CONTRIBUTORS

Singurii oameni calmi sunt morți

Multe s-au povestit despre controlul stresului, despre anxietate, agitație și atacuri de panică. S-au scris teancuri de cărți despre cum să obții liniștea, s-au dezvoltat sute de aplicații virtuale care îți arată un videoclip foarte frumos cu niște culori, forme și acțiuni satisfăcătoare, care îți acaparează atenția și blochează fluxul gândurilor care te agită, s-au practicat de mii de ani meditații, yoga și respirații de zeci de feluri, iar tu încă nu ești capabil să-ți păstrezi calmul! Să-ți fie rușine! Controlează-te un pic și citește articolul ăsta!

Ca să fiu clar de la început: nu există oameni calmi. Există auto-control în diverse grade, există abținere, există reținere, există reprimare, există bun-simț. Calm numim doar ce vedem la suprafață, așa cum spuneam, în funcție de cum știe să se auto-regleze persoana din fața noastră. 

Baloanele de săpun și claxoanele din trafic

Asociem în mod direct capacitatea de a rămâne calmi, indiferent de situație, cu maturitatea psihologică și cu înțelepciunea. Ceea ce nu este greșit. E adevărat că auto-disciplina și auto-controlul sunt criterii fundamentale atunci când vrem să evaluăm dezvoltarea psiho-emoțională a cuiva.

Când auzim cuvântul agitație, ne vom gândi imediat la copilul din supermarket care urlă cu punga de chips-uri în brațe și dărâmă rafturile cu ciocolată în timp ce se tăvălește pe podea, iar când auzim cuvântul calm, ne vom gândi la un călugăr budist care stă în poziția lotusului și își observă gândurile care iau forma unor baloane de săpun pe care le sparge prin puterea de a se detașa și de a nu se identifica cu emoția. 

Doar după ce-ți vinzi Ferrari-ul te apuci de măturat furnici

Ce pierdem noi din vedere este contextul. Să ai așteptarea de a te comporta ca un călugăr din Himalaya când tu ai de plătit facturi, de dus copiii la școală, de păstrat creșterea cifrelor în compania în care lucrezi și de mers și la salon și la sală și și la shopping ca să rămâi în ton cu moda, ei bine, însăși așteptarea nerealistă de a fi calm precum un călugăr e o sursă de stres. Suntem, în foarte mare măsură, influențați de mediul în care trăim și de obiectivele pe care le avem și cea mai mare problemă a noastră este lipsa de coerență.

Este incoerent să îți propui o sumă de obiective mărețe, toate în același timp, din simplul motiv că se bat cap în cap. Un călugăr budist are drept obiectiv să mănânce ce îi donează comunitatea unde are templul, să mediteze ore întregi pe zi, să măture furnicile din calea sa și să ajungă, în cele din urmă în Nirvana. Nu poți să te comporți ca un călugăr budist (cel puțin nu întotdeauna) pentru simplul fapt că tu nu ai aceleași obiective ca el și pentru că nu trăiești în același tip de context social.

Nu o să mături furnicile din calea ta când trebuie să fii în fiecare zi la birou la ora 8:00, nu o să poți să distrugi gândul producător de agitație că ai întârziat o oră să-ți iei copilul de la grădiniță pentru că ți s-a prelungit o ședință trimestrială cu consiliul director. Și, dacă ți-ai propus să fii și maestru zen și director financiar, acum s-ar putea să ai doar un motiv în plus să fii și mai agitat: nu ți-ai îndeplinit unul dintre roluri.

Sigur, poți să nu urli, să nu calci niciun pieton în drumul tău spre grădinița copilului, poți să nu dai vina pe bunici, soț/soție sau alte rude că n-au luat copilul în locul tău, poți să controlezi aceste stări, dar, reiau discuția: asta nu înseamnă că ești calm, înseamnă că ești echilibrat, mai degrabă. 

Să fii om înseamnă să simți și anxietate

Dacă nu reușim să ne scoatem pe noi din contextul nostru, haideți să-l scoatem pe maestru zen din contextul lui, conform unui exemplu din cartea Calm, de la The School of Life: ”să-l luăm drept exemplu pe maestru care a petrecut zeci de ani practicând meditația într-o mănăstire izolată și care este invitat să vorbească în fața lumii. Îl vei vedea agitat și deranjat la aeroport când bagajul lui nu mai apare pe bandă. În acel moment, nu ne-am amuza datorită suferinței lui. Am surâde eliberați dându-ne seama că a deveni agitat nu este un eșec personal, ci o parte universală și inevitabilă a condiției umane”.

Sănătos este să identificăm momentele în care reacționăm mult prea alarmați și să creștem capacitatea de a ne controla, dar nu ar trebui niciodată să ne impunem eliminarea totală a anxietății din viețile noastre. În primul rând, este imposibil, oricât de mult ar vrea și ar putea fi capabilă mintea noastră să reîncadreze și să reinterpreteze anumite situații cu scopul de a ne calma, nu vom putea niciodată, sau cel puțin atâta timp cât ne vom folosi corpurile de Homo sapiens, să nu experimentăm anxietatea pentru că este rezultatul firesc a sute de mii de ani de evoluție să ne confruntăm cu aspecte ale vieții care sunt stresante și, prin urmare să avem în corp reacții instinctive, automate la anumiți factori din mediu.

De exemplu, sensibilitatea la zgomot – prin corturile din Himalaya cu greu cred că ai vecini care se joacă cu bormașina când îți reglezi chakra rădăcină. Sau la mirosuri sintetice la care ești alergic – pe Everest nu prea se vopsesc trecerile de pietoni. 

Să te stresezi că te stresezi – ăsta e apogeul evoluției

Concluzia foarte simplă a articolului nu este nicidecum să dăm frâu liber la agitație, urlete și spaime alarmiste doar pentru că suntem îndreptățiți să facem asta, ci, așa cum cum spun alții mai deștepți ca mine, dar reiau și eu aici: este o mare stupizenie să fii anxios că ești anxios.

Acceptarea e primul pas spre transformare și nu, nu transformarea într-un guru care levitează deasupra orașelor pline de factori stresori, ci transformarea într-un om care își coboară conștient nivelul așteptărilor de la ceilați pentru a nu mai simți singurătate și alienare, care comunică direct și clar ce își dorește pentru a evita surprizele neplăcute, care știe când să-și bage picioarele și să râdă de propria prostie și de ultima ”ieșire”, care pas cu pas știe să repare greșeala făcută la ”nervi”, chiar dacă n-a știut să nu facă greșeala deloc.

Nota B365.ro: În speranța că ne-am mai calmat puțin tu toții, să-l lăsăm pe Andrei să ne mai agite liniștit un pic. Ajută 😉 


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button