Sălăjan, vatra boierilor Dudescu acoperită de blocuri. Cum de a rămas singurul cartier din București care încă mai poartă numele unui stalinist sinistru

Imagini impresionante, realizate de studentul japonez Norihiro Haruta în anul 1990, ne arată viața cotidiană din cartierul Sălăjan, un tablou urban care amintește de Phenian, capitala Coreei de Nord. Sărăcie. Abrutizare. Resemnare.

Sălajan în 1990, un Phenian made în Romania unde se juca alba-neagra, iar ziarele, revistele, noutățile și alimentele, exotice până în 1989, erau devorate

Locuitorii Sălăjanului, unul din numeroasele cartiere muncitorești construite de regimul comunist, ieșeau din Epoca de Aur înfrigurați, înfometați, dar cu speranțe uriașe că viața lor se va schimba în bine.

În plin contrast, după 35 de ani, imaginile de azi ne arată un Sălăjan colorat, vibrant, viu, cu cafenele elegante, un loc de nerecunoscut.

Vezi și:

• FOTO | Bucureștiul din “Epoca de Aur”, în imagini incredibile: distrugeri ca-n război, autobuze „cu rachete” și milițieni cu câini prin parcuri | INTERVIU

Sălăjanul anilor 1990-2000, o junglă cu de toate. Imagini din istoria uitată a vieții de zi cu zi în cartier

Mai jos, despre evoluția cartierului Sălăjan, interviu cu fotograful Andrei Bîrsan, fondator al platformei vizuale “Bucureștiul meu drag” și locuitor al cartierului care poartă și azi numele unui mare general stalinist: Leontin Sălăjan.

Fotografiile lui Andrei Bîrsan surprind un cartier în continuă schimbare, un mozaic urban compus cadru cu cadru.

Pe tinerii (și mai puțin tinerii) care, în anul 2025, îl regretă pe Nicolae Ceaușescu și cred că dictatorul a fost “un lider bun”, poate că aceste imagini îi vor ajuta să înțeleagă mai bine de la ce am plecat cu toții în anul de cotitură 1989. De la foame, frig și frică.

“Sper ca aceste fotografii să fie văzute și înțelese de tinerii care au avut norocul să nu trăiască anii comunismului în România”

Andrei Bîrsan: Bucureștiul anilor 1990-2000 era groaznic, cu cozi la alimente, cu oameni îmbrăcați sărăcăcios și urât, înghesuială în autobuze, jucători de alba-neagra și vânzători ambulanți. Un București apocaliptic, degradat, fără speranță, acesta era Bucureștiul după un an de guvernare FSN.

Fotografiile lui Norihiro Haruta, chiar dacă ne plac sau nu, ne dăruiesc o parte din istoria uitată a orașului, foarte importantă pentru înțelegerea acelor vremuri. Ochiul lui Norihiro Haruta nu a iertat nimic, a surprins orașul așa cum era.

Sălăjan, cartierul proletariatului care muncea în fabrici și uzine, dar și al rapperului Puya, al furnalelor de la CET Sud, care râd în soare și emană gaze roșiatice

Teritoriul cartierului Sălăjan de astăzi a făcut parte din comuna suburbană Dudești-Cioplea și a fost integrat în municipiul București prin Legea administrativă din anul 1950.

Casele modeste au fost dărâmate ca să facă loc unei păduri de blocuri. Sălăjan se află în apropierea cartierelor Ozana și Trapezului (sau Macarale) și este străbătut de bulevardele Nicolae Grigorescu (fost Leontin Sălăjan) și Camil Ressu (fost Iosip Broz Tito).

Vatra boierilor Dudescu a fost parțial ocupată de blocuri construite în perioada comunistă în cartierul Sălăjan

Cartierul Sălăjan începe de la bd. Râmnicu Sărat, ocolește parcul I.O.R, coboară pe cheiul Dâmboviței și se termină pe strada Buhuși, aproape de Policolor, Liceul de Chimie ori “Rățărie”. Cele mai aglomerate și populare puncte din cartier sunt: la Statuie, la Piața Sălăjan, la Cetate, la Capuccini, la Migală, la MILF-ele.

