Situația în București se înrăutățește, dar e prea vară afară ca să ne dăm seama

30 iun. 2021
3782 Afișari
Situația în București se înrăutățește, dar e prea vară afară ca să ne dăm seama
Oana Titică

Sau visul unor zile de vară.

Zilele astea, de fiecare dată când sunt meciuri pe Arena Națională, traseul pe care îmi plimb câinele se transformă într-un loc de sărbătoare: sute de suporteri fericiți merg pe jos spre stadion, plimbându-se printre terasele de pe bulevardul Decebal, unde televizoarele sunt pornite pe comentariile pre-game, lumea se răcorește la bere, după muncă, fericită, râzând. Suporterii cântă, se urcă în autobuzele 104, care devin pete de culoare din care se aud cântece și din care toți bărbații sucesc gâtul după 90% dintre femeile pe care le văd, pentru că li se pare că au ajuns în rai. ‘E frumos în România!’, probabil își spun ei. Boscheții plantați de Negoiță sunt foarte verzi, soarele strălucește, jandarmii sunt binedispuși și mângâie cățeii pe burtă ca să uite că crapă de cald, păsările ciripesc, toată lumea zâmbește într-o atmosferă superbă de petrecere, pizza, fotbal și vacanță.

Dar…

Ca în orice film horror, în spatele peisajului idilic de vară se ascunde ceva sinistru. Departe de terasele cu gagici care râd și beau Aperol, departe de fericirea suporterilor, stă la pândă ceva despre care nu știm exact cum arată, dar știm că e acolo și ne așteaptă. 

Când se va întoarce? 

Probabil din toamnă.

Unul dintre motivele pentru care relațiile sado-masochiste au atâta ‘succes’ este că, spre exemplu, bărbatul sadic nu își bate nevasta chiar 100% din timp. Din când în când, o mai ‘lasă’ să se ducă la mall, îi spune că e cea mai frumoasă, îi explică ‘Draga mea, eu pentru tine fac toate lucrurile astea, ca să fii în siguranță nu te las să ieși din casă, s-ar lua lumea de tine’. 

Vara asta, noi suntem într-un astfel de moment de respiro dintr-o relație abuzivă. Țara se prăbușește într-un mod răsunător, societatea la fel, dar acum e prea cald, prea drăguț și prea vacanță ca să ne dăm seama. O parte îngrijorătoare din societate s-a obișnuit cu abuzul, îl privește ca pe ceva firesc, o parte chiar încurajează această demență, iar partea revoltată este într-o letargie dubioasă.

În ultimele săptămâni, numărul de cazuri noi de Covid în București a ajuns inclusiv la 0. Zero. Nimeni nou nu a făcut carcalete în ziua respectivă. În restul zilelor, au fost ba 3 cazuri, ba 10, ba 11. Cu toate acestea, încă avem restricții. Înainte să întrăm în supermarket, ne punem măscuțele, așteptăm să ne ia un domn de la pază temperatura (!?!) și mergem să ne cumpărăm chestii, în loc să urlăm ‘SUNTEȚI NEBUNI, NU A FOST NICI UN CAZ NOU ÎN BUCUREȘTI, DE CE MAI ȚINEM MASCA’?, de exemplu.

No means no? Yes, sir!

Desigur, ca în orice relație sado-maso, a existat la început un moment în care puteam interveni și noi. În care s-o zicem p-aia cu ‘No means no’, expresie care se folosea pe vremea #metoo, dar și-a ratat din păcate aplicabilitatea în alte subiecte. Când polițiștii fugăreau astă iarnă oameni pe stradă să le dea amendă că nu purtau mască, deși nu era nimeeeeeni pe o rază de 100 de metri, puteam să ieșim în stradă să facem scandal. Când au început încă din toamnă să se publice studii că masca în aer liber e inutilă, nu le promova nimeni în social media. Când deciziile autorităților au distrus IMM-uri, afaceri de familie, fără logică, nu am ieșit în stradă. 

Când primarul sectorului 1 a lăsat o bucată de București să băltească în zeamă de gunoi, nu s-a pornit o mișcare pe facebook prin care oamenii să iasă la revoluție, să ceva, să orice. Pentru că sunt ‘de-ai noștri’, oare? Pe vremea când făcea PSD-ul căcaturi, ieșeam în stradă pentru lucruri care da, evident, erau foarte grave (grațieri șamd), dar care concret și fizic nu aveau legătură directă cu noi. Sigur, e nasol să se scurteze pedepsele ‘penalilor’ doar pentru că sunt prieteni cu Politicianul X, dar pe tine ca cetățean asta te afectează mai puțin decât faptul că te trezești cu șobolani în pat noaptea și decât faptul că o să murim de frig la iarnă. Ambele ar putea să fie motive mult mai bune de ieșit în stradă, pentru că ne privesc concret și corporal.

Băieții care salvează orașul (probabil puțin mai târziu)

Suntem îngropați în gunoaie, termoficarea e la pământ, și Nicușor Dan postează pe Facebook cum s-a întâlnit el cu un primar din Spania și au vorbit despre cum o să facă piste de biciclete și despre ‘mobilitatea urbană’. Singurele cuvinte care ar trebui să iasă din gura administrațiilor locale cum ies în public să zică ceva, orice, ar fi ‘gunoaie’, ‘apă caldă’, ‘căldură’. Aia e problema noastră? ‘MOBILITATEA URBANĂ? Ne mănâncă șobolanii și nu avem cu ce să ne spălăm și AIA NU E prioritatea numărul 1?

Dar, din motive misterioase, continuăm să ne punem măscuțele, deși sunt sub 10 cazuri în București, și să ignorăm dezastrele din administrația locală a unor băieți care încercau să ‘salveze’ orașul.

Fiindcă acum ar trebui să vină cineva să ne salveze de ei. Și ar fi foarte frumos să fim chiar noi ăia care se salvează singuri.

Nota B365.ro: Oana? Oricând!

Cookies