottom line, coastele Hala Mahala au trezit în mine sentimente, amintiri și simțiri amestecate la modul plăcut. O călătorie gratis dus întors la afumătoarea din spatele blocului și la cea de pe ogorul bunicilor, mi s-au derulat în cap imagini cu oameni dragi și vremuri fără griji. În timp ce scriu, degetele mele încă miros a afumătură. They hit me right in the miau-miau.

Coaste de porc afumate a la Hala Mahala
Coaste de porc afumate a la Hala Mahala

Pateu din ficat de pui afumat, cu untură de rață

Eu n-am mai auzit până acum de ficat afumat (de pui) și apoi făcut pateu. Neam de neamu’ meu n-a pus gura pe așa ceva, dar uite că „ne-am ajuns” și noi. Un pic sărățel, foarte puțin picant, cât să te piște nițel, pateul ăsta merge uns cu o felie de pâine prăjită. All hale brutăria Miez! În lipsă de miez, m-am mulțumit și cu pâine albă, pusă la pachet de halamahalezi. Bun.

Pateu din ficat de pui afumat, cu untură de rață

Salată de vinete Mahala cu ardei kapia

Unu la mână: vinetele au miros de fum, ca vinetele alea făcute pe grătar, adică best case scenario. Doi la mână: sunt bucăți mari de vinete, pe care le simți, le simți textura, le poți mesteca, nu e o pastă nenorocită dată prin blender până nu mai înțelegi nimic din ea. Trei la mână: fâșii de ardei kapia copți inclus. Ce-ti poți dori mai mult? Excelentă. Știu că ține de gusturi, dar mă bucur că salata asta de vinete nu are maioneză. Ce e maioneza, dacă nu o pată albă de rușine pe obrazul unei delicatese?

Salată de vinete Mahala cu ardei kapia

Mahala Fries. Sos BBQ și sos mayo

Cartofii sunt, poate, cel mai plat preparat. Your classic cartofi simpli cu parmezan și usturoi. Sosurile sunt foarte bune, mai ales cel barbeque. Fresh!

Mahala Fries – cartofii prăjiți de la Hala Mahala

Desert japonez – Mochi cu ciocolată și vișine & mochi cu cocos și migdale

Era o vorbă din bătrâni: „Nu știe țăranu’ ce-i șofranu'”. Poate dacă avea google, ca mine, ar fi căutat măcar. În cazul de față: „what is mochi”. Rezultat: Mochi este un desert japonez confecționat din mochigome, un tip de orez lipicios, și alte ingrediente precum: apă, zahăr și amidon de porumb. Orezul este transformat într-o pastă iar apoi este modelat în forma dorită. În Japonia, mochi este realizat într-o ceremonie tradițională ce poartă numele de mochitsuki.

Ce frumos e să înveți câte ceva nou în fiecare zi.

Pe românește, mochi se simt ca niște bile din spumă semi gumoasă de șarlotă cu lapte și diferite umpluturi. Se lasă la dezhețat 10 minute înainte de a fi consumate și le-am mâncat cu mâna, așa, ca la țară.

Hala Mahala, desert japonez – Mochi cu ciocolată și vișine
Hala Mahala, desert japonez – mochi cu cocos și migdale

Nota, vă rog

Grand total: 100 de lei.

Aș mai merge a doua oară? Da. Dar a 3 – a oară? Da, da, da.

Sper să nu dea „lumea bună” din nordul Capitalei de ei? Da.

Le doresc tot binele din lume și sper să supraviețuiască vremurilor astea? Da.

Îi găsești AICI – pe Insta sau AICI. 

Hala Mahala este unul dintre puținele locuri din București unde te poți duce însoțit de cățel sau purcel, gâscă, pârș sau căruciorul cu copilul din dotare. Este pet friendly și, poate cel mai important, au acces facil pentru persoanele cu dizabilități. Jos pălăria.

Mental note manifesto: Spuneam la începutul articolului că eram singurul client la ora 12:30. Ei bine, asta s-a rezolvat în 10 minute, când pe poartă a intrat, ai ghicit, un polițist. Nu știu ce voia, că n-am stat să trag cu urechea. Prezența polițistului însă, îmi dă apă la moara conspirației și indignării personale. Văd în fiecare zi la știri cum cluburile și terasele din nordul Capitalei sunt pline ochi în fiecare săptămână, fără distanțare, fără măști, și cu maximă durere în cot față de regulile impuse de autorități. Se fumează trabucuri și se dă din fese pe Jarusalema. Pe ăia nu-i deranjează nimeni, pe când, ăstora micii (care au închis prăvăliile, cam 90% din ei), poliția le cam pune genunchiul pe gâtleje în fiecare zi, 24 din 24, la categoria exces de zel. Din nou, e posibil să fie doar impresia mea pur personală. E posibil.

Fan Hala Mahala de mic! Am zis primu’.

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.

PS Până acum, am mai mâncat pentru tine la Paninaro și Pickles.


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button