În anul 2024, un zid al conacului Dudești, construcție care datează din 1759, s-a prăbușit peste mașini

În cartier se mai păstrează rămășițele reședinței boierilor Dudești, conacul din satul Dudești, azi integrat în țesutul Bucureștiului. Ruinele conacului Dudeștilor se află pe str. Ilioara, un ansamblu construit la sfârșitului secolului al XVIII-lea, singurul de acest tip din București, având anexele aproape întregi.

Construcția, azi ruinată, a avut o pivniță cu un tunel care lega conacul de Mănăstirea Văcărești, intrarea în tunel fiind zidită în 1965.

Curtea Dudeștilor se întindea de la Dâmbovița până spre Colentina și cuprindea și satul Dudești, parte a comunei suburbane Dudești-Cioplea, în perioada interbelică, apoi (din anii ’60) parte a cartierului muncitoresc Balta Alba, lângă Piața Sălăjan.

Din lăcătuș, general de armată. Leontin Sălăjan a pus umărul la sovietizarea Bucureștiului și a României și are și azi cartier cu numele său

Leontin Sălăjan (Leon Silaghy), general de armată de origine maghiară, a fost Șef de Stat Major în perioada 1950-1954 și ministru al forțelor armate (1955-1966).

Numele său a fost dat cartierului și al unuia din bulevardele nou construite în cartierele muncitorești (Sălăjan, azi bd. Nicolae Grigorescu), precum și cel al Pieței Sălăjan (azi piața Titan 1) și al stației de metrou Sălăjan (azi Nicolae Grigorescu).

Leontin Sălăjan a făcut parte, împreună cu Emil Bodnăraș, Alexandru Drăghici și Nicolae Ceaușescu, din Comandamentul Național al P.R.M, organizat pentru a împiedica orice revoltă internă posibilă în Republica Populară Română

B365: Andrei Bîrsan, cum de se mai numește azi cartierul tot “Sălăjan”? Este numele unui stalinist.

Andrei Bîrsan: Lumea s-a obișnuit cu “Sălăjan”, așa le este ușor oamenilor să spună. Erau denumiri impuse de comuniști, cum era și bd. Iosip Broz Tito, azi Camil Ressu. Denumirea asta de “Sălăjan” o să mai țină cât timp mai trăiesc cei care au prins acele timpuri, dar cred că o să dispară. Este normal și bine să dispară.

Pe de altă parte, noi nici pe vremea lui Ceaușescu nu ne-am gândit vreo clipă cine a fost Sălăjan, cine a fost Iosip Broz Tito sau Ho Și Min. Pur și simplu erau niște nume care nu te interesau.

Din perioada interbelică se mai păstrează Statuia ridicată în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial, emblemă a cartierului

Monumentul Eroilor din Sălăjan se află pe bd.Theodor Pallady, la intersecția cu Nicolae Grigorescu și reprezintă un soldat în poziție de atac.

Conform inscripției de pe soclul de bronz, “acest monument a fost ridicat prin stăruința primarului Constantin M. Brânzoi”, edil al comunei Dudești-Cioplea în perioada interbelică. Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice.

“Băieți de cartier”, Sălăjanul lui Puya și Sișu. Faima locului a fost sporită de hip-hop: “Sunt vulpu’ din Sălăjan”

Cartierul Sălăjan a fost cântat de rapperul Puya care, mai nou, s-a mutat de la bloc și și-a construit o casă în cartier.

Mulțumesc lui Dumnezeu și mulțumesc prietenilor care m-au ajutat, din toate părțile, de la avocați, notari, de la primărie, arhitecți și așa mai departe. Au pus umărul ca, în sfârșit, să am și eu o casă în cartier. Că până acuma, na, am stat la bloc, dar viața la bloc a devenit destul de frustrantă. Ce era ea înainte, dar acum a devenit chiar pușcărie. Nu mai ai voie nici să strănuți, spunea Puya într-un clip publicat pe YouTube.

Puya (Dragoş Gărdescu) a copilărit împreună cu cei trei fraţi ai săi în cartierul cartierul Balta Albă, s-a întâlnit cu Tudor Sișu în Sălăjan și au înființat o trupă de hip-hop.

Puya a lansat primul album alături de “La Familia” în 1997: ”Băieți de cartier”. Primul contract cu o casă de producție l-a avut la vârsta de 17 ani.

