
Salutare de la Sardin și bun venit la „Mănânc pentru tine”, rubrica pentru care eu mănânc peste te miri unde prin București, marc bănuțul și apoi scriu cum îmi vine mie la gură, uneori verzi, alteori uscate și de fiecare dată pe bune. Nu iau bani de la restaurante, iar scopul meu e să aflăm împreună experiența reală a bodegilor bucureștene.
Astăzi, m-am gândit să încep articolul de astăzi cu un îndemn pentru toți cei care așteptau un semn pentru a-și scoate părinții la masă, fără vreun motiv anume. De ce? Pentru că am senzația – și e doar o senzație personală – că foarte mulți dintre noi uităm să aprecieze efortul și sacrificiile pe care ai noștri l-au făcut de-a lungul timpului ca să ne fie tot nouă bine. Să o scoți pe maică-ta în oraș, la Sardin, sau oriunde altundeva, ar trebui să fie un obicei, un reflex, un ritual dacă vrei, sănătos, pe care să îl practicăm regulat sau de fiecare dată când ne spune inima să facem asta. De ce? Pentru că merită.

Și deși maică-mea nu este momentan pe plaiurile mioritice, cu prima ocazie o voi duce aici, la Sardin, locul unde am mâncat pentru tine. În lipsa maică-mii, am scos-o la cină pe mama lu’ fiu-miu, că tot la capitolul mame se încadrează. Revenind la oile noastre, sunt sigur că pentru mulți Sardin este un loc cunoscut, și e firesc să fie așa. Face bine ce face de foarte mult timp. Pentru cei care aud prima dată de Sardin, aflați că îl voi include fără să clipesc într-un viitor top 10 al celor mai bune și accesibile restaurante din București. Nimănui nu-i place să-și lase salariul la o cină.






Cum spuneam, Sardin e prin zonă de demult și se ascunde pe lângă gura de metrou Timpuri Noi, pe Bulevardul Mircea Vodă 39H, la un parter de bloc. Amenajarea interioară e aceeași de la deschidere, cu lumini calde, mobilier majoritar din lemn, mese lungi, de praznic cum le zicem noi, fel și fel de accesorii și comori scotocite de prin târgurile de antichități din zona Adriaticii și a Mediteranei. Piesa de rezistență este o vâslă adevărată de gondolă venețiană, “ascunsă” la vedere printre alte vâsle și pagăi.
Sardin promite sezonalitate și prospețime în preparate cu gust autentic italian, din ingrediente atent selecționate, provenite din surse controlate, paste făcute în casă ‘trafilate al bronzo’ (adică, paste cu textură poroasă. Pont: dacă ți-e lene să faci paste în casă, caută la orice Mega pastele Cinquepalmi. Sunt excelente), și pește de captură. Un tablou frumos pictat, cel puțin la nivel declarativ, dar care nu se pupă cuvânt cu cuvânt în realitate. Pe de altă parte, eu nu cred în locuri perfecte, și acolo unde e perfect înseamnă că ceva e în neregulă. Vorba lungă, sărăcia omului. Hai să mâncăm.

La care am adăugat o focaccia, la 12 lei, ca să avem cu ce-ntinge blid. Cu ocazia acestui antreu am aflat și eu cum se zice fabulos în italiană: favolosa. Aici, cu referire la mortadella, care se numește Favolosa (e un brand în sine) pentru că italienii pun mult efort și porc crescut 100% în Italia în crearea acestui sortiment. Și mai pun italieni în Favoloso un ingredient secret (not so secret anymore) numit miere de salcâm, care îi dă un parfum aparte. Un mizilic fin care completează o burattina la fel de delicată însoțită de puțin oțet balsamic, frunzăriș și nelipsitele roșii uscate. M-am luptat cu doamna pe ultimul dumicat de burratina? Da.



Un platouaș cu carne de vită tăiată subțire, subțire, sos de ton, pătrunjel și capere, care, dimpreună cu burattina, constituie o masă completă, așa cum aveam să aflu pe propria piele puțin mai târziu. Vitello tonnato sau cum să-ți fie milă de vegetarienii familiei că nu pot gusta minunăție de antreu, o carne deosebit de aromată, fină, într-un balans armonios de arome și gusturi, întregite de sosul sosul de ton și aciditatea caperelor. Merge de minune cu focaccia, așa că pregătește 12 lei în plus. Să fie. Trei de DA pentru vitello tonnato. Aș întoarce scaunul de jurat la emisiunea Gura României.


Ah, șofranul! Culoare, aromă și subiect de discuții aprige. Unii spun că dă spre turmeric, alții că-i amar, iar alții pur și simplu nu pot pune degetul pe aroma de șofran. Șofranul e șofran, e câte un pic din toate și da, în cantități mari poate răsturna un preparat cu gustul său amar. La acest preparat am apreciat, în primul rând, că mi-a venit un risotto în adevăratul sens al cuvântului, nu pilaf, nu pilaf moale sau vreo ciorbă. Consistența perfectă însoțită de un crevete mare deasupra și frații lui mai mici undeva pe dedesubt. Un risotto corect, puțin untos, făcut ca la cartea aia bună de bucate. Pentru că vitello tonnato și burratina au fost extrem de sățioase, m-am simțit nevoit să iau la pachet jumătate de porție de risotto. Și acum, Măria Sa, Desertul.


Sau cum să dai cu bâta-n baltă când îți e lumea mai dragă. Când merg la restaurantele italienești (cititorii vechi știu asta) am 2 probe de foc pe care le alternez: fie comand carbonara, fie tiramisu, Sfânta Doime din Cizmă. La Sardin am ales Tiramisu, care, conform meniului, este făcut cu pișcoturi Savoiardi, mascarpone, gălbenuș de ou și disaronno. Din păcate, tiramisu clasic de la Sardin, ei bine, nu e clasic. Pișcoturi înnecate în dissarono peste care s-a turnat niște cremă de ou, care se prelinge peste tot. Pare un desert făcut pe loc, grăbit, să fie ceva dulce. Mi-a adus aminte de tiramisul celor de la Ave Forchetta, la fel de repezit. În concluzie: N-are nici în clin, nici în mânecă cu un tiramisu clasic, demn de Italia. În plus, tiramisu clasic nu are alcool. Se răsucește nonna în mormânt, Eeeeeeeeeee


Total Sardin: 228 de lei, cu tot cu Coca-Cola și focaccia.
O să mai mănânc pentru tine de la Sardin? Da. Și abia aștept s-o aduc pe maică-mea, care e super exigentă când vine vorba de mâncarea italienească. Imediat cum se dă jos din cursa Roma – București, pac, la Sardin.
Deci, scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită!
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.
Și, ca să nu uit, iată o poză cu toaleta de la Sardin, pentru că, așa cum spuneam la început de an, și ele, toaletele, fac parte din experiență.

Poftim și alte locuri pe care le-am colindat:
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției