Rețeta succesului Stadio Park din Herăstrău nu e mare brânză sau ce se mai mănâncă prin București

susținut de
de:
05 ian. 2024
4250 afișări
Rețeta succesului Stadio Park din Herăstrău nu e mare brânză sau ce se mai mănâncă prin București

Am fost în Herăstrău, la Stadio Park, dar mai întâi salutare și bun venit la Mănânc pentru tine, primul articol din anul 2024 despre bucatele pe care le mai servesc restaurantele, alea clasice, din București.

Și m-am gândit eu așa că la început de an să fac două lucruri: 1 la mână: să dezactivez toate aplicațiile de livrări la domiciliu, și 2 la mână: să vizitez măcar o dată pe lună câte un restaurant old school de prin București, așa, de control, să văd pe unde mai stăm la capitolul gust și calitate la nivel de mase, că parcă prea au mers pe burtă în ultima perioadă.

De ce am dezactivat aplicațiile de livrări? Pentru că nu știu cum ești tu, dar eu sunt slab de înger, degrabă pofticios, am un suflet mai gras decât Horia Ivanovici și nu mă pot abține din a comanda mâncare chiar și după ora 22:00. În plus, mi-e lene să merg la sală. Deci, măcar atât. Să vedem cât m-o ține și minunea asta.

Și ca să revin puțintel la punctul 2, am ales pentru săptămâna asta unul dintre restaurantele din grupul Stadio, pe cel din Herăstrău, c-așa mi s-a năzărit mie.

Intrăm așadar împreună într-un nou an de testat, descoperit, admirat, gustat (uneori scuipat în șervețel), mirosit, pozat și mâncat tot ce au bodegile noi și vechi ale Bucureștiul de oferit de-ale gurii, cu mine pe post de cobai. Și dacă ai ajuns aici pentru prima dată, te informez că scriu slobod, cum îmi vine la gură, la o adică visul oricărui mâncău cu un pix în mână.

Interior – Exterior Restaurant Stadio Park Herăstrău

Să tot fie vreo 3-4 ani de când n-am mai călcat pe la Stadio, și și-atunci a fost ceva fugitiv legat de muncă, un prezentare de 10 slideuri, o pizza, o Coca Cola, o pastă și la revedere.

Cum l-am lăsat, așa l-am găsit. Același loc spațios, în culori calde, foarte curat și cu ospătari extrem de atenți și amabili, genul care dă bună ziua și te face să te simți primit chiar dacă nu îi umpli de bani. Un loc ideal pentru luat masa în familie, cu servire rapidă și atenție deosebită acordată copiilor și/sau bebelușilor. E cumva normal, fiind în buza parcului Herăstrău (mă rog, parcul Regele Mihai I).

Stadio știe cine vine să mănânce acolo și de ce. Meniul e cu de toate, de la Dezmăț de micul dejun cu ochiuri și cartofi prăjiți, până la burgeri, caracatițe, grătare, paste și papanași mai românești ca niciodată. Clasicul de toate pentru toți, care pe mine nu mă încântă neapărat. Nu cred nici o secundă în acest tip de meniu, pentru simplul fapt că n-are cum să-ți iasă totul ca la carte. E imposibil. Decât dacă…nu ăsta e scopul tău. 

Trecut-au anii și papilele mele au mai învățat una alta, așa că hai să trecem la treabă.

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine de la Stadio Park 

Guacamole con Tortilla 300 g / 41,4 lei 

Comanzi acum și vine-n zece minute. Un aperitiv cu aer mexican, pentru două persoane, din avocado fresh, puțină ceapă tăiată mărunt și câteva chipsuri de tortilla crocantă. Le-am zis eu chipsuri pentru că sunt extrem de sensibile, subțiri ca o foaie de ceapă, și se rup atunci când vrei să le folosești pentru a lua niște guacamole-n gură cu ajutorul lor. Cel mult, poți întinge în sosul de ardei copt (?), iar pentru guacamole folosești, practic, furculița. Tradițional mexican.

Dincolo de lipsa manevrabilității și a gustului specific unei tortilla adecvate, remarc și lipsa multor ingrediente care fac din guacamole, ei bine…guacamole. Ingrediente precum un pic de lime, jalapeno, niște coriandru sau chiar banalele roșii cubulețe lipsesc cu desăvârșire. Deci, dacă lipsesc 70% din ingrediente, iar celelalte sunt prezente doar cu numele, mai pot spune c-am mâncat guacamole? Nu cred. Poate cel mult niște pastă de avocado cu ceapă și chipsuri. Cât despre chipsuri, ca să revin la ele, au zero gust de mălai. 