Sunt Puya, să fie clar, / Nu-s disperat după un ban / Nu-s lupu’ după Wall Street, sunt vulpu’ din Sălăjan/ Sălăjan, sunt vulpu’ din Sălăjan/ Tot ce știu am învățat pe străzile de-aici din Sălăjan/ N-ai cum să scoți din mine niciodată cartierul Sălăjan.

Salt în trecut și în viitor. Cartierul Sălăjan în anii 1990-2000 versus 2025. De la “Valea Mieilor” la “Valea Zmeilor”

Fotograful Andrei Bîrsan a surprins viața cotidiană din cartierul Sălăjan din anii ’80 și până în prezent, când ne oferă, pe Facebook și Instagram imagini minunate cu #salajanazi. Contrastrul este izbitor.

Mai jos, o imagine pe care o tot reface Andrei Bîrsan din același unghi, surprinsă pe maidanul bazei sportive Spartacus, dă dimensiunea dezvoltării orașului.

Andrei Bîrsan: Este o fotografie dragă mie, am refăcut-o de câteva ori. Îmi place contrastul dintre viața la „țară” din 1984, aparenta liniște și bucuria agitației actuale. 1984 versus 2025.

B365: Andrei Bîrsan, aveți imagini din iarna lui ’88 din piața Sălăjan, unde vânzătoarele de la Loto se încălzeau cu foc de lemne, se vede burlanul în fotografie.

Andrei Bîrsan: Fiecare se încălzea cum putea, mai era și restaurantul “Valea Mieilor” căruia consumatorii îi spuneau “Valea Zmeilor”.

Am trăit în Balta Albă de când m-am născut, cartier care conține cumva și Sălăjanul. M-am mutat în 1988 în cartier, dar fotografiile din piața Sălăjan (“La Rond” sau “la Statuie” cum i se spunea), le-am făcut după 2000, când s-au tot schimbat sute de magazine în care se vindeau fel de fel de lucruri. Acolo întorcea tramvaiul 18, la Statuie. Ce țin minte din copilărie este că exista o mică fabrică de pâine, la care mergeam noi când eram copii. De acolo luam niște gogoșele mici care se numeau “ineluș”.

“Norihiro Haruta e de invidiat. A făcut fotografii extraordinare în Sălăjan, în timp ce noi n-am făcut. Eram ocupați să construim “capitalismul”

B365: Sălăjanul a fost fotografiat și de Norihiro Haruta în anul 1990. Cum de-a ajuns în cartier?

Andrei Bîrsan: Norihiro Haruta a stat la cineva, undeva la Ilioara, când a vizitat Bucureștiul imediat după revoluție. Așa a ajuns în Sălăjan și este de invidiat ce fotografii a făcut el și ce fotografii n-am făcut noi, că este și asta o chestie. El a ajuns să surprindă imagini extraordinare, noi n-am surprins atâtea că eram ocupați, noi construiam capitalismul.

“În piața Sălăjan se vindea pepsi făcut probabil în cadă, acasă”

B365: Sunt fotografii cu oameni care joacă alba-neagra.

Andrei Bîrsan: Era plin de alba-neagra, anii ’90 au fost o junglă. Și acum îmi pare rău că n-am fotografiat mai mult. De la stația de metrou Sălăjan, actuala Nicolae Grigorescu, și până la piața Sălăjan era plin de dughene, de indivizi care vindeau fel de fel de chestii și toată lumea juca alba-neagra.

Tot acolo, la trecerea de pietoni de la Sălăjan, unde acum este o cafenea foarte bună, erau fel de fel de cârciumi mici. Eu mă duceam la serviciu dimineața la 7 și vedeam o junglă de care efectiv te speriai. Se vindeau lucruri ieftine și de proastă calitate. Toți vindeau pepsi, pe care cred că-l făceau undeva acasă, în cadă. Aveau niște lighene mari de tablă pline cu gheață, în care puneau sticlele astea de pepsi.

