Salata de boeuf de Paște – adică rețeta și secretul salvator de care n-am avut habar de Crăciun  

Pentru fanii religioși ai salatei de boeuf, s-ar putea ca descoperirea pe care eu am considerat-o salvatoare să pară blasfemie pură. Un fel de “Până Aici!”. Adică ar accepta orice, să pui pui, porc, parizer sau carne tocată în loc de “boeuf”, doar să nu atentezi “La Asta” - iar aici mă refer la legume.

Am făcut prima salată de boeuf cu, desigur, pui (cumpărat pe pile), pe vremea când eram puștoaică și mi-a dat mama drumul în bucătărie cu tot cu făcut maioneza. Pentru cine a uitat sau n-a știut niciodată, nu carnea din salata de boeuf era marea provocare, nu carnea era muntele Golgota al bucătăriei tradiționale de sărbători. La urma urmelor, așa s-a inventat salata de “boeuf” cu parizer. Pentru carne există oricând înlocuitor, dar maioneză fără ulei nu s-a inventat, practic.

Chinul și miza majoră se ascundeau, așadar, în maioneză. Mai exact, în uleiul pentru maioneză, știut fiind că maioneza e chestia aia tip emulsie care poate înghiți ulei cât două popote unde îndopi soldații doar cu cartofi prăjiți vreme de o săptămână.

Paranteză cu Regina Maioneză și Regele Ulei

Mamele noastre erau paralizate să nu li se taie maioneza nu din pricină de sentiment al eșecului devastator în ale bucătărelii. Mamele noastre erau îngrozite să nu li se taie maioneza fiindcă, atunci când se tăia, maioneza nesalvată nici măcar cu cartof fiert era bună de azvârlit cu tot cu uleiul din ea. Iar uleiul era raționalizat. 

La un moment dat, la mine în orașul natal rația era de juma de litru pe cap de membru de familie pe lună. Probabil de-aia, în copilărie, cartofii prăjiți în ulei erau atât de buni: uleiul era foarte, foarte prețios. Așadar, fiind puțin pe lună, uleiul era legumit. Înceapeau a fi puși deoparte untdelemnici mililitri încă de pe la Sfântă Mărie – pentru maioneze și cozonaci de Crăciun – și undeva imediat după Sfântul Vasile pentru de-ale gătitului de Paște.

Așadar, dacă se tăia maioneza, erai mâncat/ă nu fiindcă te făceai de ocară, ci fiindcă rămâneai cu un lighean de legume tăiate (plus castraveciori murați și gogonele mărunțite), dar fără niciun strop de ulei, în condițiile în care ai nevoie de Mult Ulei.

Acum, că am înțeles panica mamelor noastre (și a, probabil, bunicilor voastre) în legătură cu maioneza, revin puțin la prima salată de boeuf din viața mea. 

Salata de Boeuf. Presiunea maionezei

Dată fiind miza cooking-inaugurală, concentrarea mi-a fost supraomenească, așa că am fiert perfect cartofi, morcovi, păstârnac, țelină, albitură. Le-am tocat în cubulețe potrivite – nici puchinoase, nici ditamai, cum văzusem eu în neam că se face.

Apoi, cu inima cât cel mai mic purice (ăla care e atât de mic încât te îndoiești că există), am fiert un ou, am serparat un gălbenuș cu grijă de neurochirug care umblă pe creier de bebeluș, am zemuit o lămâie de zeama ei, aoleou, să nu uit de lingurița de muștar, de sare, de piper, apoi am respirat ritmat, am luat lingura de lemn și m-am pornit.

“Nu uita, într-un singur sens să freci maioneza, ai schimbat sensul, s-a tăiat!” Cu vocea mamei refren apocaliptic în minte, am purces.

O oră am picurat ulei și “am frecat maioneza” într-un singur sens cu atâta încordare că am făcut febră musculară cum nu făcusem în viața mea nici la probele de la sport, nici când ne jucam de-a Nadia la bara de bătut covoare. (nu, mama, mătușile, vecinele – nimeni din cunoscuți nu folosea mixerul. Cred că li se părea prea periculos)

O oră și-o tonă de stres mi târziu, prima maioneză pentru prima salată de boeuf de pui din viața mea stătea băț. Talent! Dar…

Maioneza ca maioneza, dar mai e chinul cu legume

Atât de fericită am fost că mi-a ieșit maioneza încât am uitat s-o pun în salată. Nu, n-am uitat s-o ornez, nici în ziua de azi nu îmi dau seama cum am făcut legumele și toate cele să stea laolaltă… Chit că erau într-un bol – adică în ceva gen nici platou, nici castron. Cred că “le legase” întrucâtva muștarul. În fine, am pus strat fin de maioneză peste toate cele, apoi am ornat-o.

Am făcut niște gândăcei negri tip carcalac din trei măsline puse deoparte pentru asta, am făcut și-un fluture din fâșii de albuș fiert, plus niște bălării gen iarbă verde din castraveciori murați și-un soare dubios-rozaliu din niște gogonea rozalie.

Ciudat e că, deși momentul traumatic în legătură cu prima mea salată de boeuf are legătură cu maioneza, ce m-a chinuit mai apoi toată viața de adult în bucătărie n-a fost ea, maioneză fac și-n somn, și după o sticlă de vin sau după un gin mai mult decât ar fi fost cazul.

Nu, la salata de boeuf m-au scos din minți legumele. Spală cartofii, fierbe-i frumos în coajă ca să nu se năclăiască pe cuțit la tăiat, fierbe separat rădăcinoasele alea care au alt timp d fierbere ca să ajungă la aceeași consistență – adică să simți naibilor subtil bucățici, nu un piure/terci de de toate. Nici fiertul vitei, când mă arunc la salată de boeuf cinstită, cu vită. Ca să nu mai spun că NICIODATĂ nu-ți ajung nici oalele, nici ochiurile aragazului. Plus spălatul de vase de după, desigur.

Secretul salvator al salatei de boeuf: legumele tăiate, prefierte și congelate

Ei, bine, rețeta și marele secret salvator e la pungă, Punga cu legume prefierte și congelate pentru salată de boeuf. Am aflat inadmisibil de târziu și asta doar fiindcă eram într-o carantină, moment în care omul pățește multe cumpărături alimentare online.

După ce se va termina pandemia, când cineva o să mă întrebe “totuși, ceva bun poți să-ți amintești din vremurile alea?”, o să am și eu, în sfârșit, un răspuns: “Păi, când a fost pandemie, singurul și cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat a fost că am descoperit legumele la pungă, tăiate și congelate pentru salata de boeuf”

Acum, că v-am zis secretul și rețeta, nu mai aveți decât de tăiat castraveciori și / sau murături și carne, de făcut maioneză și de pus totul laolaltă, poftă bună!