După o primăvară încinsă electoral și o vară meteo chiar fierbinte, la București așteptăm, cu ciudată nerăbdare, toamna canicular-prezidențială.
Cumva condamnați la întrebarea „Cu cine votez?”, acum mai ales în legătură cu viitorul locatar al Palatului Cotroceni, ne aflăm în situația în care știm cât de cât (deși orice e posibil) cam cine intră în cursa pentru prezidențiale.
Dl. Ciolacu ne-a anunțat ieri, cu ajutorul unul filmuleț-statement, înregistrat într-un loc cu spațiu verde, că va candida pentru funcția de președinte al țării, după ce s-a consultat „cu românii și cu partidul”.
Cu dl. Ciucă, situația e ambiguă, mai ales după spectaculosul fail de strategie și comunicare cu cartea care, dar nu e (adică e doar pe panourile cele multe și scumpe care promovează ostașul, nu e și de-adevăratelea lucrurl acela numit, în dicționar, „scriere cu un anumit subiect, tipărită sau broșată și legată în volum”)
Dl. George Simion, se știe, e candidatul care dă tot felul de chestii pentru toți românii, că doar nu degeaba au fost prin Bucureșt (dar nu numai) ditai cozile la „casa de doar 35.000 de euro”)
Și, deloc în ultimul rând, doamna Elena Lasconi, candidata USR care deja ne zâmbește larg prin orasș, de pe panouri și afișe uriașe.
Așa ajungem la subiectul în discuție în acest articol.
Elena Lasconi și-a început ziua cu postare relativ clasică de Facebook: text de dat binețe și poză cu dumneaei și-o ceașcă de cafea.
Bună dimineața, dragi români!
Like-uri, inimioare, comentarii cu miile și, deodată, pac, apare și contracandidatul George Simion. Dumnealui a venit, în mod foarte evident, să picure niște ironie și sarcasm în situație.