Romina VTM versus Teambuilding

Înainte de Romina, chestiunile în privința filmului Teambuilding au fost mai multe. 

Cele 4 mari dezbateri din „Teambuilduing”

1. Unde l-ai văzut – cinematograf sau Netflix. Puțină lume l-a văzut la cinematograf sau, dacă l-a văzut, nu a recunoscut neapărat. Dar multă lume l-a văzut pe Netflix. Foarte multă lume. Extraordinar de multă lume. La fel și eu, adică am încercat, că n-am reușit. Pe Netflix, ca săracii, cum înțeleg că se zice într-o anumită parte a bulei, deși nu e clar de ce e sărăcie pe platforme și bogăție la cinematograf, dar asta să fie problema noastră, acum, să încercăm să îi înțelegem pe toți. Cred că, dacă ziceai că ai fost la cinema, păreai corporatist sau bombardier, pe când așa, văzut pe Netflix, îți dădea o aură de respectabilitate. În fine, mă mai gândesc, nu mi-e foarte clar aici, sunt mai multe elemente care se întrepătrund. 
2. Ți-a plăcut sau nu ți-a plăcut. Eu nu știu ce să vă zic, pentru că eu m-am plictisit, deși am încercat de vreo 3-4 ori, tocmai pentru că m-am simțit exclusă din cercul celor cărora le-a plăcut și din cercul celor cărora nu le-a plăcut. Practic, am fost Nimeni și cui îi place să fie Nimeni? Am încercat, nu mi s-a părut distractiv, eu nu știu prea multe nici despre oamenii Micuztu etc, probabil nu sunt în target, dar cert e că nu m-a prins. Și nu că sunt eu snoabă (deși sunt), dar am văzut ceva filme proaste la viața mea la care am râs. Deci, nu știu să vă spun dacă mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut, pentru că de fapt nu l-am văzut decât până pe la minutul 10, deci am pierdut și Teambuilding-ul și înțeleg că o bătaie, și o beție. Practic, tot. Am abandonat să încerc să mă mai uit, pentru că între timp s-a băgat marfă și pe Netflix, și pe HBO, așa că oricât aș fi vrut eu să fac parte din grupul celor cărora le-a plăcut sau din grupul celor cărora nu le-a plăcut, deja devenea obsesiv și am zis că lasă. Oricum, tot exclusă am rămas, că de ce n-am râs sau că de ce nu mi-a displăcut. Am luat ușor personal toate postările în care lumea zice că „vai, ce simpatic a fost și cât s-a râs!” pentru că (fiecare cu traumele lui) mi s-  părut că poate n-am eu umor suficient, dar am trecut peste. Sper. Atât s-a putut. 
3. Se înjură mult sau se înjură puțin. Aici e ca în viață. Eu vorbesc destul de urât pe alocuri, în cele 8 minute pe care le-am văzut adunat nu mi s-a părut vreo șmecherie, dar chiar să zici că se înjură mult în țara în care toată lumea înjură și e agresivă, hm, parcă, totuși, nu e șmecherie. 
4. Deși, așa cum reiese din cele de mai sus, eu nu am văzut Teambuilding pentru că m-am plictisit, cred că e foarte bine că se fac filme cu succes de casă. 

Când unii se ceartă pe FB de la Teambuilduing, alții se bat la cinema de la Romina

Și că am ajuns la succesul de casă, între timp, așa cum AUR intra în Parlament pe sub radar, în mijlocul fierbinții dezbateri de pe Facebook despre Teambuilding  că ne place sau nu ne place, râdem sau nu râdem, în sălile de cinematografe, fără prea multă mediatizare, exploda un alt fenomen cinematografic: Romina VTM. Pentru Romina VTM s-a bătut lumea pe bilete și nu e o glumă.

Nu are rost să discutăm motivele succesului acestui gen de film, e un public uriaș acolo pe care așa zisele elite nu îl bagă în seamă, nu încearcă să îi dea puțin mai mult, iar manelele, să fim serioși, cât de ipocriți să fim să zicem că e rău cu ele când le-am urcat pe scenele tuturor festivalurilor, când le-am dus în toate cluburile și când mă tem că au rămas puține petreceri la care măcar pe final să nu se audă un hit al momentului. 

Nota B365.ro: Sigur o să îți placă să mai citești și:

• 14 adevăruri despre viață pe care le-am învățat abia după 40 de ani
• 5 chestiuni cruciale despre salata boeuf
• Cele 16 lucruri pe care le-am descoperit cu stupoare la mine în portbagaj