“În piața Sălăjan era plin de grătare și răsuna “Lambada”. Au venit moldovenii să vândă păpuși rusești, apoi chinezii. Orice produs costa “ținți” lei

Andrei Bîrsan: Tot în piața Sălăjan era plin de indivizi care făceau grătare, de pui, de porc, de orice. Era moda cu “Lambada”, răsuna tot timpul “Lambada”. A fost o perioadă în care au venit cei din Republica Moldova, vindeau păpuși rusești, baterii, spray-uri, orice se putea vinde. Apoi au venit chinezii și totul la ei era “ținți” lei.

Mai era și nebunia cu ziare și reviste, vedeai chioșcuri încărcate de maldăre. Am și imagini din anul 2000, când a fost o zăpadă mare, și oamenii aia care vindeau ziare erau înghețați.

Anii ’90-2000, inflație galopantă. ”Am cumpărat un boiler pentru apă caldă, oamenii nu mai aveau bani și au renunțat la calorifere”

B365: Am văzut și imagini dintr-o iarnă, de sărbători. Pâinea și cârnații se vindeau direct din camion.

Andrei Bîrsan: Asta se întâmpla în iarna lui 1991, aveam un an de la Revoluție și erau cozi imense la pâine și cârnați. Se vede în fotografie o coadă imensă, ăsta era Bucureștiul lui Iliescu. Nu reușiseră să facă nimic după un an, absolut nimic, aprovizionarea era groaznică.

B365: Cât a mai durat atmosfera comunistă în cartierele muncitorești?

Andrei Bîrsan: Abia după 1995 am început să mai intrăm în normalitate. După aceea, au fost anii 2000 în care oamenii nu mai aveau bani să-și plătească întreținerea. Nu aveai apă caldă, eu am cumpărat un boiler ca să am apă caldă. Nu erau bani, era o inflație absolut galopantă pe vremea lui Iliescu, erau situații de te speriai. Foarte mulți au renunțat atunci la căldură, la calorifere, neavând bani. Ani de zile am avut un boiler electric în apartament.

Piața Sălăjan, azi Titan 1, a fost modernizată și redeschisă în 2015. “Înainte de acolo luam ulei pe cartelă. Aveau niște bidoane mari, murdare, cu ulei împuțit, închis la culoare”

În 2015, administratorul pieței Sălăjan a demolat o parte din spațiile comerciale și a reconstruit acea porțiune fără a schimba destinația imobilului. O declarație triumfală spune:

Așteptarea a meritat. Piața Titan 1 (fosta Piață Sălăjan) se va deschide pentru cetățenii sectorului 3 și nu numai. Acum, în aceste clipe se fac ultimele pregătiri, se împodobesc brazii, se șterg vitrine, se așează marfa pe rafturi și chiar unele vânzătoare mai cochete își pregătesc ținuta nouă pentru deschidere. Forfotă, mule emoții și pregătiri pentru ziua de mâine când sectorul 3 va avea una din cele mai moderne și mai frumoase piețe din țară, declara Cristian Croitoru, consilier civic voluntar al Primăriei Sectorului 3.

B365: Cum vedeți piața Sălăjan astăzi? A fost modernizată.

Andrei Bîrsan: Este o clădire cu un etaj, care nu a fost folosit niciodată, acum piața e că un fel de alimentara mai mare. Lângă piață era o sală de forță, în care de multe ori dormeau țăranii care vindeau în piața Sălăjan. Locul nu avut niciodată un aer pitoresc de piață tradițională, era mizeră, ordinară, ca orice piață rămasă din anii ’80. Erau magazine de pe vremea comuniștilor de unde luai ulei pe cartelă. Aveau niște bidoane mari de tablă cu un ulei împuțit, închis la culoare.

“Este un cartier normal în care, din păcate, spațiile verzi au dispărut și dispar în continuare”

B365: Cum se trăiește azi în fostul cartier muncitoresc Sălăjan?

Andrei Bîrsan: Este un cartier normal, prețurile apartamentelor sunt însă mai mari în blocurile de lângă metrou. Este foarte important să locuiești lângă metrou. De exemplu, eu ca să ajung la serviciu fac jumătate de oră pe jos până la metrou. Îmi face bine, fac mii de pași, dar în același timp nu ai întotdeauna chef să mergi atât de mult.

