Scandalos! Oana Pellea, comportament inadecvat în timpul unui interviu

28 ian. 2022
67403 Afișari
Scandalos! Oana Pellea, comportament inadecvat în timpul unui interviu
Scandalos! Oana Pellea, comportament inadecvat în timpul unui interviu

Printr-o succesiune de evenimente care a avut loc în ultimele 14,5 miliarde de ani, eu am băut aseară, câinele meu linge canapeaua de douăzeci de minute deja fleașcă de bale, lalelele pe care le-am cumpărat din Piața Gemeni s-au ofilit de tot, dar nu par moarte, ci doar înghețate, Soarele a răsărit de o manieră spectaculos de confuză datorită unei pături de nori care a rupt partea de Cer pe care eu o puteam vedea de la fereastră în două, doamna Pellea, care în seara aceasta are premieră la Metropolis cu “Casa de păpuși II”, împlinește mâine 60 de ani, dacă nu pățește ceva, că din discuțiile din ultima vreme pare foarte pasibilă să i se întâmple lucruri, La mulți ani, Doamnă!, vă mulțumesc pentru o prietenie care, în primul rând, a făcut un mare deserviciu lipsei de umor, iar prin filtrul galeș prin care ne forțează mahmureala să privim viața tocmai am realizat că noi doi nu ne-am îmbătat niciodată. Împreună.

Ieri m-am întâlnit cu Anamaria Lembrău, coordonatoarea mea și a altora de la B365, la restaurantul Vatra, recomand, care este foarte aproape de redacția B365 care se află în Palatul Universul, palat reabilitat foarte frumos de biroul de arhitectură Cumulus și unde zilele astea puteți vedea expoziția foarte sensibilă “Dialoves” a Irinei Marinescu și a lui Andrei Runcanu la Mezanin, și am comandat salată de vinete, fasole bătută, pui la ceaun Anamaria – pui pe care, în mare parte l-a luat la pachet – și aripioare cu piure eu, care le-am mâncat pe toate, deși, pentru că am stomacul obosit, tocmai venisem de la gastroenterolog, care mi-a recomandat o endoscopie despre care am aflat că se face cu anestezie generală pentru care nu am optat datorită faptului că de-a lungul timpului mi-au intrat pe gât lucruri mult mai groase decât firul acela de 9 milimetri de la endoscop și, prin urmare, prin aceeași succesiune de evenimente care a avut loc în ultimele 14,5 miliarde de ani, eu nu prea mai am gag reflex. 

Revin acum la o frazare normală într-un context în care, în 2022, normalul poate fi orice. În timpul prânzului pe care l-am luat cu Anamaria, am discutat despre subiectul articolului de astăzi, dar nu am ajuns la nicio concluzie. Nu am băut singur aseară. Am băut cu un prieten care s-a despărțit de curând, ceea ce eu susțin. Așa. În fine, a trebuit să mă îmbăt și să fiu acum foarte confuz, în sensul că ochii mi se agață disperați de colțurile opuse ale monitorului pe diagonală, ca să decid într-o manieră foarte coerentă că cel mai bun subiect este ziua Doamnei Pellea și prietenia mea cu dumneaei. Decizia vine pe fondul unei idei pe care eu o iubesc foarte mult și anume că fericirea are o cheie foarte simplă care se numește prietenie.

O să vă povestesc în continuare cum m-am împrietenit cu domnia sa. Prin 2010 lucram la site-ul revistei Tabu pentru care, printre altele, realizam interviuri cu personalități din România. Astfel am ajuns, de exemplu, să îl întreb pe domnul Cătălin Botezatu treaba asta: “Domnule Botezatu, există o întreagă cultură zvonistică legată de orientarea dumneavostră sexuală. De unde au apărut zvonurile acestea?”. “De la bărbații cărora le-am f***t nevestele!”, mi-a răspuns dumnealui.

Să revin la Oana Daiana Pellea. O forță necunoscută și foarte delicată ca prezență pe care mulți o numim destin m-a împins să îmi doresc să realizez un interviu cu dumneaei, mai ales că fusese invitată și la Eugenia Vodă, iar eu îmi doream să fiu Eugenia Vodă. Acum nu-mi mai doresc, dar asta nu înseamnă că nu o apreciez în continuare. Când eram mic, credeam că sunt Corina Chiriac. 

Era decembrie când am sunat-o prima dată pe Doamna Pellea, iar între noi a avut loc dialogul următor, more or less. Tonul Doamnei Pellea era lent, calm, ușor absent, iar cuvintele erau despărțite de niște pauze foarte generoase. 

