Ruda de la țară prima oară la oraș care crede ca se asfixiază în lift

Dacă a fost sau nu rasism la Colțescu, până la urma e mai puţin important. E greu de demonstrat "rasial intention" în cazul lui, la fel de greu cum e și că n-a avut așa ceva, dar nu despre asta e vorba. UEFA nu culpabilizează doar mari preoți KKK care ard noaptea cruci pe dealuri, ci mult mai frecventele complexele de superioritate rasială care, în fotbal - locul comun al tuturor ultrașilor de pe continent (a se citi al extremiștilor de tușa cea mai groasă) degenerează obligatoriu. Și nu în dezbateri intelectualiste despre care psalm intră in contradicţie cu iluminismul, ci în xenofobie brutală, făţișă si violentă.

Să nu uitam că, aparent fără legatură, și liderul acestui bizar grup numit AUR s-a ridicat dintr-o galerie, creuzetul teribilismului exaltat. A fost si primul lider politic (da, asta a devenit) care s-a arătat ultragiat de consecințele oficiale ale cazului. Ce neașteptat!

Dar mult mai elocventă este inadecvarea noastră generală. Suntem atat de „noi” lamentându-ne in masă pentru nedreptatea care i se face lui Colțescu, omitem complet că, dacă regulile unei organizații care te plateste insistă cu litere mari să nu te piș la ficusul de la birou, faptul ca nu te-ai mai putut ține nu te absolvă.

Nu citim despre, nu ne pasă. În general, nu citim și nu ne pasă

În România, sa ierți așa ceva echivalează cu bunătatea. Iar ruptura față de civilizație, neînţelegând nici subiectul, nici cu ce se confrunta lumea de dincolo de periferia noastra încremenită, este cu atât mai tragică cu cât se scaldă în cea mai românească ipocrizie flaușată posibilă. Dacă mitologia inventată de Ceaușescu – aia a ospitalitații și hărniciei – încă se zbate in coșciug pentru că ne gadilä vanităţile, deși e demonstrat moartă, mitul acestui presupus ascendent moral pe care-l avem față de occident, că nu suntem societal rasiști, este viu, gras și zburdă! Buna dimineaţa, e tot o moștenire a comunismului care trebuia sa înfiereze cu ceva capitalismul și a decretat partea comunista a planetei ca fiind nerasistă. E ceea ce încă invocă mari lideri de opinie, CTP palmează grijuliu situația acuzându-l pe arbitru cel mult de incompetență, în niciun caz de rasism, plecând de la premiza culturală că „n-avea de unde” să fie…

„Tu ești om, ăia nu par..”

In realitate, nu doar ca suntem, dar defazarea și alfabetizarea precară ne fac să limităm fenomenul la scenele din filme cu gloate de redneckși care linșeaza negri. Nu citim despre, nu ne pasă, în general nu citim și nu ne pasă de nimic, dar ne agasează tot felul de concepte abstracte: corectitudinea politica, neomarxismul universitaţilor americane – întamplator vârful planetar în materie de stiinţă și cultură. Suntem fix ruda de la țară prima oară in oraș care crede ca se asfixiază în lift. La noi, rasismul este un alint. Sa faci ciori și urangutani niște fotbaliști e la fel de banal ca ploaia. Adevarul e ca sunt și ditai namilele, cum să nu te enerveze…, tu ești om, ăia nu par! Și nu doar prin peluze, pe stadioane, printre puștii excitati c-au scăpat d-acasă, ci pe terase, în cârciumi, la tine in sufragerie, långă neveste, copii, ce mare lucru..?

Ţi a atras atenţia vreodata cineva ca nu prea e ok? Niciodată! Nici macar cei care n-o fac nu realizează în ce construct cultural existăm. Sa-l faci pe unu’ ţigan – adică hoț, nespălat și analfabet – e la fel de uzual ca salata beuf, e la concurenţă cu injuratura de mamă. Dar noi avem păreri despre, nu suntem rasiști, „n-are cum”, se știe că ne lipsesc biologic mitocondriile ca să fim.