Seduşi şi abandonaţi de amanta lui Vanghelie

de:
22 ian. 2012
1 Afișari
Seduşi şi abandonaţi de amanta lui Vanghelie

Noua iubită a primarului Sectorul 5, Oana Niculescu-Mizil, a fost aleasă deputat în 2008 în Zăbrăuţi, poate cea mai săracă zonă din Bucureşti. În campania electorală, PSD-ista a fost foarte prezentă în rândul locuitorilor Ferentariului, inclusiv cu o vindajă, pentru a face curat în subsolurile blocurilor. De cum s-au încheiat alegerile, însă, prinţesa de Sectorul 5 a uitat cine a votat-o şi nu a mai trecut prin cartier. Totuşi, unii dinte alegătorii îşi mai amintesc de ea.

Bulevardul Pieptănari, trecut de ora 10:30. O oră la care tuşul tabloidelor s-a uscat demult, şi subiectele au fost rumegate şi dezbătute îndelung la colţ de stradă, de tonomat de cafea sau de bloc. În zonă e linişte iar griul apăsa peste tot. Mai puţin pe chioşcurile de ziare colorate, acolo de unde populaţia se adapă cu subiecte mai mult sau mai puţin picante. Alex, un vânzător de vreo 20 şi ceva de ani, priveşte plictisit prin geamul care dă spre colegiul şi sectorul Oanei Mizil, respectiv al lui Marian Vanghelie. “Sunt sătul, frate, de ei că stau toată ziua cu mâna pe ziare. Nici n-am votat la parlamentare sau locale. Am votat în schimb la prezidenţiale, ca prostu’, cu Băsescu şi recunosc”, mărturiseşte zâmbind tânărul. După felul în care vorbeşte pare resemnat iar în glas i se ghiceşte o urmă de sarcasm atunci când este pus să comenteze suma pe care au cheltuit-o la munte, cei doi amorezaţi: “… mi se pare normal. Asta e nivelul lor. Noi dacă ne ducem cheltuim 200 de lei, ei dacă se duc cheltuiesc o sută douăj’ de mii de euro”.

Mai în inima colegiului Oanei Niculescu Mizil, câţiva tineri, după feţele lungi şi paharele de cafea din mână, par să-şi revină după o noapte albă. Şi ei sunt la curent cu noutăţile şi-i acordă lui Vanghelie o bilă albă pentru gusturile în materie de femei. „Bravo lui că-şi permite! Tu dacă aveai banii ăştia, nu-i spărgeai pe o femeie ca madam Mizil? […] E bine şi pentru sector…”, zice unul trăgând cu sete ultimul fum dintr-o ţigară. Refuză absolut toţi să fie fotografiaţi pe motiv că sunt persoane publice.

Str. Zăbrăuţului, ultima frontieră

Din 2008, de când a fost aleasă, uninominal, deputat în colegiul 20 Ferentari-Zăbrăuţi din partea PSD-PC, Oana Niculescu Mizil n-a mai dat pe-acolo. O spun la unison locutorii din zonă, care susţin totodată că datorită acestui „scandal” au mai auzit câte ceva de ea. Între aceştia şi domnul Constantin. Este însoţit de Băiatu’, un maidanez salvat din laţul hingherilor. Dumnealui se laudă că are 70 de ani din care 30 pe Mobra şi c-a fost căsătorit doar în week-end-uri. I se pare deja răsuflat subiectul: „Dom’le, eu nu prea citesc gunoaiele astea de ziare(n.r. – tabloide), da’ le cumpăr pentru o mătuşă şi le mai răsfoiesc din când în când. Mi se pare normal! Anormal era dacă Vanghelie era homosexual şi nu iubea animalele”, susţine bătrânul.

Aproape de strada Zăbrăuţului, domnul Ionel împinge un cărucior cu fiare vechi. Este votant, activ politic şi fost zidar. “De trei ani nu mai practic meseria asta. A dat frigu’ şi-mi îngheaţă mortarul pe pereţi”, încearcă să explice ce-i cu încărcătura de metal din faţa sa. E şi el la curent cu idila dintre cei doi politicieni şi regretă că n-a ieşit Becali deputat în colegiul lui mai ales că „ăsta a tras curent la ţigani în ghetou’”: „Becali cu banii lui a făcut biserici, a dat şaişpe’ miliarde la ţigani. El nu era un prost, el ajuta oamenii. Ăştia ce-au făcut? Au dat o sută douăj’ de mii, au macat şi s-au fu**t”, încheie nervos bărbatul.

Nu la fel de informată cu privire la situaţia politico-sentimentala a Sectorului 5 este o doamnă care trage după ea, scârţâind, un cărucior c-o butelie. Ştie ceva în legătura cu o relaţie extraconjugală a primarului Vanghelie însă nu şi cu cine: „Cu ea era?!”, se înseninează femeia la auzul numelui Oanei Niculescu-Mizil. “Din campanie n-a mai venit. Am fost atunci, în 2008, la un discurs de-al ei. Ştiu c-a ieşit deputată”, îşi aduce aminte femeia.

Şi-n Piaţa Ferentari subiectul a fost întors pe toate feţele, între patru tarabe încărcate cu cu frunte şi legume, cât număra locul în mijlocul zilei. Doamnele din spatele tejghelei, parcă în spirit solidar cu tânărul vânzător de ziare sunt la fel de sarcastice: „Dacă au bani oamenii de ce să nu se distreze?”, comentează una însă este întreruptă de colega de vizavi: ”Eu dacă aş avea banii ăştia, m-aş opera, aş da la copii, le-aş face casă…”, zice oftând.
Ceva mai în spate, o altă doamnă, care abia se vedea de grămada de cartofi şi fasole de pe tarabă, pune la punct pe toată lumea: „Noi suntem mititei, mamă. Du-te la ăia mari şi întreabă-i pe ei. Că votăm odată la patru ani, ce? Tot proşti suntem. Şi eu, şi ele şi matale…

Cookies