Sfaturi pentru blonde în caz de război

Acest text este un pamflet, mai puțin povestea bunicii din Al Doilea Război. Să vă pregătiți păpușile Matrioșca în caz că, totuși, se adeverește tot.

Acum, că pandemia pare că ia sfârșit –  mai puțin desigur la noi, unde DIN NOU am fost uitați cu măștile pe față –  ne îndreptăm atenția către următoarea posibilă criză. Nu este cea climatică, momentan, răbdare, ci conflictul din Ucraina.

Sunt multe de spus de aici de la București, unde urmărim evoluția situației cu sufletul la gură pe internet, între două tutoriale de machiaj de la Lisa Eldridge.

Oare Putin, despre care ne imaginăm că e posibil să omoare pe cineva doar uitându-se urât la el două minute, se va speria de un președinte US care uită ce i s-a întâmplat ieri? Posibil.

O prietenă are o teorie cum că situația a scăpat așa tare de sub control fiindcă chiar și serviciile de inteligență americane, franceze sau britanice au devenit atât de praf încât nu se pot ocupa de situația rusească altfel, respectiv ca în filmele cu spioni, ca să ne luăm toți de o grijă. Adică toată lumea a devenit proastă, inclusiv inteligeța. Posibil.

Ce ne facem, totuși?

Cât ne pregătim pentru o eventuală cucerire a Estului, sfatul meu pentru cei care mai au străbunici sau bunici care au trăit în Al Doilea Război Mondial este să mergeți să îi întrebați ‘bă mamaie, tu cum ai făcut pe vremea aia?’, ca să ne pregătim emoțional – femeile românce pentru eventuale căsătorii internaționale, iar bărbații români nu știu pentru ce exact, că dacă îi văd rusoaicele alea superbe pe ai noștri cu mască pe trotinete posibil să crape de râs, să își ia blana de vizon și să facă rapid cale întoarsă la Sankt Petersburg, spunând LOL.

Istoria ne inspiră

În anii 1940+, la mine în familie, la ramura din satul Dițești, comuna Filipeștii de Pădure, Prahova – locul de baștină al Miței Biciclista – bunica mea, care avea vreo 10 ani la vremea respectivă, se distra de minune. Din relatările ei, care ar putea sau nu să fie corecte din punct de vedere istoric (la mine în familie se și bea mult, chestie care ne va ajuta în caz că ne va ocupa Estul), nemții erau niște ‘animale’, iar rușii erau super băieți.

Nemților, spre exemplu, le plăceau enorm femeile din satul Dițești. Uneori le plăceau de mai multe ori pe zi, spre bucuria soților aferenți, care se ascundeau în tranșee sau în cotețul găinilor până Hans termina ce avea de făcut. Ulterior activității lumești, nemții le mâncau toată mâncarea, luau ce aveau prin cămară și plecau fluierând ‘la muncă’.  Hans era ‘neamțul nostru’, mi s-a explicat, care spre final rămăsese singur și se refugiase la ei, iar bunica îl îndrăgise. Sindromul Stockholm ar trebui să se numească de fapt Sindromul Dițești.

Când au venit rușii, în schimb, au luat-o pe bunica mea pe tanc la plimbare, i-au lăsat surorile și părinții în pace, le-au oferit flori femeilor din sat, i-au împrăștiat creierii lui Hans în fața porții, iar viața și-a reluat cursul firesc și agricol din Filipeștii de Pădure.

Deci dragilor, în loc să fim panicați, mai bine să ne pregătim.

Cum putem face asta?

1. Să învățăm să spunem ‘nu trageți, doar mă duc la Mega să îmi iau țigări’ în rusă.

2. Să cumpărăm multe conserve cu lapte condensat de la magazinele Bereska, în caz că se fac controale în case, să vadă că ne place cultura locală.

3. Să învățăm să gătim Khatchapuri, o specialitate georgiană, un fel de pizza-pateu cu brânză și ou, ceva absolut superb, în caz că se anexează și o bucată din Georgia la teritoriu.

4. Să știm să bem vodcă cu lămâie și gheață la orice oră, în cantități enorme, fără să luăm veceul în brațe a doua zi.

5. Să mai învățăm și alte nume de formații rusești în afară de TATU, ca să știm și alte cuvinte în afară de NAS NE DAGONYAT.

Mult succes!

PS: De asemenea, înainte să se întâmple toate astea, vreau să știu o chestie.  Dacă se pleacă la război, având în vedere că încă este în vigoare legea cu purtatul măștii pe stradă în România (nici nu mai vorbesc de tancuri, acolo sigur e obligatoriu, fiind spațiu închis), trebuie ca soldații care merg până la graniță să poarte și ei mască FPP2? Peste echipament sau deasupra echipamentului? Iar dacă nu vor, iau amendă și îi lasă la frontieră să meargă să cumpere pufuleți pentru toți colegii să aibă pe când se întorc?

Interesant de aflat.

Pupicei

Nota B365.ro: După ce vom învăța rusă, vom traduce și toate articolele Oanei, ca să știm sigur că rușii, după ce le vor citi, nu numai că ne vor lăsa în pace, dar ne vor da și flori ori, după caz, vodcă. Iată primele de pe lista de traduceri:

• Expresii moderne superbe din limbajul românesc colocvial. PS E și cu Ciprian, răsposatul, care ar fi trăit în Militari, București
• Ultima mascaradă. Luați-o, vă rugăm, o dăm ieftin, pe asta o mai avem de vândut și vrem să plecăm acasă
• Distopia care a devenit realitate înainte de Anul Nou