E duminică, e trecut de ora 14:00 și pornesc pe jos spre ținta mea pentru articolul de săptămâna aceasta. Plin ochi. Aplic Planul B. Plin ochi și planul B. Apoi, mi-aduc aminte că un băitan la vreo 26 de ani mi-a recomandat, la un moment dat, un restaurant din ăsta mai de cartier, cu specific italian, unde se mănâncă bine la preț rezonabil: Capriccio, carpacio, caravaggio sau ceva de genul ăsta.
L-am găsit într-un final: se numește Capriccio și șade pe Strada Icoanei nr.18. La fel ca Garlic Pub, e unul din locurile alea vechi pe care le frecventează doar un anumit tip de public: în cazul de față, un public mai înaintat în vârstă, obișnuit cu meniul și calitatea pe care o oferă localul. Salutare și bun venit la Mănânc pentru tine.
Capriccio arată ca un restaurant modest din provincie rătăcit pe aleile din București sau ca un restaurant românesc deschis într-o province din Italia. Dacă ai experimentat vreodată așa ceva, știi despre ce vorbesc. Asta e varianta soft. Dacă mă iei repede, o să-ți spun că arată ca un prăznicar și odată intrat parcă aștepți să vină părintele să spună rugăciunea ca să puteți mânca.
Bașca, când am ajuns eu la Capriccio, am găsit o masă lungă plină de bătrânei foarte simpatici care balotau din niște platouri de aperitive. Și m-am simțit așa ca la praznic. Altfel, Capriccio e un loc curat, cu un singur ospătar, o doamnă blondă pe la 45-50 de ani, tare amabilă și receptivă. Meniul e scris în italiană, paginile par din hârtie creponată, iar ingredientele sunt cam românești. Înăuntru e cald și bine, televizorul e pe Antena 1 și eu mă felicit în gând că nu mai am TV de 10 ani.
Am mâncat pentru tine de la Capriccio…câte un pic din toate. Cu bune, cu rele, Capriccio livrează atât cât poate.
Asta e una dintre pozele mele preferate. Râd mereu atunci când o deschid. Arată ca și cum cineva s-ar fi trezit pe la două noaptea dintr-o beție cruntă și a vrut să-și facă un platouaș simandicos cu ce-a găsit prin frigider. Nu știu ce e mai haios: dâra aia de mascarpone sau frunzele de rucola care mai au o chemare și sunt gata să dea colțu’. Nu cred că la asta s-au gândit italienii când au numit-o cuccina povera. Mi dispiace, Capriccio. Cred că așa se scrie.
Olive all’ascolana e o rețetă veche, de pe la 1800, inventată în regiunea Ascoli Piceno din dorința italienilor de a nu arunca resturile de carne rămase pe la mesele bogătanilor. Ce făceau? Luau carnea rămasă, fie ea de vită, porc sau pui, o trăgeau la tigaie cu niște legume, apoi îndesau carnea în măsline pe care le prăjeau după ce le treceau corespunzător prin pesmet. Rezultatul? Absolut fantastic! Aperitivul perfect sau antipasto cum le zic ăștia din Cizmă. Mănânci și nu te mai oprești. Gustărica ideală la bere. Olive all’ascolana de la Capriccio sunt cât se poate de cinstite și foarte bune la gust. Am rămas plăcut surprins și cred că aș mai fi comandat o porție dacă n-ar fi fost pentru felul doi. Exact: carbonara. Concluzie: 3 de Da pentru Olive all’ascolana!
Au fost aduse personal la masă de domnul bucătar, întrucât doamna „de pe sală” era singurică la vreo 40 de mușterii. Am apreciat atitudinea bucătarului de a veni personal, de a ajuta, și tocmai de aceea nu l-am întrebat de ce bacon în loc de guanciale sau parmezan în loc de pecorino. Ca și în alte cazuri, nu înțeleg absența ingredientelor din rețeta originală de carbonara. Guanciale și pecorino sunt două ingrediente banale, care sigur nu fac gaură în bugetul restaurantului. Mă rog, detalii. Dar Capriccio e restaurant de cartier, lucrează cu ce poate și, surprinzător, pastele lor carbonara sunt bune la gust, chiar dacă folosesc bacon și parmezan. Am ras tot din farfurie. Doi de DA.
Off topic: pastele AOP comandate de jumătatea mea nehalită au fost ce trebuie. Bravo, signore Capriccio!
Când am întrebat dacă există tiramisu, doamna foarte amabilă mi-a zis: mai am o singură porție, mă duc să v-o pun deoparte.
– Hopaaaa, tiramisu făcut din timp. S-ar putea să fie gustos! mi-am zis în gând.
Nu că e gustos! E peste tiramisu de la Sardin, peste tiramisu de la Ave Forchetta și alte locuri cu pretenții pe care le-am colindat. Un tiramisu clasic, simplu, ne-foarte dulce, care stă țapăn în farfurie și în linguriță, însiropat la perfecție. Întâmplarea face că doamna locului l-a oferit din partea casei drept compensare pentru niște legume la grătar pe care le-am comandat și n-au mai venit niciodată. Mă rog, am insitat să plătesc, ea n-a vrut, nu m-am pus de-a curmezișul. De aceea nu mai știu exact prețul, dar oricum nu e vreo avere. Cinșpe lei, pe-acolo.
Total Capriccio: 75 de lei, fără Coca Cola.
O să mai mănânc pentru tine de la ei? R: Greu de zis. Cu ingrediente modeste, oamenii fac lucruri cinstite. Da, nu e cel mai prezentabil loc din lume, dar dacă aș fi prin cartier, tind să cred că i-aș mai vizita. M-a convins cu tiramisu și măslinele, ba chiar și cu pseudo carbonara.
Bonus, poză din toaletă. Curată. Îmi place.
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.
Poftim și alte locuri pe care le-am colindat:
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției
Scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită
Am mâncat pentru tine ciorbă de miel la Garlic Pub, în București, după ce am ascultat Coco Jambo