România între războiul bucătăreselor, al mitropoliților și al decâților. Impăcare pe care

17 oct. 2021
665 Afișari
România între războiul bucătăreselor, al mitropoliților și al decâților. Impăcare pe care
Eu vreau să o cer pe Maia Sandu de nevastă. Eu fiind în NATO. Ea nu. Să vedem atunci.

Intâi am aflat că nu se poate face un guvern pentru că s-a certat Stelică cu Florin și-apoi cu Dan și cu Dacian. Apoi am aflat cu și mai mare stupoare că dihonia noastră națională-principala cauză pentru care nu se poate face nimic in România-a atins și bucătaria noastră la cel mai înalt nivel.

Jamila, vedeta aragazului de pe youtube, cu peste 1, 5 milioane de subscriberi s-a supărat pe numărul 2 al influencerițelor de bucătărie din România din cauza unei rețete de ecler la tavă. Și zbang la cremenal. Procesul este câștigat de numărul 2 în prima instanță. Urmează a doua instanță in scandalul pe care l-am putea numi „Ecler Gate”

Apoi aflăm că iar s-a certat Marele Alb cu IPS Tomitanul, copilul teribil al securității noastre naționale în BOR. Și care nu sunt la prima „ceartă managerială”.

Apoi am aflat că iar s-au certat Cioloș cu Câțu și Câțu cu restul națiunii, cu presa și cu Ludovic Orban

Care națiune a fost certată de către șeful lui Câțu, Marele Sas, pentru că moare de atâta nevaccinare. Care Câțu a zis că nu vrea să facă guvern cu AUR, care AUR s-a certat cu toți ceilalți.

Apoi am aflat cu stupoare că s-a scufundat pontonul pentru copiii cu dizabilități de al Tulcea pentru că ar fi fost victima certurilor dintre primar și pres CJ Județean căruia i se zice Elodia pentru că dispare și nu mai apare.

Apoi am aflat că o timişoreancă mamă a unui băieţel înscris până în urmă cu doi ani la o grădiniţă renumită din oraş a fost obligată să îi achite daune morale de 4.160 de lei educatoarei, decedate între timp, pe care a acuzat-o că doarme când copilul ei vrea să meargă la toaletă. Sentinţa nu este definitivă.

Apoi am aflat că BOR i-a afurisit pe băieții de la Recorder. Ca și câteva sute de mii de credincioși in plină sărbătoare a Sfintei Parascheva căreia in 1930 i s-a furat salba de aur de la gât. 

Apoi am aflat că nu există instituție din România care să nu aibă procese cu cetățenii și cu alte instituții private sau de stat. 

Apoi am aflat c-avem cele mai multe procese pe cap de locuitor din toată uniunea europeană

Apoi am aflat că și eu am vreo două procese la care trebuie să mă prezint. 

La această oră, în România, nu se mai poate vorbi rațional întru soluționarea chelcășozului litigios. Nimeni nu se mai gândește la binele celorlalți, ci la răul celorlalți. Toată lumea scormonește după vinovățiile celor care dezbat. Nimeni nu e în acest spațiu o autoritate imaculată etic. Om sau breaslă. Doar „AnoNimenii” sunt singurii imaculați. Degeaba vorbește un profesor universitar, degeaba spune „din carte” o asociație profesională sau vreun popă respectabil ce mediază ecumenic, pentru că, nu-i așa, toți sunt vinovați. Me included. Mai toți încep dezbaterile înjurându-i pe ceilalți. De ce? Pentru că cine ține cu Steaua nu ține cu Dinamo. Sunt vinovați „by default”. Nu există român nevinovat. Nimeni nu a rămas netăvălit. La începutul anilor ’90, în presă, mai toată anticomunistă la acea vreme, era o întrebare care dădea semnalul excluderii morale: „Ce-ați făcut in ultimii cinci ani?” Factorii de echilibru și mediere care ar trebui să arbitreze și negocieze rabinic armonia socială și profesională sunt ei inșiși în delir.

Cât despre cel mai mai calm președinte din istoria României, până și el ține cu Dinamo în partizanatul său evident

România este o civilizație de gașcă de cartier în psihoză galopantă. Iar în cartier toată lumea aruncă cu lături. Cât despre cea mai agitată ființă civică din ultimii 30 de ani, filosoful Gabriel Liiceanu, ayatolah al GDSeului, l-am auzit vorbind în sfârșit, despre nevoia de iubire. Cu spume la gură.

În timpul ăsta România se duce la vale. Pe toate planurile.Statistic suntem ultimii. Există însă o explicație. Așa cum remarca un laureat Nobel în economie: Nimic nu este mai important întru succesul unei firme sau familii ca Respectul, Încrederea și Colaborarea. Imposibile azi în România.Și nu numai azi, dacă ne uităm la vorbele lui Mircea Eliade:„Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu-atâta frenezie defectele și să-și bată joc de trecutul lui”. Iar Ana Blandiana ne spunea mai deunăzi: „Ne lipsește respectul față de noi înșine, față de propriile noastre valori și avem, în plus, blestemul de a ne devora unii pe alții.

Nota B365.ro:  Tot Liviu este și mai jos. Liviu și cuvintele lui magnetizante.

Cookies