Scurtă povestioară cu un bătrânel adorabil, la costum, ușor derutat într-o stație STB. „Domnișoară, câți ani îmi dați?” Și domnișoara n-ar fi ghicit nici într-o sută de ani!

Stațiile de autobuz ale Societății de Transport București sunt cele care nasc povești demne de dezbătut la o cafea cu persoanele apropiate sau seara la cină cu familia. Aceste povești se încadrează perfect la categoria „Să vedeți ce mi s-a întâmplat azi!” și stârnesc reacții fel și fel. În această categorie voi adăuga și eu o întâmplare la care am luat parte de dimineață, schimbându-mi ziua semnificativ.

Bătrânul din stația STB. Mi-a pus o întrebare și răspunsul m-a uimit

Astăzi de dimineață, mergând grăbită către o stație STB, în timp ce vântul bătea din toate părțile și-mi ciufulea părul, am încercat să mi-l aranjez astfel încât să-mi recapăt văzul. Din spatele meu s-a auzit o voce a unui domn și, speriată, m-am întors să văd cine este, rugându-l să-mi repete întrebarea.

Întorcându-mă timid spre acea voce, în fața mea a apărut un domn în vârstă, îmbrăcat foarte elegant, purtând o cămașă albă impecabil călcată, cu pantaloni maro la dungă, pantofi de o culoare apropiată și cu o pălărie pe cap care să-l apere de soarele puternic. După acesta avea și un cărucior pentru cumpărături albastru, semn că se îndrepta către piață sau magazin.

Domnul m-a întrebat dacă se apropie vreun autobuz și i-am răspuns că va mai dura câteva minute. Acesta îmi mărturisește că noi, cei mai tineri, avem vederea mai bună. Continuă conversația remarcând faptul că vântul bate foarte tare și i-am dat dreptate, ba chiar era și rece.

Până când a venit autobuzul, mi-a mai pus câteva întrebări, dar una m-a pus în dificultate. Aceasta este o reproducere aproximativă: „Domnișoară, câți ani credeți că am?” Neavând cea mai vagă idee, i-am răspuns că nu știu, bănuind doar o vârstă aproximativă în minte, dar care era departe de realitate.

Bătrânelul mi-a răspuns simplu: „99.” În momentul acela m-am trezit parcă dintr-un vis și nici nu am știut ce să-i răspund, iar autobuzul se apropia de stație. L-am întrebat dacă are nevoie de ajutor pentru a urca căruciorul. Acesta a rămas în urmă și a așteptat ca ceilalți călători să urce. L-am urmărit cu coada ochiului pentru a-l ajuta în cazul în care are nevoie de ceva. Domnul a spus că o să coboare la prima stație, acolo unde se află mai multe magazine.

Bătrânelul a coborât îndreptându-se către magazinele alimentare, cu pași mici, cărându-și căruciorul după el.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | O bucureșteancă a găsit o pereche de lenjerie intimă într-un autobuz STB. Chiloții erau abandonați pe podea: „Cine i-a pierdut?”