  • Sărut mâna, mă numesc Adrian Teleșpan, de la revista Tabu, și mi-ar plăcea să îmi acordați un interviu.
  • Ascultă… (Doamna Pellea are acest tic verbal cu “Ascultă…”, spus fix așa cu trei puncte, fancy, aș zice.), eu acum repet pentru „Vocea Umană” și mă concentrez pe acest personaj…
  • Nicio problemă, spuneți-mi când să revin…
  • În ianuarie am niște filmări vreo trei săptămâni…
  • Nu ne grăbește nimeni, pot reveni oricând cu un telefon.
  • Apoi o să plec în America.
  • V-am zis, dumneavoastră spuneți-mi când să revin…
  • Apoi o să încep să repet pentru…
  • Chiar nu e nicio problemă, putem face interviul oricând… Doar să-mi spuneți când să revin cu un telefon.
  • Da… Februarie chiar e foarte aglomerat.
  • Putem face în martie, ziua femeii…
  • Nu am cum în prima parte a lui martie că… (Aoleu, mă gândeam eu, ce facem aici?)
  • Doar spuneți-mi când să revin…
  • Dup-aia plec iar vreo două săptămâni…
  • Eu înțeleg. Când să revin?
  • La începutul lui aprilie.
  • Perfect. Mulțumesc frumos. Sărut mâna.
  • La revedere!   

Am închis telefonul și mă gândeam: “Doamne, Maica Domnului, nu pare deloc vioaie!”.  S-a făcut aprilie și am sunat-o din nou. A răspuns cu un ton de parcă tocmai câștigase 7 medalii de aur la Olimpiadă.

  • Bună ziua, bună ziua! Spuneți, vă rog.
  • Sărut mâna de la Tabu, am vorbit în decembrie, mi-ați spus să revin în aprilie.
  • Da. Îmi amintesc. (Păi chiar a fost o conversație memorabilă, mă gândeam.) De ce vreți să faceți acest interviu cu mine?, m-a întrebat dumneaei.

Mie îmi place să speculez, iar tonul Doamnei din ziua respectivă mi-a determinat intuiția să considere că Oana Daiana are umor. Prin urmare m-am gândit s-o joc pe umor. Acum când un artist mare din orice domeniu te întreabă de ce vrei să faci interviu cu el, ce să zici? Că sunteți un mare artist?  

  • Păi, m-am gândit să readucem în lumina reflectoarelor o actriță mediocră și uitată!, am zis eu, iar pe dumneaei a bușit-o râsul.
  • Perfect.
  • Trebuie să îmi faceți și poze? Să știu dacă să mă machiez.
  • Nu, o să iau de pe net.
  • S-o luați pe cea mai urâtă.
  • Acuma sincer, nici n-am văzut vreo poză reușită cu dumneavoastră.
  • Excelent, mi-a răspuns, râzând din nou.

Ne-am văzut, am făcut interviul, foarte frumos și, după o oră și jumătate am închis reportofonul, iar eu i-am zis următoarele vorbe și cred că mi-au dat și câteva lacrimi:

  • Eu nu mai pot. Sunt foarte stresat, pentru că aș vrea să mă despart de prietenul meu, dar nu vreau să sufere. E groaznic.
  • Punem un whisky?, m-a întrebat dumneaei plină de înțelegere și îngăduință, deși programul încărcat ar fi justificat niște ochi dați peste cap. Poate i-a și dat în gând.

Unii ar putea numi oferta Doamnei ca fiind inadecvată. Dar nu eu. Oricum fraza asta e ca să mă leg cumva de titlu pe care l-am pus din motive evidente, că lumea crede că vrea scandal, când de fapt vrea pace. Oferta a venit din omenie, iar eu am băut juma de sticlă, dumneaei un pahar. Am apreciat de atunci eleganța deciziei comportamentale a unei doamne în prezența unui necunoscut. Mi-am pus sufletul pe tavă în fața dumneaei, mai ales că a adus whiskyul frumos, pe tavă de argint și cu pahare de cristal. Din tot sufletul meu cel mai mult a impresionat-o câinele care pe vreamea aia nu lingea atât de mult. La un moment dat, în timpul conversației, Oana Daiana mi-a spus următorul lucru:

– Dragule, una dintre cele mai mari dovezi de iubire e să lași pe cineva să plece atunci când ăsta e cel mai bun lucru pentru amândoi. Lasă-l să plece, chiar dacă pare că pleci tu. 

M-am despărțit după cinci zile. Ne-am înțeles atât de bine în timpul interviului acestuia, că nu ne-am mai văzut doi ani. Am vorbit destul de mult prin mesaje, însă. Următoarea dată ne-am văzut la Londra, unde mă mutasem între timp. Doamna Pellea a decis să viziteze Londra în cele opt zile cât a fost lapoviță și ninsoare, mai mare dragul să te plimbi.

De atunci ne-am tot văzut, am tot jucat remi, am mai băut câte un whisky și am râs mult. Cele mai bune glume sunt, oricum, fețele noastre când ne sunăm pe videocall. Noi, oamenii, de asta avem nevoie, să râdem unii cu alții, împreună. Să fim prieteni care râd. Prin urmare, Doamnă, vă doresc la mulți ani în care să ni se crape colțurile gurilor de la cât râdem, mai ales că ne-am dovedit de mai multe ori unul altuia că, atunci când Omul râde, Dumnezeu se bucură. 

Atât. Doamne ajută! Vă pup pe aniversare. Addy

Nota B365.ro Acesta nu este doar un articol despre cât de grozav e să fii prieten cu Oana Pellea, ci și unul despre ce mișto e să fii prieten cu Teleșpan. La mulți ani, doamna Pellea!

 

Cookies