“Numeroasele garduri ridicate de PS3 în cartier mă duc cu gândul la “Zbor deasupra unui cuib de cuci”

Andrei Bîrsan: Este un cartier normal în care, din păcate, spațiile verzi au dispărut și dispar în continuare. Nu-mi dau seama de ce primarii Bucureștiului au atâta ură pentru spațiile verzi. În schimb însă, au pus garduri în cartier ca la nebuni. Ele mă duc cu gândul la “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, sunt garduri peste garduri, peste garduri. Am fost de curând în Pantelimon și cartierul nu mai are niciun gard, toate au fost date jos. Altă viață, te simți normal, pe când aici, în Sălăjan, zici că ești în pușcărie.

Primăria sectorului 3 a făcut tot posibilul să distrugă spațiile verzi, acesta este un minus imens al cartierului. Au fost distruse cu ură, în prostie. După ce că trăim într-o pădure de blocuri și aveam spații verzi atât de puține, au reușit să le împuțineze și mai mult.

“Mi-a rămas frigul în oase. Cei care spun azi că era bine pe vremea lui Ceaușescu ori nu știu cum a fost, ori au degenerat total”

B365: Cum s-a schimbat lumea din Sălăjan? Sunt diferențe enorme între chipurile pe care le vedem în imaginile alb negru și cele de azi.

Andrei Bîrsan: În mod normal, eu nu sunt chiar corect când arăt imagini alb-negru lângă fotografii color în proiectul “Trecut-au anii”. Ar trebui să colorizez imaginile alb-negru pentru comparație. Colorizarea îți dă alte informații, imaginea color este mai optimistă, pe când alb- negrul are doar cenușiul anilor ’80.

B365: Nu-i adevărat, oamenii au chipuri triste, poartă niște căciuli mari, haine prăpădite, atmosfera aceasta reală nu vine doar de la alb-negru.

Andrei Bîrsan: Pentru că așa a fost. Era frig, era frigul acela era groaznic care nu-ți mai ieșea din oase. Te duceai la școală, era frig. Te urcai în tramvai, era frig. Te duceai la serviciu, era frig. Veneai acasă, era frig. Ce te șochează și îți rămâne în minte și în oase este frigul de pe vremea lui Ceaușescu. Cei care spun azi că era bine pe vremea lui Ceaușescu nu știu ce vorbesc. Ori nu știu cum a fost, ori au degenerat total.

Sălăjan a fost un cartier muncitoresc, “23 august “s-a închis, “Republica” s-a închis. Mă uit la oamenii din blocul meu, multe apartamente au fost ale celor care munceau în fabrici, dar generația s-a schimbat. Cei bătrâni au plecat la țară, apartamentele le-au rămas copiilor. Se vede peste tot schimbarea aceasta de generație și este normal să fie așa.

“Orice produs refuzat la export era idealul nostru de a cumpăra ceva în România. Îți dai seama cam ce fel industrie aveam”

Andrei Bîrsan: Nu existau cămine culturale sau cantine muncitorești, Sălăjan era un cartier ca oricare altul, ca Militari, Drumul Taberei, etc. Din industrie n-a mai rămas nimic, nu mai sunt miile de oameni care munceau la “Faur” înainte. Acolo lucrau 20.000 de oameni, era un oraș întreg. Republica, Fabrica de șuruburi cu bile, Mașini unelte, Faur, Mașini Grele (unde se făceau taburi), Fabrica de sticlă tehnică (unde se făceau termometre și alte chestii), nu mai sunt.

Industria lui Ceaușescu era însă pe butuci înainte de 1989, tot ce cumpărăm era de cea mai proastă calitate. Gândește-te că pe vremea aceea noi căutam orice produs care era refuzat la export.

“Au dispărut fabricile, dar și grădinile de zarzavat ale bulgarilor și înmormântările țiganilor din cartier, care erau fantastice”

Andrei Bîrsan: Case vechi mai sunt foarte puține în cartier, au apărut vile. Pe vremuri erau bulgarii, era o zonă locuită de bulgari înspre Dâmbovița, erau renumiți pentru grădinile lor de zarzavat. Aveau o teleguță cu două roți, trasă de vacă, plină bidoane cu lapte. Au mai dispărut din cartier, dar nu numai la noi, și înmormântările țiganilor. Erau procesiuni cu fanfară, cu tromboane, și aruncau bani. Eram copil de 8-10 ani și erau fantastice înmormântările. Noi, copiii, fugeam după carul mortuar să luăm banii aruncați.

