Scurt ghid de Paște al unei blonde stabilite în București, de fel din provincie

Weekendul acesta se întâmplă un eveniment minunat. Pentru unii dintre noi, el reprezintă Sfânta Înviere a Domnului Iisus Hristos, un prilej de a fi alături de cei dragi, în tihnă, lumină, recunoștință și alte astfel de cuvinte pe care le-am văzut pe Instagram, iar pentru alții, este un weekend în care în sfârșit dormim, bem, mâncăm echivalentul masei corpului propriu în drob și nu mai muncim.

Deși în fiecare an ne promitem că – gata! anul ăsta stau degeaba trei zile și doar mă întorc de pe o parte pe alta a canapelei și nu mă mai înghesui pe autostrăzi cu CELELALTE OI, prima sau a doua zi de Paște ne vor găsi pe drumurile patriei, către diverse rude care ne-au sunat în prealabil urlând EU PENTRU CINE AM FĂCUT ATÂTA MÂNCARE??!?!

Pentru aceștia dintre noi care nu suntem, de fapt, din București, și ne petrecem 1-2 zile la locurile de baștină din țară, iată câteva elemente comune în care ne putem regăsi.

Lupte între clanuri

La mine, rudele dintr-o ramură a familiei (ardeleni) se urăsc de moarte cu cealaltă (aș zice munteni, dar mi-e că nu știţi ce înseamnă, așa că îi voi numi, generic, SemiOlteni). După 30 de ani de convieţuire și ocazii festive, au reușit totuși să se prefacă atât de bine că se tolerează încât singurele remarce din care poţi sesiza ce părere bună au unii despre ceilalţi sunt „Șiiiii, ce-ţi mai place vișinata, cuscră!” și replica:
„- Dă-mi și mie sticla aia de suc, te rog! ”
care duce la:
„- EU ÎNTOTDEAUNA AM FĂCUT LUCRURI NUMAI PENTRU TINE, TOTUL PENTRU TINE, CUM POŢI SĂ TE PORŢI AŞA, TU ÎNTOTDEAUNA CREZI CĂ AI DREPTATE, AŞA TE-AM CRESCUT EU?!?!”

Rudele în vârstă

În ultimii ani, am dezvoltat această teorie că, la mine în familie, efectiv nu se moare. Am foarte multe rude de vârste înaintate, întinse pe toate ramurile genealogice, motiv pentru care devin din ce în ce mai convinsă că și eu o să trăiesc veșnic (și că nu voi moșteni vreodată hainele de blană pe care le aștept de 20 de ani.)

Tataie („bunicul”, pentru cine nu are rude din SemiOltenia) are diabet și n-are voie să bea. Desigur, cu toate astea, bea, iar după două pahare de vișinată enumeră femeile cu care a făcut sex în afară de mamaie atunci când era tânăr. Este, printre altele, convins că toate prezentatoarele TV se uită la el în timp ce prezintă emisiunile și că, dacă Anca Ţurcașiu l-ar cunoaște, sigur ar vrea și ea să facă sex cu el. În acest timp, la masă, mamaie se amuză îmbujorată, însă întotdeauna am fost sigură că îl bate măr cu un scaun după ce pleacă acasă.

Alcoolul

Justificate ca un instrument care facilitează pofta de mâncare, păhărelele de la începutul mesei sunt, în realitate, o chestie de care rudele au nevoie ca să se suporte mai ușor.  Fiindcă familia Titică este o mare producătoare de ţuică și vișinată ambalate în PET-uri de bere vechi de când a ieșit Emil Constantinescu la alegeri, eu îmi petrec mesele festive fentând băutură. De asemenea, fiindcă am crescut în anii 90, când puericultura se făcea altfel, mi s-a dat să beau de la vreo 3 ani.

Mâncarea

De-a lungul timpului, m-am resemnat cu ideea că șansele ca eu să gătesc personal drob sau salată boeuf sunt mai mici decât șansele să înțeleg singularitatea gravitațională. Așa că încerc să consum cât mai mult din ele în timpul Paștelui, de la rude.

Salata boeuf – este staple dish-ul familiei, bijuteria coroanei de Paște, și singurul context în care îmi place maioneza. Dacă n-ar exista salată boeuf decorată cu fâșii de ou fiert pe masa de Paști, ar fi un semn că mama a luat-o pe arătură.

Drobul de pui – nu există ceva care spune PAȘTE mai tare decât drobul de pui cu mult mărar și pătrunjel, urmat de Dicarbocalm.

Ouăle vopsite în dresuri – se iau niște ciorapi de culoarea piciorului – pe cât posibil, să fie curaţi. Se presează o frunză de coaja oului, apoi acest ansamblu se leagă strâns în ciorap și se pune la fiert cu vopseaua. Un vis.

(Ulterior, aceleași dresuri se folosesc la legat roșiile și vița de vie. Sustenabilitatea s-a născut în Argeș.)

Vă pup și vă urez Paște fericit și ne vedem duminică pe A1, în sensul de mers București-Pitești.

Nota B365.ro: Oana

• Planul superb de weekend de Florii în București
• De mâncat în București în primăvara asta – de la conopidă pane la tort de biscuiți ca în copilărie
• O dimineață din viața unei persoane fără căldură în București