Sinucigaşi în serie la metrou: De ce aleg o metodă sângeroasă şi publică?

de:
05 apr. 2011
4 Afișari
Sinucigaşi în serie la metrou: De ce aleg o metodă sângeroasă şi publică?

În ultimii ani, mai mulţi bucureşteni au ales să îşi curme zilele într-un mod crunt, ba, mai mult, cu spectatori: aruncându-se în faţa metroului. Unii dintre ei şi-au pierdut viaţa, alţii au scăpat nevătămaţi.

În mai puţin de trei zile, la metroul bucureştean au existat două tentative de suicid. Prima a fost duminică, atunci când un bărbat s-a aruncat în faţa metroului la staţia Ştefan cel Mare iar cea de-a doua, în această dimineaţă, la Apărătorii Patriei. La 1 martie, un bărbat de 40 de ani se arunca şi el în faţa trenului, iar la 31.01.2011, o fată de doar 24 de ani îşi lua zilele în acelaşi fel. În doar trei luni, patru persoane alegeau metroul ca armă fatală.

Întrebarea care se pune este de ce au ales o astfel de metodă de sinucidere. Imitaţie sau protest, psihologii şi sociologii nu se pun întotdeauna de acord.

Psihologul Hanibal Dumitraşcu, a vorbit pentru B365.ro despre posibilitatea ca sinucigaşii să copieze gesturile celor la fel de disperaţi ca ei: „Când vorbim despre suicid discutăm despre un model comportamental care poate fi învăţat şi poate fi asumat prin practici culturale mai largi. În situaţii de criză personală, în situaţii în care există un anumit grad de fragilitate, răspunsul pe care îl găseşte cel aflat într-un anumit grad de dificultate este acela de a prelua un gest de la un seamăn de-al lui care s-a aflat într-o situaţie asemănătoare. Iată de ce atunci când se pune problema suicidului, nu se pune doar problema unei experienţe personale ci şi problema unei experienţe colective”, explică psihologul.

Hanibal Dumitrascu mai spune că “aceste gesturi nu servesc la nimic”: „A alege să pui capăt vieţii înseamnă de fapt a pune capăt eventualei şanse pe care o poţi avea în continuare, de a fi liber, fericit sau de a te bucura de viaţă. Asta ar trebui să fie mesajul pentru cei care, într-un fel sau altul, sunt încercaţi de gândul unui gest suicidal. Doar a mediatiza astfel de cazuri fără a spune şi concluzia sus-menţionată este un mod păgubos. E ca şi cum am tolera moartea lângă noi. E ca şi cum am spune că toata lumea e liberă să se sinucidă”, concluzionează psihologul Hanibal Dumitraşcu.

Din punct de vedere sociologic, lucrurile sunt mai cinice. Sociologul Mircea Kivu, explică pentru B365.ro că într-o societate precum cea românească e firesc ca rata suicidului să fie în creştere. “Într-o societate anomică, în care există o confuzie a valorilor, o răsturnare a sistemului de valori, rata suicidului este în creştere. Și cam asta este situaţia în România. Lucrurile cotidiene contează mai puţin nesiguranţei zilei de mâine sau lipsa unor perspective clare de viitor”.

Sociologul mai spune că cei care care îşi iau viaţa în public se încadrează într-o anumită tipologie. “De vină pentru astfel de situaţii este şi societatea în care trăim. Exista în tipologia suicidurilor şi un anumit tip de suicid demonstrativ, adică o manifestare prin care cel care face actul respectiv doreşte să exprime un protest sau să facă vizibil gestul lui”, concluzionează Mircea Kivu.

Cookies