Simona Halep, încotro?

Există această întrebare care freamătă mințile ca vântul frunzele unei păduri uscate, care calcă în picioare suflete îndoliate de propria mortalitate șuierată prin strungăreața karmei, care șterge cu noi pe josul infinitului univers, care asfixiează minți ce stau să se înece în propriul ocean de gânduri, care strivește cu pleoapa semnului întrebării mijirea Cunoașterii Înseși: Va face oare, vreodată, Fuego un cover după piesa “Poate fata” a Andei Adam? 

Glumesc, vă dați seama, că știți că așa am decis după ce am văzut că nu mă ia nimeni în serios, am decis, gen, că natura mea e glumitoare și așa era deja. Și da, nu, nu aceasta e întrebarea care ne frământă, ci: Ce a fost mai întâi? Oul sau Găina? Cel Care le-a creat pe amândouă și care putea, la fonfleu, să le creeze pe amândouă concomitent. Oricum, mai întâi a fost acest articol despre cauză și efect provocat de divorțul Simonei Halep, iar apoi a murit regina, ceea ce a cauzat să nu mai fie publicat articolul acesta, că am scris altele două. Dacă ar fi existat păcatul, ar fi fost păcat să nu-l publicăm și pe acesta, dar cum nu există, noi îl publicăm ca și cum ar fi fost păcat, dar nu e. Aceasta a fost introducerea. Articolul, în continuare:

Forțat de împrejurările minții mele nelimitate, am ales să îmi petrec o mai mare bucată de timp în afara Bucureștiului. Sunt undeva remote, într-un loc unde rar văd om dacă nu mă uit în oglindă, dar și când mă uit în oglindă, ce să vezi?, eu! În fine, ținând cont de echilibrul general valabil și inefabil al Universului, nevoia de singurătate se balansează cu cea de comunicare și, din când în când, mai vorbesc cu alți oameni care se uită în alte oglinzi ca să se vadă pe ei, că doar nu pe mine, ar fi chiar culmea, încetați cu aiurelile astea, ce nebuni sunteți!

Bine, nu sunt chiar singur aici, dar între noi fie vorba, vântul care mă vizitează destul de des, în ciuda tuturor aparențelor sale împrăștietoare nu e chiar predispus la bârfă. Iarba are o oarecare ciudă pe mine că o tund din când în când și toți norii care trec pe deasupra zic: Vai, dar pajiștea asta arată ca un breton. Ploaia chiar mă înnobilează, dar și-o arde foarte dubios în ultima vreme oscilând între o decență repetitivă, pic, pic, pic sau indecență repetitivă, picur, picur, picur, caz în care îmi și dă cu stropi pe față. Cerul e și el aici, dar are ca unic subiect de discuție liniștea. Dumnezeu firește e și El aici, dar n-are nicio așteptare de la mine.

 În tot acest context pașnic, inevitabil am și zile în care, de te și miri de unde, mă mușcă pe mic, nevoia de a mai citi câte o știre despre ce fac alți oameni. Maxim o știre, hai două, pe săptămână, pentru că am văzut vehiculată supoziția că presa și online-ul influențează negativ. Eu am deja o legătură cu negativul, fiind posedat de un demon numit ego cu e mic, demon care îmi furnizează suficient negativ. În fine, să nu divaghez, știrea pe care am citit-o spunea așa: Simona Halep divorțează, nunta urma să aibă loc pe 13 noiembrie. Întâi divorțul, apoi nunta. De aici și titlul. De aici confuzia, pentru că Simona a inversat timpul. Deci ce urmează acum pentru domnia sa, dar și pentru noi care trăim în același timp? Deci titlul nu are în vedere o destinație geografică, ci se referă la destin, doamnelor, domnilor. E ca și cum până acum te-ar fi chemat Cetepe, iar acum, brusc, te cheamă Petece.

 Deci întâi divorțul, apoi nunta, repet. Toată treaba asta mi-a dat peste cap complet ceea ce eu consideram legătura intrinsecă dintre cauză și efect. Și știu că nepotrivirea asta propusă de mine e doar o convenție lingvistică, încetați să vă mai băgați peste textele mele ca și cum v-ar aparține, deși vi le dau pe gratis, opriți-vă să mă mai contraziceți sau știți ceva, eu n-o să iau parte la acest conflict pe care l-am produs singur. Cel puțin lingvistic, haideți să cădem de acord, că întâi e nunta și apoi divorțul. Dar nu la Simona. Bine, eu am fost la nuntă la Simona, puteți citi despre experiența mea aici, dar am aflat acum că nu aia a fost nunta, ceea ce mă face în față să par un mincinos. N-aveam cum să particip la un eveniment care n-a avut loc, în afară de ceea ce numim viață. Treaba lor. Să nu mă mai cheme. 

