Sera Eden şi eroarea pe care o dă parentingul modern

02 mai 2024
10117 afișări
Sera Eden şi eroarea pe care o dă parentingul modern
Sera Eden şi eroarea pe care o dă parentingul modern | Foto: Maria Coman

Nu ştiu dacă mai ţineţi minte scandalul cu J’ai Bistrot, acum, că tot e cu sărbători şi vacanţe, s-a mai pornit un tăvălug, împotriva restaurnatului Sera Eden.

Sera Eden, pentru cine nu ştie, era acum câţiva ani, pe când era în altă locaţie, un loc unde nu prea aveai ce căuta dacă aveai peste 25 de ani, hai, cu indulgenţă, 30. Acum Sera Eden s- a rebranduit,. s-a mutat în altă parte (de vreo 3 ani), e spectaculoasă ca și construcţie, dar şi-a păstrat și spectaculoasa grădină. Şi-a schimbat şi publicul, nu mai e un loc pentru tineri şi foarte tineri, a devenit mai familist pe alocuri. Şi, odată ce a devenit mai familist, pare că a apărut și nevoia de reglementare. Aşa că oamenii au pus un afiş vizibil, în care scrie, printre altele, „Pentru siguranța copiilor: Copiii trebuie să rămână așezați la masă pe toată durata vizitei la restaurant, alergarea între mese și în zona restaurantului prezintă un risc de rănire, inclusiv deplasări, căderi și ciocniri cu mobilierul și alți clienți”

Ceea ce, este adevărat, putea fi spus altfel. Nu e cea mai bună exprimare, cu siguranţă. Nu poţi să zici că sunt obligaţi, nu poţi să zici să stea la mese pe toată durata vizitei, că totuși sunt nişte copii, poate fac pipi, ce ne facem atunci, nu îi ducem la toaletă?  Dar nici nu e acea exprimare care să stârnească un val de ură ce vrea parcă să îl ajungă pe cel de acum doi ani cu J’ai Bistrot. 

Comentarii peste comentarii. Că „să dea faliment”, că „ce nenorociţi”, că „bieţii copii”, că “să le punem lese acestor bestii cu dinţi de lapte”. Nu ştim – de fapt ştim, dar nu discutăm acum – de ce un anunţ, prost precum acesta, poate să ne ducă într-o asemenea stare de reactivitate emoţională, dar începem să aruncăm în toate părţile, fără să ţinem cont că poate exprimarea asta proastă reformulată ar fi utilă tuturor. Copiii care aleargă printre tăvi cu pahare și platouri de mâncare chiar au un potenţial de pericol, în special pentru ei înşişi, dacă nu şi pentru cei din jur. 

Şi asta ne duce în a doua partea a problemei. Faptul că parentingul modern are adesea tendinţa de a nu pune deloc limite, iar copiii crescuţi fără limite devin nişte adullți sau anxioşi, sau depresivi, sau cu alte probleme emoţionale. Pentru că limitele te protejează pe tine însuţi în primul şi în primul rând. Atunci când nu ai, lumea e un loc uriaş şi plin de pericole, da, interior, nu doar cele ce vin din exterior.  

Mai simplu spus, orice emoţie și nevoie sunt acceptabile şi de auzit şi luat în serios, nu şi orice comportament. Şi, din păcate, există cazuri frecvente de părinţi care cred că orice comportament e acceptabil, asta până copilul ajunge pe la 30 de ani şi ne dăm seama că nu mai e nimic simpatic în a urla, a te scobi între dinţi, a alerga printre mese, a-i dărâma pe alţii, a nu te spăla pe dinţi, a evita mersul la dentist pentru că îi e frică.  

Aşa că e ok să existe limite pentru copii în restaurante, asta nu înseamnă că nu sunt child friendly. E un trend internaţional, din păcate, tocmai pentru că există multe situaţii în care se consideră că orice comportament e acceptabil. Şi într-o terasă uriaşă la ora prânzului, când e super aglomerat, să mai alerge şi copii peste tot, serios, chiar poate fi dificil. Asta, din nou, nu înseamnă că textul celor de la Eden e bun.  Sau ideea că poţi să ţii copilul legat de masă. Dar nici ideea de boicot nu văd ce sens are, nici să doreşti falimentul unor oameni care nu au ştiut să rezolve o problemă. Problema nefiind copiii, să ne înţelegem, ci comportamentul lor. Pentru că, dacă nu accepţi un comportament, nu înseamnă că urăşti copilul.

Iată, de exemplu, o situaţie problematică:  Acum vreo 3 săptămâni eram chiar în Sera  Eden și au venit doua cupluri cu un copil pe trotineta. Ei s-au pus pe socializat și l-au lăsat pe ăla micul nesupravegheat pe acolo. Pe lângă ca a dărâmat doua mese cu tot ce era pe ele, nici nu s-a ridicat vreunu să-l aducă la masa.

Și asta e doar un exemplu, ca au mai fost. Mesajul e cu bun simt, ca foarte multi confundă restaurantele cu creșa și aici e problema. La J’ai Bistrot, m-am dus până la baie și, când m-am întors, un copil îmi punea nisip în cafea. Nu e nicio cruciada, dar dacă vii cu copilul, poate să se joace, dar să nu deranjeze. My two cents. Că eu aș intra în pamant de rusine dacă fii-mea ar strica seara unora într-un restaurant.

Aşa că poate ar fi mai util pentru toată lumea să îi ajutăm pe cei de la Eden să stabilească nişte limite reciproc avantajoase şi să le şi respectăm.

Citește și:

Cookies