În final, cei de la Stadio par a spune: hei, uite niște avocado făcut pastă, cu ceapă și niște chipsuri, care să-ți țină de foame până vine felul 2. Și-acum vine felul doi, proba de foc: Spaghetti Carbonara.

Spaghetti Carbonara 380 g | 51,9 lei 

Consider pastele carbonara o probă de foc pentru toate restaurantele. Simplu de făcut, extrem de delicioase și, în același timp, foarte ușor de greșit. Pastele Carbonara sunt probabil simbolul Italiei și cel mai simplu preparat italienesc de executat, DACĂ folosești ingredientele care trebuie, și anume: paste, guanciale (obraz de porc), gălbenuș de ou, pecorino și piper. Atât! Asta ar fi rețeta originală, însă, așa cum știm, există variațiuni: bacon în loc de guanciale, parmezan în loc de pecorino și așa mai departe. Pe de altă parte, e 2024, suntem în UE și restaurantele au toate resursele pentru a găsi ingredientele de la mama lor, ca să zic așa. Stadio Park Herăstrău: paste, pancetta (burtă de porc) și parmezan. Un fel de seamănă, dar nu răsare. Pesemne, Stadio consideră că totul e o convenție, dacă nu e una, e cealaltă, și tot așa.

Pe sistemul: lasă, bă, că merge și-așa, vorba aia: nu știe țăranu’ ce-i șofranu’. În cazul nostru, șofranul se traduce prin guanciale, respectiv pecorino. Nu mă înțelege greșit, pentru niște pseudo carbonara, pastele au fost ok, dar preparatul în sine n-are nici o legătură cu originalul. Un lucru am apreciat: nu s-a folosit smântână pentru sos. Măcar atât. Deci, pentru publicul larg, acest preparat trece sigur de papilele gustative. Ca la orice preparat cu carne și carbohidrați, am făcut pairing cu o Coca Cola rece, cu gheață și lămâie. Frumos, elegant, cât de cât.

Dar să vină desertul, zic.

Papanașii care ne-au făcut celebri 200 g | 42,9 lei

Conform meniului este un: desert românesc „care durează, dar merită“, design reinterpretat și o rețetă clasică cu brânză de vaci, smântână și dulceață de afine sau, la alegere, cremă engleză și ciocolată de casă.

În fapt, niște biluțe fierbinți și drăguțe, ușor de mâncat, îndemânoase, acoperite de smântână banală și o dulceață la fel de banală. Nu impresionează, dar nici nu dezamăgesc în felul lor. Așa cum spuneam și în vizita mea la NOR (Stadio și NOR sunt frați. Fac parte din același lanț), aparent nu-ți trebuie foarte multe calități ca să devii celebru la Stadio. Sau la NOR. Dacă ar fi să aleg, aș merge măcar pe varianta cu cremă engleză și ciocolată în locul dulceții (dulceței?) de afine.

Și acum, rețeta succesului, care nu e mare brânză

E un mix de servire excelentă, curățenie, amabilitate, rapiditate în livrarea preparatelor și grijă permanentă la nevoile clientului. Gustul? Dă-l naibii. Am mâncat paste și mai proaste, am mâncat papanași oribili și mult mai scumpi decât la Stadio, dar de fiecare când am călcat la Stadio în bătătură m–am simțit bine primit, am mâncat rapid și relativ gustos. Nu mergi la Stadio pentru că e vreo somitate gastronomică, mergi pentru că e bun, e rapid, e curat și își face treaba. 

În plus, de anul acesta, am hotărât să pun regulat și poze din toaletele restaurantelor, care, în opinia mea, reflectă cu adevărat grija față de client. Uite cum arată Toaleta Stadio. Este impecabilă. Bravo, Stadio! Woop, toaleta, woop-woop, toaleta meaaa!

Total Stadio Park: 149,7 lei. Cu tot cu Coca Cola.

O să mai mănânc pentru tine la Stadio Park? Cu bune, cu rele, înclin să cred că da, dar cu siguranță voi opta pentru alte preparate.

Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.

Poftim și alte locuri pe care le-am colindat:

Tags:
Dragoș Mihăilă
Cookies