Sunt fascinată de fenomenul magnoliilor din București, câtă savoare aduc ele, câtă bucurie, câţi oameni scot din case, cum au intrat ele în istoria şi viața orașului. Mie, mărturisesc, îmi plac mai mult copacii cu florin albe şi mai delicate, liliacul, dar vremea magnoliilor, îţi place sau nu îţi place, parcă nu o poţi rata.
Am prieteni care îşi fac programul de weekend în aşa fel încât să ajungă să vadă magnoliile. Şi nu magnoliile în general, ci magnolia X sau magnolia Y, fiecare cu preferata lui, cu strada lui, cu zona lui. Ce e și mai mişto e că entuziasmul acesta (şi Harta Magnoliilor, făcută de Diana Robu, pe care o găsiți aici, e o muncă extraordinară făcută de ea, care a reuşit să reînvie nişte spirit în Bucureşti) a dus la apariţia altor magnolii, care mai de care mai frumoase. Şi asta nu are decât să fie altfel decât foarte bine. Imediat ce înfloresc, Instagramul este inundat de fotografii cu magnolii. Unii dintre copaci sunt iconici, i-am văzut crescând, de-a lungul anilor de la puieţi cu câteva flori la arbori ce invadează străzile.
Dacă vă uitaţi pe harta respectivă, vedeți că sunt zone extra aglomerate, cu zeci, sute de magnolii, şi alte zone unde abia din când în când apare câte una, mai mult sau mai puţin timidă. Şi de aceea azi aş vrea să vă povestesc despre singura magnolie galbenă din Fundeni. Singură singurică, departe de altele, dar aşezată, oh, ce convenabil, pe strada Hortenisiei. Hortensiile, aceste alte flori spectaculoase, cărora nu le dăm prea multă atenţie, deşi ar merita-o.
Un traseu pe care vi l-aş sugera, pentru că acum, de când avem multe magnolii în București, parcă nu mai știm la care să ne oprim, ar conţine următoarele zone, mai puţin aglomerate, şi unde lumea ajunge mai greu.
Ş pentru că se scutură destul de repede, vă las aici şi o reţetă de petale de magnolie murate, de la Ierburi Uitate (unul dintre cele mai frumoase proiecte gastronomice de la noi)
Petalele acestea se murează rapid, în doar 1-2 zile, dar pot fi ținute o vreme la frigider fără probleme. Iese o murătură delicată, cu aromă parfumată, ideală lângă salate calde sau ce vreți voi. Rețeta e simplă, aveți nevoie de oțet bun, zahăr și sare. În teorie, ele se conservă în 150 ml de oțet de cidru sau de orez + 2 linguri de zahăr + 1 linguriță de sare. Dacă aveți nevoie de mai mult lichid, măriți cantitățile proporțional. Dar, pentru că eu folosesc un oțet de casă super aromat și concentrat, colorant natural în roșu din coaja măceșelor, am ales să-l îndoi cu apă 1/1. A ieșit ce se vede în imagini.
Mâine voi gusta o petală și voi ajusta, dacă e nevoie, ingredientele. (Rețeta intergrală este aici )