Să vezi (la) Comedie: am venit la Geaninuța și-am găsit-o pe Ancuța!

Un text profund, o introspecție exhaustivă a condiției umane și un studiu fenomenologic al liniei de demarcație dintre artă și impostură, dintre creație și manipulare, dintre formă și fond. Poate asta și-o fi dorit Neil LaBute, autorul piesei „Forma Lucrurilor” (pe care de altfel a și ecranizat-o prin 2003), să scrie criticii după premieră. Dacă e așa, îmi pare rău să-l dezamăgesc, din colțul meu de gradenă nu s-a văzut ata, chiar dacă am fost foarte atent la replici. 

Și oricum, eu nu sunt critic, ci doar cronicar „după ureche”, nu despic firul dramatic în patru, ci le recomand oamenilor spectacole care (nu) merită să fie văzute. De aceea nici nu intru în amănunte, pentru că dacă aș argumenta afirmația de mai sus, ar însemna să devoalez „poanta” de final, care e chiar mișto și merită să vă lăsați surprinși.

Așadar și prin urmare, să vă zic recomandare (scuzați, am rămas blocat în versuri alexandrine de la textul anterior… btw, așa era toată piesa, nu mi s-a năzărit mie chiar de-aiurea să scriu așa!). Deci, da, e o piesă de văzut, pe care o recomand fără rețineri. În primul rând, pentru că dincolo de  fondul cu valențe filosofice (ce pot fi lesne ignorate), textul este, ca formă, foarte fresh, foarte ușor digerabil, într-un cuvânt foarte friendly, mai ales cu publicul tânăr (peste 18 ani, totuși, așa e recomandarea, pentru că se spune explicit cuvântul cu p!).

Doi băieți, două fete și multă viață

Acțiunea este plasată în imediata proximitate a contemporaneității (adică în mileniul curent), iar personajele sunt comune, chiar dacă nu banale. Doi băieți și două fete, cu exact preocupările, angoasele și frământările celor mai mulți dintre tinerii de azi. Dialogurile sunt savuroase și foarte naturale. Nu-mi dau seama dacă e din cauza textului, a indicațiilor regizorale sau a instinctului actorilor, dar sună foarte „ca în viață”, adică nu „ca în filme” și nici „ca la teatru”.

Geaninuța din Las Fierbinți și mult mai mult decât atât

În fine, last but not least, un argument foarte, dar foarte puternic, pentru a vedea spectacolul este Geaninuța. Cum care Geaninuța? Geaninuța din Las Fierbinți! Asta vă spun eu așa, pe post de cârlig de marketing, pentru că în piesă nu joacă Geaninuța, ci Anca Dumitra. Nu știu ce părere aveți voi despre Geaninuța, în caz că urmăriți serialul, dar la Teatrul de Comedie veți descoperi o actriță cu adevărat talentată, care îți lasă impresia că rolul a fost scris special pentru ea, deși vă garantez că n-a fost așa!

Celebritatea adusă de serialele de televiziune vine la pachet și cu anumite dezavantaje, cum ar fi acela că publicul asociază involuntar actorii cu personajele pe care le interpretează. Iar dacă acestea, adică personajele, sunt mai… nu știu ce cuvânt să folosesc ca să nu sune aiurea, bref, ni se induc tuturor idei preconcepute în cap. De care însă vom scăpa mintenaș, încă de la primele replici ale piesei. Cel puțin în cazul de față. Și apropo, dacă nu vă spuneam eu, poate nici n-ați fi recunoscut-o, pentru că are o coafură complet diferită de cea din serial, e brunetă tunsă „bob” (și care îi stă muuult mai bine, părerea mea decât).

Celălalt rol principal al piesei, cel masculin, Adam, este interpretat de Lucian Ionescu, o „rising star” a noii generații de actori, pe care dacă nu l-ați văzut în piesele de la Comedie, poate ați avut ocazia în musicalul „We will rock you”, versiunea românescă, sau în „Maria de Buenos Aires”, la Teatrelli. Un rol destul de dificil, întrucât personajul trebuie să treacă printr-o transformare semnificativă, atât fizic (de asta se ocupă make-up-ul), cât și mental, acesta fiind meritul lui exclusiv. Un actor versatil, iar acest rol va fi cu siguranță unul de referință în portofoliul său.

O mențiune aparte pentru ambii actori din rolurile principale, care puși în fața unei situații neprevăzute – au început să sune simultan sirenele RO-Alert pe câteva telefoane -, nu s-au pierdut cu firea, ci au improvizat un dialog prin care incidentul părea că face parte din piesă!

Despre regie și scenografie doar atât: s-au străduit să fie în pas cu vremurile și să le ofere personajelor un cadru optim în care să evolueze. Ceea ce le-a reușit din plin!

#cronicardupaureche

Forma Lucrurilor (Shape of Things)
De Neil LaBute

Traducerea: Vlad Massaci
Scenografia: Clara Pop
Regia: Silviu Debu
Distribuția: Anca Dumitra, Lucian Ionescu, Andreea Alexandrescu, Anghel Damian

O producție a Teatrului de Comedie.

Nota B365.ro: Radu a mai fost la spectacole de teatru, a mai povestit, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti:

• Cherchez la femme! („Școala nevestelor” – comedie muzicală cu regie genială)
• Tango la tine acasă. La Teatrelli