Cei care regretă acea viață, de dinainte de 1989, cred că s-au sclerozat. Cât despre cei tineri, cred că asta spune totul și așa arată România educată. Asta au vrut: un popor de proști, ușor de manipulat de oricine.

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene 

• Aviatorilor, cartier de protocol amețitor de scump, unde proprietarii își vând rar casele. Cum a devenit Bulevard un “drum de țară, mizerabil de primitiv”
• Băneasa, cartier și străveche zonă de loisir de care toți vor să profite. Pe vremuri avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară, acum are uriașă miză imobiliară
• FOTO I Trecut-au anii și în Grozăvești. Cartierul muncitoresc-studențesc de prin ‘’80 e azi complet diferit, cu blocuri și mall-uri unde erau fabrici și uzine
• O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea
• Cum se trăiește în cartierul Gara de Nord – Matache Măcelaru, după măcelul demolărilor. Mașini și claxoane pe ruinele unui loc pe vremuri fermecător
• EXCLUSIV | Demolări și praf apocaliptic. Cum a fost construit Bd. Victoria Socialismului, azi al Unirii. Neștiuta istorie a arterei faraonice a lui Ceaușescu și a faimoaselor fântâni
• “Orașul neterminat” – Micul Paris era planificat să devină Mica Moscovă. Cum a fost construit Bucureștiul socialist și istoria cartierului-dormitor Dristor I INTERVIU
• Renașterea Blocului Liric, minunea care schimbă viața bucureștenilor din cartierul Cișmigiu. Aici, de pildă, oamenii își fac singuri compost pentru grădini
• EXCLUSIV | Bucureștenii care redau gloria unui loc rămas fără glorie: Piața Palatului Regal, acum a Revoluției. Cum poate fi transformată parcarea MAI într-o oază de verde
• EXCLUSIV I O singură clădire redă viața unui întreg cartier. Bursa Mărfurilor București, monument industrial de rară frumusețe, e acum The Ark – arca lui Noe din Rahova-Uranus
• EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București
• EXCLUSIV I Parcul Circului, o groapă de gunoi transformată în Paradis. Cum se alege praful de opera unui mare arhitect peisagist din București
• Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
• Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
• VIDEO | Bucureștiul dispărut. „Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei”, cum arăta cartierul Ștefan cel Mare înainte să apară blocurile
• Invitație la îndrăgostire. Flămânda și Sfânta Ecaterina – cartiere unice, care-și păstrează numele de mahalale și tot farmecul din vechiul București | INTERVIU
• De ce e Floreasca un cartier atât de atractiv (și scump), deși e plin de blocuri tip cazarmă, cu apartamente minuscule. Microuniversul ridicat în locul hipodromului lui Negropontes
• Într-o mare de blocuri comuniste, două oaze de case vechi din cartierul Tineretului au scăpat de demolare. Parcelarea Lânăriei, concepută de arhitectul palatelor din Micul Paris
• Cartierul Tineretului, construit în ritm infernal, a înlăturat brutal casele și rostul a mii de bucureșteni. Călătorie în lumea dispărută a florarilor de la care Regina Maria lua bujori
• Cartierul evreiesc din vechiul București, azi umbra unui spațiu cândva vibrant, cu prăvălii și case interbelice valoroase. Unde azi e magazinul Unirea era inima comunității
• Dorobanți, azi cartierul cu cele mai râvnite vile din București, a plecat de la case-vagon cu grădini mari. Cine au fost dezvoltatorii care au transformat spectaculos zona | Interviu
• Pipera, exodul bucureștenilor în câmp. Cartier de business cu zgârie-nori lângă urbanism de tarla, aplicat după coduri de pe vremea lui Cuza I INTERVIU
• Ferentari, cartierul promisiunilor neonorate de mai bine de 100 de ani. Cum a ajuns “Câmpul Veseliei” să fie considerat ghetoul Bucureștiului | INTERVIU
• Colentina, pe vremuri colea-n tină, cartierul căruia natura i-a dăruit și lac, și râu. Unde acum e Parcul Plumbuita, cândva era o mare mlaștină din București | INTERVIU
• Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București
• Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani
• Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta
• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat