„Să moară 5, prăfosul tramvai 5!” – zic zevzecii

S-a pus pe șine iar tramvaiul 5

Parcă nici nu mai există, parcă s-a înființat azi. Lumea a uitat de 5-ul Acela. A uitat și de ideea de tramvai pe drumul 5-ului. Întorcea la Cocoșatul la mititei și mergea cale lungă până-n Sfântu Gheorghe, la mormântul bravului Constantin Brâncoveanu. Două locuri sacre ale bucureșteanului. Suntem arzători ca mititeii lui Cocoșatul, venerăm trecutul ca pe un mititel. Din această ecuație nu ieșim. Și, cum ziceam, 5-ul.. N-am mai mers de atâta timp că am și uitat de el. Linia lui a devenit loc de parcare. Și uite acum s-a pus iar în mișcare 5-ul.

Ce reproș se trage din astă nemaipomenită reîntoarcere a cavalerului rătăcitor 5?

Că e prăfos, că te leagănă. Praful, dragilor, a devenit pentru mironosițele din București marea problemă, cruciala împotrivire. Praful se înghite, nu se discută. Praful nu-l face 5-ul. Praful îl fac haidamacii bucureșteni. Cu mașinile lor haidamace, hai în sus, hai în jos. Praful e făcut de tonele de clădiri noi, de dărâmările de vechi urme ale fermecătorului București. Praful nu e creația lui 5, deși și 5-ul arată ca dracu’, e creația zevzecului trai bucureștean. O lume care nu se mai satură să-și facă rău, să se intoxice, să arunce gunoaie oriunde, să construiască hidoșenii. Praful nu este un dat al Universului, o conspirație mută și hâdă, nu, praful e de aici, din popor, din vintrele unei răscoliri permanente a rahatului făcut praf. Praful nu este nisip. Nu se vede, nu se depune ca nesimțitul cu urmă grele. Ele se adună, se pune nesfârșit din indolența bucureșteanului. Praf e bucureșteanul, indiferent la ce face, ce produce! Praf e bucureșteanul, ignorând orice, plin de botoxul lipsei de creier. Bă, praf ești tu, nu tramvaiul 5.

Tramvaiul 5 e, totuși, doar o carcasă

Cel mult, pentru mine este simbolul transportului divin care mă ducea la Băneasa cu taică-meu la avioane. E locul unde merg să iau mititei, cei mai buni. Tramvaiul nu e niciodată doar un tramvai. Tramvaiul 5 e multe, și o fi și praf. Tramvaiul numit dorință e tramvaiul 5. Ia, bă, semandicosule, gura de pe tramvaiul 5! Tramvaie 5, hai, îți fac loc eu acum s-o iei de la capăt! Nu te lua după gurile zevzecilor! N-au harul tău!

Nota B365.ro: Cu tramvaiul sau pe jos, prin București. Cu Eugen:

• Pescărușul, cioara albă a Bucureștiului
• În București, ca pieton sunt “Boule!”, ca șofer sunt “Săracule!”, ca biciclist sunt “Cretineee!”
• Grădinile cu flori din fața blocurilor din București
• Șoseaua Giurgiului, șoldul lui Dumnezeu