Casa ”Vișoiu” se află la nici 200 de metri de Arcul de Triumf și reprezintă unul din cele mai vechi restaurante păstrate din perioada interbelică a Bucureștiului.
„Localul familiar Vișoiu-Șosea” era deschis până la 5 dimineața și putem doar să ne imaginam lumea și viața de atunci. Un anunț publicitar, din anul 1939, ne spune că aici cânta Jean Moscopol, acompaniat de „virtuosul” Nicolae Cireș.

În prezent, imobilul pare a fi abandonat și, deși se află în stare pronunțată de degradare, păstrează ceva din noblețea de altădată. Decorațiile de pe fațadă, detaliile, forma rotundă a ferestrelor, toată alcătuirea elevată a imobilului ne spune că această casă a avut o însemnătate în viața orașului.



Istoria restaurantului “Vișoiu-Șosea” a fost descoperită de Cristian Bulfon, un bucureștean care știe istoria locurilor vechi din Capitală, iubește orașul și îi cercetează trecutul. Mulțumim domnului Bulfon pentru informații și imagini.


Cristian Bulfon: Restaurantul ”Vișoiu-Șosea” de pe Șoseaua P.S. Aurelian 48 (bd. Miciurin, bd. Mareșal Averescu nr. 52, în prezent), era un reper important pe harta restaurantelor bucureștene care, pe lângă bucătăria apreciată, oferea și momente de antren muzical susținute de orchestre la modă, printre care și cea a cunoscutului – în epocă – Nicolae Cireș care îl acompania pe nu mai puțin celebrul, Jean Moscopol.


Legendarul Jean Moscopol (pe numele său real, Ioan Moscu) s-a născut la 26 februarie 1903, la Brăila, într-o familie de origine greacă, și s-a stins la New York, în anul 1980. A fost unul din cei mai iubiți interpreți ai perioadei interbelice, celebru pentru tangouri, romanțe și melodii de café-concert.
După instaurarea regimului comunist, Jean Moscopol a refuzat să susțină noua putere și a devenit indezirabil. În exil, prin cântecele sale cu versuri acide, a ironizat regimul comunist, ocupația sovietică și a devenit astfel, “dușmanul poporului”.
Ce frumos e când vin rușii/ Și îți spun din dosul ușii,/ Cum să vorbești, cum să taci,/ Pe Apostolu’ să faci./ Ce frumoasă este viața,/ Când nu te apucă greața,/ Să-i tot perii pe intruși/ Și să-i tămâiezi pe ruși, ne spune, peste timp, Jean Moscopol.

Cristian Bulfon: După naționalizare, restaurantul “Vișoiu-Șosea” a devenit magazin alimentar cu circuit închis pentru sovietici și pentru diplomații din lagărul socialist, statut care avea să fie păstrat până la sfârșitul anilor ’60, când ”magazinul diplomatic” a fost desființat iar în locul lui avea să funcționeze ”Alimentara Triumf”, cu circuit deschis populației.
Aici se vindeau, de multe ori, produse care nu se găseau în alte magazine de profil (băuturi ”capitaliste”, conserve – printre care celebrele sardele portugheze ”Robert”, mezeluri autohtone și străine etc).


Cristian Bulfon: Din hol se intra într-o sală mare unde erau așezate rafturile-gondolă cu tot felul de produse alimentare și băuturi și tot aici era și raionul de carne-mezeluri-brânzeturi.
În perioada cenușie a anilor ’80 și aici au apărut lipsurile și cozile la produsele alimentare care se găseau cu greutate, din care unele erau deja pe cartelă, iar magazinul devenise, la fel ca toate celelalte, doar ”depozit” de conserve la borcan, biscuiți, tacâmuri de pui, creveți vietnamezi și ”xilofoane” de porc (la acestea era coadă).


Cristian Bulfon: Clădirea alimentarei avea și un corp-anexă în dreapta ei dar care nu știu în ce perioadă a fost construit. Acolo a fost amenajată o braserie (denumită tot ”Triumf”) cu o terasă în fața ei, căutată și apreciată de locuitorii din proximitate și nu numai.
Alimentara și Braseria ”Triumf” aparțineau de rețeaua ”Comaliment” și au intrat, după 1989, în proprietate privată, dar nu cunosc detalii. Nu am aflat informații certe despre proprietari / deținători și, în prezent, se pare că imobilul este obiectul unui proces de partaj/revendicare între mai mulți moștenitori – vreo 8 la număr, conform spuselor unor vecini.


Cristian Bulfon: În prezent, ansamblul de clădiri de pe bd. Mareșal Alexandru Averescu 52 se află într-o avansată stare de degradare, favorizată și de situația juridică complicată, care blochează posibilitatea de a se efectua lucrări de reparații sau renovări. Însă imobilul este păzit și are sistem de supraveghere video, semn că nu este total abandonat.
Poate vremurile viitoare vor fi sub auspicii favorabile pentru acest loc din vechiul oraș iar clădirea va avea un viitor.
