SĂRBĂTOARE 14 OCTOMBRIE- SFÂNTA PARASCHEVA. Tradiţii şi obiceiuri de SFÂNTA PARASCHEVA:
De SFÂNTA PARASCHEVA nu se mănâncă de dulce, nu se lucrează şi se dă de pomană pentru sufletele celor adormiţi. La ţară, în această zi, bătrânii nu făceau nici focul în sobă, pentru a nu atrage asupra casei lor nenorociri.
Se spune totodată că, de SFÂNTA PARASCHEVA, fetele care cos şi care spală vor rămâne nemăritate, scrie libertatea.ro.
Cu toate că este o zi în care se ţine post, fructele închise la culoare şi pepenele roşu nu se consumă în această zi, pentru că amintesc de sacrificiul martiric. Tot în ziua de SFÂNTA PARASCHEVA, se prezice vremea. Se spune că dacă este o zi frumoasă sau mohorâtă, la fel vor fi şi celelalte sărbători de peste an. Şi ciobanii anticipează vremea în funcţie de mioarele lor, dacă acestea stau adunate una lângă cealaltă, este semn că va urma o iarnă grea.
SĂRBĂTOARE 14 OCTOMBRIE- SFÂNTA PARASCHEVA. Tradiţii şi obiceiuri de SFÂNTA PARASCHEVA:
Numită „luminătoarea casnică a Moldovei”, SFÂNTA PARASCHEVA este cea mai bătrână sfântă dintre surorile ei, care protejează femeile căsătorite şi pe care le ajută la naştere, care căsătoreşte fetele şi poartă de grijă animalelor sălbatice.
Ziua Sfintei Parascheva este şi zi de pomenire a celor trecuţi în „Lumea Neîntoarcerii”. Cu acest prilej, se dau de pomană pâine din grâul nou şi must.
SFÂNTA PARASCHEVA este ocrotitoare a apelor, chipul și apărea adesea lângă râuri sau fântâni, iar apă respectivă devenea tămăduitoare. Din acest motiv există obiceiul în unele locuri să se aşeze icoană SFINTEI PARASCHEVA lângă fântâni şi izvoare.
În popor, Sfânta Parascheva este percepută ca fiind „mare la trup şi urâtă la chip”, dar cu un suflet bun, pentru că-i fereşte pe oameni de boli, de grindină, trăsnet şi pe copii îi apără de deochi. De aici, de la această percepţie, i se mai spune şi Sfânta Vineri.
SĂRBĂTOARE 14 OCTOMBRIE- SFÂNTA PARASCHEVA. Tradiţii şi obiceiuri de SFÂNTA PARASCHEVA:
Poveştile despre minunele săvârşite de Sfântă sunt nenumărate. Se spune că faţa unui bărbat, acoperită de bube s-a vindecat ca prin minune în momentul în care şi-a apropiat de chip o batistă care atinsese moaştele Sfintei şi pe care i-a adus-o soţia de la Catedrala Mitropoliei din Iaşi.
Mulţi oameni care suferă de dureri crunte intră în biserică, se roagă la moaşte şi pleacă de acolo liniştiţi. Sfanta Parascheva vindecă atât durerile sufleteşti cât şi pe cele trupeşti. Acatistul ei face minuni atunci cand este citit cu credinta si evlavie.
SĂRBĂTOARE 14 OCTOMBRIE- SFÂNTA PARASCHEVA. Tradiţii şi obiceiuri de SFÂNTA PARASCHEVA:
Numele Cuvioasei înseamnă în limba greacă „Vineri”, iar unii cercetători consideră că „Sfânta Vineri” provine din cultul zeiţei romane Venus, care în mitologia romană era zeiţa justiţiară. Şi în mitologia românească, „Sfânta Vineri” este o divinitate intransigentă, justiţiară, fiind imaginată în chip de văduvă foarte bătrână şi aducătoare de năpastă, iar când devine ocrotitoare, poartă chipul unei bătrâne veghetoare la sănătatea oamenilor şi la fertilitate.
Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (Instanbul-ul de astăzi). Se spune că, pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Aceste cuvinte o fac să-şi dăruiască hainele sale săracilor.
SĂRBĂTOARE 14 OCTOMBRIE- SFÂNTA PARASCHEVA. Tradiţii şi obiceiuri de SFÂNTA PARASCHEVA:
După o vreme, se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor vieţuitori aleşi, se îndreaptă spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile sfinte. După ce a vazut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.
Din puţinele ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Sfântul Varlaam scrie în Cazania sa: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, ca acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.
Sfânta a fost îngropată ca o străină, iar moaştele i-au fost descoperite ulterior, când unor creştini li s-a arătat în vis sfânta care le-a zis să-i dezgroape osemintele pământeşti. De atunci, moaştele au fost puse la loc de cinste în diferite biserici şi catedrale, iar în prezent se află la Catedrala Ortodoxă din Iaşi.