Simu Revival ❤️ Renaște “Templul Grecesc” de pe Magheru, cel mai modern muzeu din Bucureștiul interbelic, demolat de comuniști ca să facă magazinul Eva

“SIMU Revival” este un proiect cultural complex care ne invită la o reflecție profundă asupra memoriei și identității culturale, explorând modul în care trecutul și memoria Muzeului Simu poate fi reactivat prin forța expresivă a artei contemporane.

Patrimoniul Muzeului Simu va fi readus în prezent printr-o serie de activități de cercetare, educație și curatoriat.

Pornind de la lucrările de artă din colecția Muzeului, proiectul „Simu Revival” reconstituie un capitol esențial din istoria vizuală a Bucureștiului

Despre această memorie a Muzeului Simu care își caută un trup nou, despre transformarea absenței în prezență și a istoriei în limbaj viu, suntem invitați să aflăm mai multe azi, 30 octombrie, de la ora 18:00, la Librăria Humanitas Kretzulescu.

„SIMU Revival” restabilește dialogul dintre patrimoniu și creația contemporană, transformând moștenirea Muzeului Simu într-un spațiu viu de reflecție, formare și inspirație pentru noile generații de artiști. Proiectul este inițiat și coordonat de Raluca Băloiu, istoric de artă și manager cultural.

Azi, la deschiderea oficială a proiectului, vor lua cuvântul Raluca Băloiu, istoric de artă – initiator și coordonator al proiectului; Petru Lucaci, prof. univ. dr., artist vizual – președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România; Réka Csapó Dup, lect. univ. dr., sculptor – mentor artistic principal; Oana Marinache, istoric de artă – mentor al componentei de cercetare și documentare în cadrul proiectului.

Muzeul Simu a fost primul muzeu privat de artă din România deschis publicului și dedicat educației estetice

Fondat în 1910 de Anastase și Elena Simu, într-o clădire proiectată de Carol Cichi, colaborator al arhitectului Paul Gottereau, muzeul a devenit un reper al modernității culturale bucureștene.

Colecția sa reunea nume majore ale artei europene – Antonio Canova, Claude Monet, Camille Pissarro, Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley, Paul Signac, Antoine Bourdelle – alături de mari artiști români precum Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Dimitrie Paciurea și Constantin Brâncuși, ilustrând încă din primele decenii ale secolului XX integrarea artei românești în circuitul internațional.

După demolarea muzeului, în anul 1964, o mare parte a colecției s-a dispersat între Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Municipiului București, Muzeul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Muzeul Universității Naționale de Arte din București și Arhivele Naționale ale României.

„Simu Revival – nimic nu moare complet, atâta timp cât cineva continuă să-și amintească”

Raluca Băloiu, istoric de artă și manager cultural: Totul a început pe Magheru, într-o după-amiază care părea suspendată între două respirații ale orașului. Lumina cădea pieziș, prelungind umbrele clădirilor ca niște gânduri neterminate.

Fațada Blocului EVA vibra sub soare — nu doar o clădire, ci o suprafață de memorie, o peliculă subțire între ceea ce se vede și ceea ce persistă în tăcere.

Am mers acolo fără țintă, doar cu un fel de neliniște tandră, ca atunci când simți că ceva vrea să fie descoperit. M-am oprit și am ascultat orașul. Zgomotul se topea într-un fel de murmur grav, ca o poveste spusă în somn. Am vorbit cu oamenii — chipuri ale cotidianului, purtători fără voie ai unei istorii subterane. În fiecare replică plutea un ecou, o amintire diluată, o urmă a ceva ce fusese odinioară.

Atunci am simțit că locul are un gol care cere sens. Că sub pașii noștri se află o rană tăcută: Muzeul Simu, primul muzeu privat de artă din București, devenit între timp doar o absență. Poate că nu dispăruse cu totul. Poate doar se ascunsese în fibra orașului, așteptând să fie chemat.

„Așa a început ideea „Simu Revival”. La început, fragilă, aproape domestică — un proiect comunitar, o încercare de a reînnoda legătura dintre oameni și loc, de a reînvia un sens uitat al apartenenței”

Raluca Băloiu, istoric de artă și manager cultural: Dar ideile, odată născute, nu ascultă. Cresc, se multiplică, își schimbă pielea. Proiectul a început să se transforme, să ceară alt limbaj, alt suflu. Ceea ce era un gest local a devenit o căutare culturală, o încercare de a reconstrui, prin artă, o memorie colectivă.

Am început să caut urmele Muzeului Simu: fotografii, documente, cataloage, ecouri. Fiecare fragment era ca o fărâmă de oglindă care reflecta, pentru o clipă, o lume dispărută. În acele bucăți de istorie, am recunoscut un adevăr: nimic nu moare complet, atâta timp cât cineva continuă să-și amintească.

Și atunci am început să ne amintim — nu din nostalgie, ci ca un gest de restituire.

“Istorici, cercetători, mentori, artiști, studenți, elevi — fiecare a adus cu sine o parte din ceea ce fusese uitat: o idee, o imagine, o vibrație a locului”

Raluca Băloiu, istoric de artă și manager cultural: Din această convergență de voci s-a conturat o memorie care a început să capete trup, o formă nouă, născută din întâlnirea dintre gând și materie, dintre trecut și privirea celui care îl reinterpretează.

Principalii parteneri ai proiectului sunt Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Municipiului București, Librăriile Humanitas, Universitatea Națională de Arte București și Liceul de Arte „Nicolae Tonitza”.

Proiectul este finanțat de Primăria Sectorului 1 București, în urma selecției în cadrul apelului de proiecte organizat în vara acestui an pentru finanțări nerambursabile, conform Legii 350/2005.