În București există, în mare măsură, două tipuri de semafoare: alea la care nici dacă alergi nu reușești să treci de pe o parte pe cealaltă a străzii/bulevardului până să pâlpâie lumina verde, și alea la care poți merge liniștit, chiar și cu spatele, că tot verde rămâne culoarea. Problema este că semafoarele-fulger sunt de obicei fix unde nu trebuie, adică pe cele mai circulate artere din Capitală…
Se dă următoarea situație: vrei să treci intersecția de la Izvor, să zicem. Se pune verde pentru pietoni și treci de prima „zebră” și ajungi pe podul peste Dâmbovița. Toate bune și frumoase până aici. Mai faci doi-trei pași și începe să pâlpâie semaforul, ce faci? E prea târziu să mai alergi, și o sa aștepți lejer câteva minute până se pune iar „verde”. Și din păcate ăsta e doar unul din multele exemple de acest gen din oraș. Să nu vorbim de semaforul de pe Magheru, de lângă Piața Victoriei, unde ar trebui să se pună bănci să te odihnești…
De la un meme, pe subreddit-ul r/București a pornit o discuție savuroasă legată de semafoarele pietonale unde te uită Dumnezeu când aștepți culoarea verde, un lucru ce nu ar trebui să se întâmple, mai ales în centrul orașului, adesea la ore de vârf adunându-se oameni ca la metrou sau ca în stația de autobuz.
Astfel, se pare că cel care a postat poza a fost aprobat în comentarii de mai mulți membri ai comunității r/București:
Un lucru-i sigur, dacă nu știi precis cam cât ține fiecare semafor, atunci dai metaforic cu zarul de fiecare dată când traversezi, oare să alergi sau să mergi normal, chiar agale?