Deci, divorț înainte de nuntă, în contextul în care, repet, cutuma ne spune că nunta precedă divorțul. Cauză și efect. Dată fiind această experiență a Simonei, vă propun un periplu filosofic al câtorva efecte deosebit de cotidiene, dacă acestea ar preceda cauzele… Și cum ne-ar schimba ele viața.

Să îți dai demisia înainte să te angajezi. Imaginați-vă cum ar fi să intrați la interviul de angajare, în fața unor oameni care vă văd pentru prima dată, trântiți o foaie pe masă, amplificând zgomotul cu ajutorul podului palmei și spuneți: Atât! Nu mai pot! Nu mai vreau!  Ăia s-ar uita unii la alții, s-ar întreba din priviri: Cine e ăsta, și tot ei și-ar răspunde: N-am nici cea mai vagă idee, iar tu ai plusa. Ai amesteca nervos un pix în părul ondulat al Soniei de la resurse umane și ai pleca trântind ușa.

Să te ștergi înainte de a-ți face nevoile. Repercusiunile ar fi destul de distructive la nivel olfactiv, dar haideți să privim treaba cu optimism. Asta ne-ar pregăti nasul și psihicul pentru un eventual război sau cataclism în urma căruia vom fi nevoiți să facem la pungă, evitând astfel ca viața noastră să se transforme prea repede într-o fosă septică. Asta unu la mână. Doi la mână, sunt convins că mulți dintre noi ar avea o oarecare satisfacție să lase un damf când am trece pe lângă cineva cu care suntem în conflict.

 Să mestecăm înainte de a băga mâncarea în gură. Ăsta ar fi un mare avantaj, pentru că ne-ar determina să băgăm în gură îmbucături mult mai mici pe care să le înghițim direct sau ar fi mult mai multe decese pe bază de înecare cu mâncare. O astfel de inversare ne-ar determina să fim mai cumpătați. Și, dacă tot suntem la nevoi primare legate de gură, nu pot să nu aduc în discuție sexul oral. Cum ar fi să o sugem înainte de a o băga în gură? Eu, cel puțin, aș avea o deosebită satisfacție dacă aș oferi servicii de sucțiune înainte de a introduce orice în gură. Recunosc, satisfacția mea ar fi una egotică și se referă stric la faptul că în sfârșit aș putea răspunde cu DA la întrebarea moștenită de generații: Poți s-o sugi fără s-o uzi?

Să te trezești înainte să dormi. Ăsta ar fi un ideal nu doar la nivel spiritual, dar și fizic. N-ar mai exista insomnii. Prostata nu te-ar mai trimite la baie de 5 ori pe noapte. Alarma n-ar mai fi un coșmar și toată lumea ar fi, așa, într-o continuă trezire de dimineața până seara și noaptea la fel. N-ar mai exista riscul de a trezi pe cineva din somn. Nu ne-am mai plânge de oboseală. Ne-am admira unul pe altul pe stradă spunându-ne: Vai, dragă, ce trezită ești! Știu, n-am pus geană pe geană. Eu pe geană pun doar rimel, haha! Zăpăcito! 

Exemple de inversări ar fi multe, vă dați seama, unele chiar benefice, cum ar fi fost cu Pasajul Unirii, de exemplu, căruia puteau să-i dea drumul înainte de a-l renova. Eu, oricum, de câte ori trec pe acolo, mă gândesc la Lady D. Nu intru în detalii, dar mai aduc în discuție o inversare care mie mi-a dat bătăi de cap mulți ani: Să mă rog înainte de a crede în Iubire. Diferența pe care am sesizat-o la mine și o mai sesizez încă din când în când e că atunci când nu cred în Iubire cer câte ceva, iar când cred mulțumesc pentru câte ceva, clipă în care rugăciunea face orice, dar nu roagă. Mare pișicheră și îi mulțumesc că a trecut pe la mine. Atât de la Wimbledon, mulțumesc pentru atenție. Doamne ajută și Doamne ferește, Simona face ce o fericește. Sper că și noi la fel. Pup. Adiță Codiță.

Nota B365.ro: Două lucruri se impun. 

• Primul lucru: Cele două articole care l-au amânat pe acesta, că poate le-ați ratat și ar fi păcat (dacă păcatul ar exista):
  • Când Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii m-a făcut să râd
  • Scurta și nefericita viață a lui Elizabeth Windsor
• Al doilea lucru: În legătură cu articolul de față, să sfârșim cu începutul:
  • Cum a fost la nuntă la Simona Halep (pamflet:)