Ședință de urgență în autobuz, unde flota STB e evaluată la sânge. Ce calificative capătă tramvaiele noi, imperioasele Imperio

Nu plecați la drum cu prejudecăți! Nu vă spuneți că o călătorie cu STB-ul va fi lungă, obositoare și plicticoasă. Uneori, ce auzi în mers te face să uiți de griji. De probleme. Te face să uiți până și c-ai așteptat 25 de minute în stație.

🚌 Nici dacă asculți muzică în căști n-ai cum s-o ratezi: vorbește taaare, cu glas deopotrivă pițigăiat și ferm. O combinație extrem de eficientă:

– Nu vin, mă, la (celebru lanț de farmacii). Nu vin, că e salariu’ nașpa. Și mai e și ASM-ista aia blondă, nu pot s-o suport, că e o grețoasă! Aici iau salariu, iau bonuri, mai am și targetu’… Și-n plus, aici, dacă lipsesc lunea, după aia nu mă-ntreabă nimeni de sănătate!

🚌 Doi tătăiți vorbesc despre medicamente și rețete. Unul anunță încântat că are programare la oftalmolog. Și lămurește imediat și cauza consultului:

– Uneori nu văd la o sută de metri, alteori văd perfect la… doi kilometri!

– Hai, bre, mă lași?, protestează partenerul de dialog. Cum să vezi la 2 kilometri?!

– Uite-așa, bine! Văd mașina de hăăăt, departe! Da’ numai dacă nu e-nnorat și e liberă șoseaua.

🚌 Tot în context STB… O femeie în putere ajută o bătrână firavă să urce, cu tot cu bagaje, în autobuzul 168. Primește mulțumiri nesfârșite și, parcă pentru a-și scădea din merite, spune: ”Universul ne-ajută pe toți, să știți”. De pe un scaun vine, cu voce acru-feminină, replica: ”Și, mai devreme sau mai târziu, tot universul ne ia!”.

Universul a dat, universul a luat, fie fatalismul propagat.

#perspective

🚌 Linia 368, sinteza zilei.

În Drumul Taberei, două pensionare dezbat chestiunea autobuzelor noi, care – știu ele de ce! – sunt mai nasoale decât cele vechi. Trec și prin problema tramvaielor („Câteva moderne și frumoase, da’ restu’, MAJORITATEA, hârburi și gloabe. Cine știe cât o dura să le schimbe pe toate… Nu mai prindem noi ziua aia!”). 

Apoi, brusc, printr-un procedeu misterios, își amintesc de inflația de spectacole care se abătuse, verile trecute, asupra sectorului. Susțin că primăria s-a zgârcit la chestii esențiale, dar a cheltuit din greu pe tot felul de tâmpenii. Se vehiculează zglobiu termeni precum ”șpagă”, ”hoți”, ”prostime”. Pe la Răzoare, una dintre ele bagă un flashback:

– Doamnă, vă spun, ce fac toți ăștia se întâmpla și pe vremea romanilor! Știți care era deviza lor? „Pâine și circ”! Doar că acum e mai mult circ… De aia și construiseră amfiteatrele, pentru lupte din astea… cum le zice… în care mureau gladiatori și sclavi…

Colega de bârfă se luminează la față, fiindcă-și dă seama că-i poate veni în ajutor, și turuie cu entuziasm:

– Da, da, CORIDĂ!

#tauripepâine

🚌 În autobuzul 226, sună telefonul unui cetățean. Omul se mulțumește să se uite la ecran și anunță, satisfăcut:

– Poți să suni până mâine.

Inoportunul nu renunță. 

– Suni degeaba, că nu-ți răspund.

Soneria nu se oprește. 

– Insiști aiurea…

Telefonul continuă să sune. 

– Bă, da’ prost ești, tot nu te prinzi că nu vreau să-ți răspund?

În cele din urmă, apelantul se dă bătut. 

– Mai bine răspundeam și-ți închideam telefonu-n nas…

#dataviitoare

Nota B365.ro: Alte Cronici STB, mai jos:

• Șoferul STB cu vocea ca un tunet și grija lui gigantică pentru dinții unor adolescenți. Nu, nu e și dentist!
• Atenție, o femeie gălăgioasă umblă cu STB, are fes roz cu moț de puf!
• Șuturi și pumni în autobuz. Meniul zilei în STB: mâncare și mâncat de bătaie