CONTRIBUTORS

Să-i arestăm, amendăm, interzicem, zidim. Concurs național de „Turnați-vă aproapele ca pe sine inșivă!”

Avem un peisaj de carnaval. Carnavalul trei. O consilieră isterică face o descindere și apoi cere arestarea și inchiderea unui patron care are o cârciumă, dar e plecat în vacanță. Un filozof național cere oprobriul public împotriva unui poet național.  Moldoveanul antreprenorial Mandachi cere arestarea croitoresei Budeanu. Un lider local PNL cere interzicerea doctoriței Flavia Groșan pe toate posturile. Un tâmpit amenință cu moartea Teatrul Evreiesc. Hodoronctronc.

Ziariștii aleargă după tot felul de oameni și locuri fără mască. Acum l-au prins pe ministrul Sănătății într-o sală goală și l-au denunțat la știri. 

Un altul cere arestarea tuturor manifestanților de duminică, din 24 de orașe. 

Un cetățean, văzând fumul din curtea vecinilor, sună la 112 reclamând o petrecere monstru care, de fapt, era un grătar simplu într-o familie tradițională. 

Realitatea începe să se distorsioneze psihotronic. Nu știm dacă e război hibrid sau o ia lumea ușor la vale.

Poliția întreabă în mod obișnuit minori pe stradă: „Vrei să te incătușez sau să-ți dau șuturi in cur!?”

Concursul național de turnătorie, înfierare și amenzi e în plină desfășurare

Cei buni sunt cei care ascultă și îndeplinesc întocmai măsurile impuse. Cei răi sunt cei care se revoltă și nu mai cred în nimeni și nimic. Avem activiști buni și răi. Aidoma acelor pionieri fruntași ai demascărilor celor care nu se aliniază. „Tovarăși, să demascăm elementele declasate, reacționare, care uneltesc împotriva noii orânduiri!”

Oamenii se privesc cu ură când văd pe cineva fără mască. Și viceversa. 

Denunțul redevine un sport național. Tradiție aveam mai demult, înainte să aflăm după ’89 că am avut aproape 500 000 de turnători dintre noi, dintre care unii au ajuns premieri și președinți peste țara noastră. O tradiție care vine poate de dinainte de comunism, când servitorii încă nu ajunseseră să conducă țara pe cele mai înalte culmi ale disperării și ale vânătorii de vrăjitoare.

Vorba aia mai veche a Anei Blandiana:  „Sentimentul dominant este că trăim într-un tur de magie neagră”. 

După vreo nouă mineriade și bătălia dintre adversarii și susținătorii lui Iliescu, a urmat bătălia dintre susținătorii și adversarii lui Băsescu. In total, cel puțin 20 de ani de pandemie politică.

Acum o avem pe cea dintre cei care se tem de pandemie (mândruții și caramitrii) și cei care nu se tem de pandemie până la moarte (șoșocii). Ambele tabere sunt devastate și dezumanizate de FRICĂ.

Un student se aruncă de pe acoperiș. 

Un actor se sinucide „avant la lettre” unui colaps cultural total. 

Un it-ist de la Oracle se sinucide și el la presiunile unui procuror DIICOT.

Războiul nostru cu noi

Atmosfera a devenit, în oglindă, în capitalismul nostru orwellian, asemănătoare cu cea din anii ’80 ai comunismului. Oamenii se feresc unii de ceilalţi, oamenii se reclamă la Poliţie, DNA, se dau în judecată şi se toarnă la şefi într-o frenezie asemănătoare cu “anii romantici” ai stalinismului. Adesea auziţi pe la colegi: “Hai, dragă, să-ţi spun ce-am aflat de la serviciu!!” 

Iar Bârfa, turnătoria de tabloid, este sport naţional. Civilizaţia entertainmentului se îmbină armonios cu cea a delaţiunii. Justiţia se face, în proporţie de 80%, cu denunţuri pentru avantaje. Dacă este să facem o statistică a stării conflictuale a ţării, totul pare o răfuială. Iar dacă ne ducem şi la statistici, aflăm că Bucureştiul are mai multe procese decât întreaga Grecie, în toată splendoarea ei de cea mai mare datornică din întregul aprozar al comunităţii UE. Dar cu asta ne obișnuiserăm înainte să aflăm că vine o pandemie în care ni se spunea anul trecut. 

Înainte de a vorbi “cei specializați” despre efectele pandemiei asupra sănătății mintale și mentale a unei societăți în care se fură și se minte cred că avem două vorbe profetice  la care ne putem referi in ceea ce privește diagnosticul național :  

“Quoi qu’il arrive, la Roumanie est un pays foutu” – Emil Cioran. 

Și cele ale fostului partizan al munților Făgăraș.

Nota B365.ro. Cu Liviu abia așteptăm să mai bem o cafea, să vorbim, să râdem, să plănuim, să ne contrazicem (că ne-am adunat aici vreo paișpe generații, cu tot cu generations gaps), dar de-adevăratelea, ce abia așteptăm cel mai mult abia întotdeauna e să îl citim. Se lasă cu  „Băi, frate, pe bune că are așa e! Cum naiba?”. Iată cum:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button